Majoritatea persoanelor suferinde de sindromul colonului iritabil percep simptomele specifice bolii - gaze abdominale, crampe, constipație sau, dimpotrivă, diaree - ca pe o suferință fizică, la care se adaugă frustrarea și sentimentul pierderii controlului asupra propriului organism. Deși durerea se poate produce oriunde la nivelul abdomenului și poate fi intensă, însoțită frecvent de indigestie și greață, în esență, simptomele bolii apar după masă și sunt ameliorate temporar de emisia unui scaun. Fiziologic vorbind, sindromul de colon iritabil (adeseori denumit colon spastic) pare a fi produs de o activitate musculară anormală a peretelui intestinal, deși cauzele acestei activități anormale nu sunt, încă, pe deplin elucidate. Ceea ce se știe, totuși, cu siguranță, este că afecțiunea poate fi agravată de anumite alimente, iar în cazul multor persoane, stresul și depresia cronică contribuie la înrăutățirea simptomatologiei. În altă ordine de idei și, mai ales pentru că starea mamei dvs. s-a înrăutățit în ultima perioadă, consider că trebuie să înțelegeți unele aspecte care țin de diagnosticarea sindromului de colon iritabil. Astfel, diagnosticul de colon iritabil se bazează în mare măsură pe o anamneză completă și pe examenul clinic, pentru a exclude posibile cauze mai grave ale semnelor și simptomelor. Aceste teste diagnostice includ frecvent sigmoidoscopia flexibilă sau colonoscopia, fiind necesare pentru excluderea unor afecțiuni mai grave, cum sunt colita ulcerativă, boala Crohn sau chiar cancerul ano-rectal. Analiza materiilor fecale este, de asemenea, necesară, pentru a verifica existența unor infecții sau a unor probleme de malabsorbție. Totodată, ar fi indicat și un test pentru depistarea intoleranței la lactoză. În cazul în care se constată absența lactazei (enzima necesară pentru digestia carbohidraților care se găsesc în produsele lactate), semnele și simptomele sunt asemănătoare celor produse de sindromul de intestin iritabil, inclusiv durerea abdominală, meteorismul și diareea.
Posibilitățile de tratament, în cazul sindromului de colon iritabil, includ, în primul rând, adaptarea unui regim alimentar adecvat și variat, din care să se elimine unele alimente care declanșează simptomele caracteristice și administrarea unor medicamente care vizează atenuarea simptomatologiei. Spre exemplu, Loperamida (Imodium) încetinește viteza cu care alimentele se deplasează prin intestin și crește absorbția intestinală de apă și ioni de sodiu, ajutând astfel la solidificarea scaunului (în caz de diaree). Pentru semnele și simptomele moderat-severe, se poate utiliza medicația antispastică (anticolinergice), în scopul relaxării musculaturii intestinale și îndepărtării spasmelor musculare. Antidepresivele pot ajuta la îndepărtarea depresiei, asociată sindromului de colon iritabil și, totodată, ca efecte secundare, la ameliorarea durerii abdominale, a diareei sau constipației. Tratamentul naturist al sindromului de colon iritabil se axează, în special, pe regimul alimentar compus din alimente care sunt recunoscute pentru efectul lor benefic în ameliorarea simptomelor asociate bolii, între care balonările, diareea și crampele. Astfel, iaurtul conține bacterii care ajută la descompunerea bolului alimentar, combătând apariția diareei și a gazelor intestinale. Consumați, zilnic, un pahar de iaurt ce conține culturi active de lactobacili. Ghimbirul combate spasmele și gazele intestinale reducând, totodată, și procesele inflamatorii ce agravează sindromul de colon iritabil. Se poate consuma ca atare, în mâncare, supă sau sub formă de infuzie (2-3 căni pe zi) ori doze terapeutice încapsulate (3x1 capsule, înainte de mesele principale).
Alimentele bogate în acizi grași Omega 3 (pește oceanic, miez de nucă, ulei de in etc.) calmează simptomele prin reducerea inflamației la nivelul mucoasei intestinale. Orezul - prin conținutul de acid ferulic are proprietăți antiinflamatoare și protectoare asupra sistemului digestiv. Sunt necesare 3-4 căni de orez pe săptămână, pentru obținerea unor efecte terapeutice benefice.
Dintre remediile naturiste cele mai indicate sunt: Răchitanul, Schinduful, Obligeana, Astragalus și Șofranul de India (infuzii combinate, capsule, extracte, macerate la rece etc.) asociate cu un consum constant de fibre alimentare naturale (mere, salate de legume, fulgi de cerale integrale etc.) sau suplimente de fibre vegetale găsite în magazinele naturiste. Uleiurile volatile, în special cele de mentă și fenicul, au și ele o evidentă acțiune antispasmodică asupra musculaturii intestinale și se pot administra direct (2-4 picături la un pahar de apă călduță), în cure de lungă durată sau ocazional, atunci când resimțiți un disconfort abdominal. Să auzim numai de bine!
