AVRAM FIȚIU - "Mediul rural românesc deține astăzi o bogăție pe care nu o mai are nici o altă țară europeană: circa un milion de familii tinere, întoarse acasă din emigrație”

Conferențiar la Universitatea de Științe Agricole din Cluj-Napoca

Încă nu s-au stins ecourile declarației absurde, fă­cută de economistul șef al Băncii Naționale, Va­lentin Lazea, cu privire la necesitatea desfiin­țării clasei țărănești, în numele unei așa-zise "consoli­dări” a pământului. Forumurile ziarelor au fost cu­prin­se de o febră a comentariilor non stop. Dezbaterea de­clanșată în sânul societății este binevenită, românul de rând având, astfel, ocazia să aducă încă un omagiu, pe ur­mele lui Rebreanu și Blaga, măriei sale țăranul. Țăran el însuși, din comuna Baciu, de lângă Cluj, con­ferențiar la Universitatea de Agronomie din capitala Ardealului, consultant în domeniul proiectelor UE și cel dintâi "aplicator” al ideii europene numite "coșul țărănesc”, Avram Fițiu și-a încheiat recent un amplu stu­diu, inti­tulat "Salvarea Fermei Țărănești”. Cu ocazia lan­sării sale, domnia sa ne-a acordat următorul inter­viu.

"Dispariția fermelor țărănești tradiționale ar avea consecințe dezastruoase”

- Ideile promovate de studiul dvs. conțin și o tristă constatare: vremurile în schimbare obligă țăranul să se schimbe și el. Cum vedeți această schimbare, dom­nule profesor?

- Țăranul trebuie să se schimbe prin educație. Nu să dispară, ci să se adapteze, păstrându-și liniile esențiale care-l definesc. Muncesc de 19 ani la acest studiu, avân­­du-l în minte pe tatăl meu și munca grea din gos­podăria țărănească la care am luat parte în copilărie. Spa­țiul rural trebuie redefinit, iar la această acțiune de interes național sunt implicate, firește, și universitățile agricole, studenții și profesorii. Din punctul de vedere al celor mai mulți dintre politi­cieni, ferma/gospodăria țărănească ar trebui lăsată să dispară și în locul acesteia să apară ferme industriale.

- Este ceea ce susține și economistul Valentin La­zea de la BNR! Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea ță­ranii?

- Prea puțini sunt demnitarii care înțeleg conse­cin­țele dezastruoase ale dispariției fermelor țărănești. Apo­logeții acestui fenomen catastrofal, atât unii ca domnul Lazea, cât și cei din politică, nu-și dau seama că, odată cu țăranul, dispare grupul social care le-a asi­gurat supraviețuirea politică după 1989. Ce ar dori toți acești "domni Lazea” din București? Să-i scoată pe țărani din sate și să-i determine să vină la oraș, în ghe­touri, să stea cu mâna întinsă la guvern? E vorba de ze­ce milioane de oameni! Vor să-i "dezmorțească”, să-i scoată în stradă? E adevărat, multe ferme țărănești vor dispărea de la sine, dar multe vor rămâne... Grija acestora trebuie s-o avem! Să vină domnii purtători de mânecuțe ai Capitalei, în Banat, unde italienii au cum­părat 80% din terenurile agricole! Banatul a fost când­va "fruncea”, dar acum a rămas pustiu, teren de speculă și robie pentru deposedații de pământ. Consecințele desființării clasei țărănești, după modelul profund viciat propus de reprezentantul BNR, sunt însă mult mai devastatoare: 1. odată cu țărănimea, dispare un țe­sut social care a jucat, în ultimii 23 de ani, rolul de tam­pon pentru pacea socială din țară; 2. dispare singurul grup omogen, capabil de a crea stabilitate economică pe termen scurt și mediu; 3. dispare un grup social ce va lăsa locul unor grupuri etnice de imigranți din Ori­ent (Pakistan, India, China etc.); 4. dispare grupul so­cial purtător al tradițiilor poporului român și, im­plicit, al identității naționale; 5. dispare grupul social cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o țară aflată în criză; 6. dispare grupul social care de­ți­ne în proprietate românească mare parte din pa­tri­moniul funciar al țării; 7. dispare grupul social care asi­gură coloana vertebrală a enoriașilor bisericii națio­na­le, dezechilibrând stâlpul principal al societății ro­mâ­nești; 8. dispare grupul deținător al unui patrimoniu gastronomic inestimabil pentru generațiile viitoare; 9. dispare grupul capabil să producă alimente gustoase și sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale; 10. dispare grupul social care protejează mediul înconjurător prin practicile sale, esențiale pentru sănătatea populației.

