Să ne bucurăm de cărți!

Adriana Bittel
În fiecare an, la sfârșitul primăverii și cel al toam­­nei, târ­gurile de carte Bookfest și Gau­deamus reu­nesc editori, autori, traducători, critici, cu cei cărora le e des­tinată munca lor - citi­torii.

Îngrijo­ră­rile în legă­tură cu viitorul cărții, cu scăderea inte­resului pentru lec­­tură lasă loc timp de cinci zile unui vacarm de voci care vorbesc la micro­foane despre noile apariții, unei înghesuieli fremă­tă­toare pe culoa­rele dintre stan­duri, cozilor la auto­grafe, dezbaterilor și me­selor rotunde. E ca o mare petrecere de familie la care participă toate gene­rațiile. Pe drumul întins de la Piața Scânteii la Pavilion, șiru­rile de oameni care vin cu mâi­nile goale se inter­sec­tează cu șirurile celor care pleacă purtând sacoșe cu cărți. E un spectacol tonic, ce atenuează pesimis­mele. La Gaudeamus-ul de anul acesta m-am bucu­rat să am noi confirmări că literatura română e într-o perioadă fastă, că în ciuda manevrelor descu­rajante și a dispre­țului oficial față de cultură și instituțiile ei scriitorii își văd de treabă. Mi-a atras atenția în primul rând recolta bogată de romane ro­mâ­nești. Mulți dintre cei mai buni prozatori ai mo­mentului, aflați la vârsta când - spun statisticile - se scriu îndeobște capodo­perele, între 40 și 50 de ani, și-au lansat la Târg vo­lume noi. Sunt foar­te curioasă și abia aștept să citesc noul roman al Flo­rinei Ilis apărut la Cartea Româ­nească, Viețile pa­ra­lele, în care, pe aproape 700 de pagini, încearcă să se apro­pie de ade­vărul vieții, mor­ții și poste­rității lui Mi­hai Eminescu. E de presupus că se vor stârni discuții aprinse în jurul acestui roman-do­cument, despre care editorul ne avertizează că "va bulversa în totalitate orizontul de așteptare al citito­rului”. Alt scriitor pu­ter­nic și original, dedicat cu obsti­nație profesiei sale uni­ce de romancier, Radu Aldu­lescu, a adus la Gau­dea­mus al optulea titlu nou din 1993 încoace, Cronicile genocidului (tot la Cartea Românească), în care își ia materia epică din ceea ce am trăit cu toții din 1989 până azi. Și Filip Flo­rian - după cum ați putut afla în interviul din numărul trecut al revistei noastre - a publicat la Polirom o nouă carte, "Toate bufnițele”. Romanele lui precedente (tra­­duse cu succes în zece limbi), îmi fac poftă de noile po­vești, fiindcă îi îm­părtășesc părerea: "fără povești, sufletele s-ar usca, s-ar topi, și lumea ar arăta ca un pustiu”. La fel gândesc și personalități ce s-au făcut cunoscute în alte genuri literare - critică, eseistică, tra­du­ceri - și care în această toamnă au debutat sau au recidivat în proza de ficțiune: Simona Sora cu "Hotel Universal” (Po­lirom), Ioana Pârvu­les­cu - "Viitorul în­cepe luni” (Humanitas), Ra­du Pa­ras­chivescu - "Astăzi este mâi­nele de care te-ai te­mut ieri” (tot Humanitas). La toți aceștia, pu­blicul atras de numele și renumele lor a făcut coadă pentru auto­grafe. Dar cea mai lungă coa­dă a fost la noul volum al lui Andrei Pleșu, "Pa­ra­bo­lele lui Isus. Ade­vă­rul ca poveste”, desemnat de ju­riul "României lite­rare” Car­tea anului 2012 și care s-a vândut ca pâinea caldă (e și un prețios cadou de Cră­ciun pentru oricine). Alt autor în jurul căruia au for­fotit admiratorii e "cla­sicul în viață” Emil Bru­ma­ru, care și-a lansat volumul III din eleganta serie de Opere de la Polirom, conți­nând scri­sori adre­sate în timp con­fraților. O comoară auto­biografică înrudită cu alchi­mia poemelor lui. Best-seller non fiction a fost eseul lui Lucian Boia, "De ce este Ro­mânia alt­fel” (Huma­ni­tas), în care, parcur­gând rapid istoria ță­rii noastre, iden­tifică o serie de particu­larități ce se re­găsesc și în evenimentele de pe scena politică ac­tua­lă. Părerea isto­ricului e că o privire critică și cât mai puțin îngă­dui­toare e absolut necesară acum pen­tru a separa me­dio­critatea și im­postura de valoare, fiind­că lucrurile care nu merg bine le strică și pe cele care funcționează. Țin să vă sem­na­lez și un volum ex­­cepțional de istorie a comu­nis­mu­lui românesc, apă­rut la Editura Compania și da­to­rat lui Dorin-Liviu Bît­foi: "Așa s-a născut omul nou. În Ro­mânia anilor '50”. Un pro­iect pentru care au­to­rul a adu­nat și sis­tematizat un material uriaș, nu doar din biblio­grafie, arhive și presă, ci și din filme, jurna­le de actua­li­tăți, emi­siuni radiofonice, mărturii orale, scrisori parti­cu­lare etc. Din toate acestea se alcătuieș­te tabloul com­plet al deceniului românesc '50-'60 în care își are ră­dă­cina "omul recent” cu toate ale lui. Văd că am de­pă­șit deja spațiul și n-am apucat să men­ționez decât o mică parte dintre aparițiile româ­nești de interes, cu care editurile s-au luat la întrecere.
Ca să nu mai vorbesc de traduceri, care au silit cum­­­părătorii la opțiuni chinuitoare căci, chiar cu re­du­­­ceri, ți-ar trebui un sac de bani pentru tot ce te ten­tează. Oricum, m-am întors de la Gaudeamus abia că­rându-mi achizițiile, și acum, că vine iarna, mă bag în bârlog cu provizii despre care vă voi povesti pe măsură ce le citesc.