ADRIANA VLAD - fitoterapeut, consultant nutriție - Deva, tel. 0254/23.10.61, 0726/76.15.57, e-mail: elite.nutritia@yahoo.com
"Vreau și alte opinii despre diabetul juvenil”
(Răspuns pentru I.P., F. AS nr. 960)
Diabetul se prezintă sub două forme total diferite, care sunt caracterizate de un singur simptom comun: nivelul crescut al zahărului în sânge. Acel diabet care de regulă evoluează în copilărie (diabetul juvenil sau diabetul de tipul I) apare din cauză că, uneori, celulele organismului care produc insulina sunt deteriorate de o infecție virotică sau în urma acțiunii toxinelor chimice. Fără o cantitate suficientă de insulină (hormonul care controlează nivelul zahărului în sânge), organismul nu poate păstra caloriile obținute din alimentație și ele sunt eliminate din organism în calitate de "zahăr în urină”. Persoana care suferă de această formă de diabet va pierde din greutate, va avea o poftă de mâncare "de lup”, o sete nepotolită și micțiuni frecvente. Acest tip de diabet necesită injectarea cu regularitate a insulinei. Bineînțeles, bolnavii își pot ameliora starea cu ajutorul alimentației adecvate, dar și prin administrarea insulinei injectabile.
Un alt tip de diabet, care este înregistrat numai la adulți (diabetul insulino rezistent, sau diabetul de tipul II), evoluează - nu din cauza lipsei insulinei, ci din cauza excesului ei. În urma alimentației, cantitatea de zahăr din organism crește, ceea ce determină pancreasul să producă insulină. La unele persoane, pancreasul reacționează prea energic la creșterea nivelului zahărului din sânge și produce insulină în cantități excesive. Nivelul crescut de insulină afectează formațiunile sensibile în țesuturi, făcându-le incapabile să reacționeze la asemenea concentrații. În acest caz, pancreasul este obligat să producă insulină în cantități tot mai mari, pentru a provoca reacția necesară care readuce nivelul zahărului la normal. Atâta timp cât pancreasul este în stare să producă tot mai multă insulină, nivelul zahărului în sânge este normal. Însă la un moment dat, cantitatea maximă de insulină pe care o poate produce pancreasul devine insuficientă pentru normalizarea nivelului zahărului, care începe să crească. Astfel, se instalează la adulți diabetul zaharat.
Trebuie evitat:
• La adulți - consumul de alcool.
• La copii - rezultatul unor cercetări atestă că proteinele laptelui de vacă pot contribui la evoluția diabetului.
Ca tratament naturist vă recomand: Diatab, Spirulină, Bio Se+Zn, Ulei de pește, Extract de afin, Optilutein forte, Diabetiker.Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED” Sibiu, tel. 0722/73.52.72
"Am vâjâituri și țiuituri în cap”
(Răspuns pentru CĂLIANU MARIOARA - București, F. AS nr. 1040)
Acufenele sau tinitus (vâjâituri sau țiuituri în urechi) sunt senzații sonore care nu-și găsesc originea într-o sursă de sunet exterioară pacientului. Ele pot fi subiective (percepute numai de bolnav) și obiective (sesizate atât de pacient, cât și de anturaj). Acufenele subiective nu sunt o boală de sine stătătoare, ci un simptom în cazul unor tulburări funcționale de diferite tipuri și localizări, care în timp pot duce la pierderea calității vieții (insomnie, anxietate, depresie etc.). Acufenele de care suferiți dvs. au o etiologie neurosenzorială, fiind percepute drept sunete continue sau intermitente, egale sau pulsatile, vâjâit, țiuit, foșnet, șuierat etc. Adesea sunt însoțite de hipoacuzie neurosenzorială (slăbirea auzului), vertij, tulburări de echilibru, grețuri, vărsături și transpirații. Stresul, hipertensiunea arterială, insuficiența circulatorie vertebro-bazilară, diabetul zaharat sau expunerea la zgomot și intemperii (din anamneză) pot fi cauza sau factorul favorizant în declanșarea acufenelor și tulburărilor de echilibru. Și hipertonia musculaturii cefei din spondiloza cervicală modifică activitatea spontană a căilor nervoase de la nivelul ganglionilor spinali cervicali către nucleii auditivi cu apariția de vertij, hipoacuzie, acufene, cefalee. Cu tratament, prognosticul acufenelor simptomatice în cazul unui sindrom de coloană cervicală este bun (dispariția sau atenuarea zgomotelor), însă fără tratament, cu cât perioada de evoluție a unui zgomot otic este mai lungă, cu atât este mai puțin posibil ca acesta să dispară. Tratamentul tinitusului este complex, adesea individualizat și se poate schematiza astfel: exerciții fizice, aplicații locale calde (lumina infraroșie tip Solux), unde scurte, masaj cervical. Terapia medicamentoasă constă în perfuzii cu lidocaină/procaine, pentoxifilină/oxybral, vitamine B1 și B6, mezoterapie cu Gerovital H3 și administrare orală de Ginkgo Biloba (Circulație cerebrală Fares) și Rivotril/Sedatif PC. Sunt utile procedeele psihoterapeutice de tip: training autogen, terapie comportamentală și aromaterapia cu efect sedativ, seara, la culcare, cu Ocnasept (aerosol salin, 100% natural, cu extract din levănțică, busuioc, mentă, mușețel). Ocnasept poate fi comandat la tel/ fax: 0269/21.78.61, 0736/93.13.05, e-mail: sanmed@ online.asconet.ro