- Impresionantă această "listă a lui Fițiu”... Care sunt totuși "punctele slabe” ale agriculturii ță­ră­nești?

- Aceste puncte există, dar asta nu înseamnă că tre­buie să-i omorâm pe țărani. Iată câteva minusuri de ca­re trebuie să fim conștienți, pentru a lua măsuri în acord cu politica agricolă comună a UE: vârsta înain­tată a țăranului; lipsa de cunoștințe de piață; sărăcia; lipsa mijloacelor de producție, a tractoarelor și ma­și­nilor agricole; lipsa unui sistem propriu de informare; lipsa unui sistem propriu de creditare; lipsa unui sis­tem coerent de organizare sindicală; lipsa de organi­zare a "lanțului alimentar”; lipsa de inițiativă; gândirea pe termen scurt; individualismul și altele.

- Vă întreb ca la școală: care sunt beneficiile fer­mei țărănești "neconsolidate”, adică tradițională?

- Unii zic că fermele țărănești sunt o piatră de moa­ră legată de gâtul țării, dar noi spunem că sunt un mare avantaj, care permite trecerea în masă la agricultura ecologică - fenomen nemaiîntâlnit în lume. Iată, pe scurt, celelalte avantaje în fața cărora Europa își scoate pălăria: agricultura țărănească din România presupune un grad redus de poluare; pământul are un nivel ridicat de fertilitate; țăranii sunt moștenitorii unor cunoștiințe tradiționale de muncă a pământului și păstrătorii unor le­gături sociale unice; alimentele țărănești sunt gus­toase și sănătoase; ferma țărănească asigură o dez­vol­tare durabilă și o diversitate impresionantă a pro­duselor; prin modul țărănesc de lucru al pământului, prin folosirea semințelor proprii, se asigură biodi­ver­si­tatea florei și faunei și diversitatea peisajelor.

- Țările mari din UE ar dori ca, după 2014, să mai lucreze pământul maximum 3% din populația activă a României. Cum vedeți acest scenariu de coșmar?

- Depinde de România dacă este capabilă să-și construiască o strategie proprie de salvare a lumii țărănești sau să accepte viziunea marilor țări agricole europene. "Curățenia” europeană ar presupune ca, din 500 de familii de țărani, să mai rămână maxim două familii în agricultură! Dorește România așa ceva? Cine va avea curajul să-și asume politic o astfel de catas­tro­fă?

"O țară în care supermarketul controlează lanțul alimentar este o țară condamnată la statutul de piață de consum”

- O altă cerință europeană este asocierea. De ce refuză țăranii români să se asocieze?

- Amintirea c.a.p.-urilor este încă prezentă. Pe de altă parte, plecând de la ideea că "unde muncesc doi îm­preună rezultă ceartă”, Uniunea Europeană a evitat aso­cierea în producție a agricultorilor și n-o reco­man­dă nici României. În schimb, a încurajat alt tip de aso­cie­re: asocierea pentru vânzare. În producție, spre exem­plu, organizarea fermei este de regulă indivi­dua­lă, sistemul de control și administrare fiind unul fa­mi­lial. În România însă, lanțul alimentar este controlat de industria agro-alimentară și de supermarketuri, principalii câștigători ai beneficiilor. În plus, celebrul Codex Alimentarius permite obținerea unor alimente 100% din substanțe chimice de sinteză "legale”. În pa­ralel, aceeași industrie încearcă pe toate căile să blo­cheze târgurile ecologice și tradiționale. În UE, agri­cul­torii și-au construit cooperative agricole de vânzare (CAV), plecând de la ideea că "doi sau mai mulți agri­cultori nu au motive de ceartă dacă se asociază să vândă împreună”. Este modelul pe care țăranii români vor trebui să-l adopte neîntârziat, dacă nu doresc să fie scoși din joc definitiv de supermarketuri. Ei au ajuns să stea pe bogăție și să se plângă de sărăcie. O țară în care supermarketul controlează lanțul alimentar este o țară condamnată la statutul de piață de consum de ță­rile cu agricultură dezvoltată.

- Agenția Națională Sanitar-Veterinară (ANSVSA) a declanșat o adevărată teroare după aderarea Ro­mâ­niei la UE, băgând în sperieți lumea satelor. Cu ce preț?

- În momentul în care, prin exces de zel sau dintr-o necunoaștere a realităților europene, ai închis aba­toare, măcelării, fabrici de lapte, pe motiv de neres­pectare a "legislației sanitar veterinare”, lăsând multe județe fără un abator măcar, nu ne mirăm că țăranul ro­mân aban­donează creșterea animalelor. Această gân­dire, care-i face pe responsabilii ANSVSA "mai ca­to­lici decât Pa­pa”, a creionat în ultimii ani o situație para­doxală: ve­terinarii au împins consumatorul în super­mar­ket, să cum­pere alimente din import, în timp ce ferma țără­nească românească își trăiește ultimele clipe de agonie. În același timp în care noi am închis mare parte din capacitățile de procesare autohtone, țări cu tradiție în agricultură (Franța, Germania) și-au creat, de mai bine de 60 de ani, o legislație dublă la nivel sa­nitar veterinar, în care coexistă unitățile de procesare "standard” (cu ștam­­pila ovală) cu cele cu "risc asumat” (ștampila ro­tun­­dă). Din păcate, România a înțeles abia acum acest lucru, pierzând mulți ani în domeniul le­gislației cu "risc asumat”.

"Criza nevestelor lasă fermele fără urmași”

- Un capitol interesant din lucrarea dvs. pune în discuție problemele matrimoniale ale țăranului român. Își găsește atât de greu țăranul o soție?

- Dificultatea multor țărani de a-și găsi o nevastă care să se înhame alături de el, în lunga aventură a unei vieți la țară, este reală. Campionii nenorocoși ai acestei triste realități sunt crescătorii de animale, în special de capre, de unde și prețul foarte ridicat pentru brânza de capră în Uniunea Europeană. Dacă, la prima vedere, această chestiune pare hazlie, la o analiză seacă situația este gravă și durează de vreo 50 de ani. Fenomenul este explicat de sociologi prin prisma vieții dure pe care trebuie s-o îndure o viitoare soție de agricultor și, nu în ultimul rând, prin mirosul de animale adus în casă și în viața familiei. Unele analize pun, chiar, pe primul loc, mirosul, ca principal motiv de reticență, de a de­ve­ni soție de agricultor. O astfel de problemă a adus fer­ma agricolă europeană în imposibilitatea transmiterii ei către urmași. Situația este la fel de gravă și în satul românesc; în multe așezări găsești 40-50 de crescători de animale, trecuți de prima tinerețe, necăsătoriți, cu ferme fără perspectivă de transmitere la urmași. Ca să facă față situației, țările vest europene au recurs la "import de stagiare” din fostele colonii. Încă nu se știe ce va face România...

- În timp ce străinii au reușit să acapareze 9% din pământul României, tinerii "căpșunari” se întorc la vatră. Sunt ei speranța redresării agriculturii țără­nești?

- Atracția pe care o exercită pământul extrem de fertil al României asupra unui străin constituie un mag­net atât de puternic, încât băncile împreună cu fon­du­rile de investiții private au elaborat strategii pen­tru aca­pararea de pământ românesc. În același timp, mediul rural românesc deține astăzi o bogăție pe care nu o mai are nici o altă țară euro­peană: circa un milion de familii tinere, întoarse acasă din emigrație sau pe cale de întoarcere definitivă. Vorbim de forța vie a mediului rural, de o armată edu­cată, care va asigura renașterea țăranului român. Dacă această armată ar pricepe marea opor­tunitate financiară oferită de măsura UE, referi­toa­re la tinerii fermieri, prin care ar putea primi un cadou de 40 000 de euro (70.000 după 2014), România agri­co­lă ar arăta total schimbată în bine. Armata rurală ar me­rita această sumă de investiții, chiar și numai ca pre­miu de con­so­lare, pentru umilințele trăite pe câmpurile agricole ale Europei.

Profesorului Avram Fițiu îi puteți scrie la e-mail: afitiu@yahoo.com