În ultima vreme, instituțiile europene au acordat o mult mai mare atenție decât în trecut Basarabiei (R. Moldova) și problemelor ei. După Bronislaw Komorowski, președintele Poloniei, și Angela Merkel, cancelarul german, a fost rândul lui Manuel Barroso, președintele CE, să viziteze, în noiembrie, Chișinăul. Punctul fierbinte al discuțiilor acestor înalți demnitari cu guvernanții moldoveni a fost situația din Transnistria, unde aproape 400.000 de români sunt captivi ai unui regim stalinist, subvenționat de Moscova. Parlamentul European (PE) nu putea să lipsească din această campanie a adevărului. Europarlamentarul Monica Macovei, președinta Delegației Comisiei parlamentare de cooperare UE-Moldova, a organizat la Bruxelles o audiere a 16 profesori care predau în limba română, în regiunea transnistreană - o premieră în istoria PE. În șirul evenimentelor istorice legate de "România de Răsărit”, includem și condamnarea recentă a Rusiei, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru încălcarea dreptului la educație, în dosarul școlilor cu predare în limba română, din regiunea transnistreană. În urma verdictului, Moscova a fost obligată să achite reclamanților peste 1 milion de euro.
Kalașnikoave și sârmă ghimpată
La începutul conferinței intitulate "Educație și Democrație”, Monica Macovei, care a vizitat Tiraspolul cu câțiva ani în urmă, a creionat un succint tablou al oribilei dictaturi transnistrene, în fața căreia Rusia "democratică” încă nu roșește. "Pe șosea e sârmă ghimpată și e un post unde sunt soldații ruși cu vechile și vestitele kalașnikov”, spune M. Macovei. "Eu, ca cetățean al Uniunii Europene, nu pot intra acolo, decât dacă dinainte trimit un fax sau o scrisoare la autorități, la președinte - totul e de fapt decis de el -, iar după ce se acordă permisiunea, lista cu cei care au voie să intre e trimisă la acest... post de frontieră, sau cum vrem să-i spunem. Ajunși la prima școală românească, liceul Lucian Blaga, am observat că sunt filmată de doi operatori necunoscuți. «Cine v-a trimis?», i-am întrebat. Ce puteau să răspundă?”
Război contra ultimelor școli românești
Cuvântul greu îl au însă profesorii... De doi ani așteaptă șansa de a vorbi în capitala Europei despre "evul mediu” transnistrean. Eugenia Halus, directoarea școlii "Evrica” din Râbnița, izbucnește în lacrimi: "Se duce un adevărat război contra ultimelor opt școli românești cu grafie latină, de dincolo de Nistru”, spune doamna directoare. "Nu dorim să predăm limba română în alfabet chirilic! Acest alfabet nu se potrivește limbii noastre. Cinci din opt instituții de învățământ cu grafie latină nu au sediu propriu. Elevii învață în încăperi arendate, transformate, sau sunt nevoiți să se deplaseze în alte localități, deoarece autoritățile separatiste le-au confiscat clădirile. Lipsa condițiilor de instruire, atacul psihologic practicat persistent și permanent, inclusiv prin ziarele și televiziunile regionale, duc la micșorarea catastrofală a numărului de elevi. Dacă în 1990, în liceul nostru aveam 870 de elevi, astăzi avem 200. La Tighina, din 2800 de elevi români, au mai rămas 600! Există multă deznădejde în sufletul românilor noștri, mai ales al celor care sunt nevoiți să-și dea copiii la școlile de limbă română cu grafie chirilică. Un alt aspect: copiii noștri studiază la universitățile din Chișinău, Cluj-Napoca, Iași sau București, însă cu ce folos? Diplomele lor nu sunt recunoscute la Tiraspol! Ajunși medici, farmaciști, ingineri, profesori, copiii nu se mai întorc acasă, rămân unde găsesc slujbe. Iată cum pun ei în practică purificarea etnică”.
"Vor să distrugă tot ce-i românesc”
Ion Ioncev este directorul liceului "Lucian Blaga” din Tiraspol, liceu erou, a cărui rezistență din anii trecuți, în fața miliției comuniste, a impresionat întreaga Europă. Cu glas tremurat, plin de mândrie, el vorbește fără teamă, într-un amfiteatru al Parlamentului European: "Singura noastră vină este că elevii și părinții români din Tiraspol vor să învețe în limba română, să cunoască limba și istoria neamului nostru. În 14 iulie 2004, ne-a vizitat Înaltul Comisar al OSCE. A doua zi, am fost atacați de miliție. Clădirea a fost distrusă. Tot mobilierul și materialul didactic au fost duse într-o direcție necunoscută, iar copiii au fost nevoiți să învețe în satele apropiate, trecând așa-numita frontieră construită de separatiști. Vreau să vă povestesc câteva scene, ca să înțelegeți cum trăim noi. Înainte de anul 2004, la noi în școală învăța o fetiță pe care-o chema Oxana. Era tot timpul tristă. Într-o zi ne-a spus povestea ei: «Tăticul meu a fost împușcat de separatiști în 1992, în fața mea și a surioarei mele în vârstă de 4 ani, fiind lăsat să se zbată și să moară într-o baltă de sânge... Cum aș putea să mai fiu veselă vreodată?». O altă fetiță, din clasa a II-a, s-a apropiat de un milițian, cu un buchet de flori în mână. Era unul dintre milițienii care urla la noi să părăsim școala, în 2004. Cu mult curaj, fetița i-a întins florile și i-a zis: «Nene, dumneata ești mare; nu înțelegi că vrem să învățăm în limba mamelor noastre?» Recent, un băiat minunat, Alexandru Bejan, a fost răpit din curtea școlii și dus la miliție, unde a fost acuzat de terorism. Ar fi plănuit, chipurile, să arunce mercur în toate grădinițele din oraș. Un laborator al Universității din Odessa a dovedit însă că scrisul din biletul de amenințare nu era al lui. A fost eliberat, dar încă nu-și poate reveni din șocurile și chinurile îndurate. Povești ca acestea sunt multe. Cele opt școli românești sunt văzute la Tiraspol și mai departe, la Moscova, drept instituții care «se ocupă cu pregătirea de tineri care se vor opune regimului transnistrean». De aceea doresc să le vadă desființate. Vor să distrugă tot ce-i românesc. Azi ne aflăm aici, azi vorbim Europei despre ce înseamnă să fii român într-un mediu ostil. Mulțumim doamnei Monica Macovei pentru că ne-a dat această ocazie. Noi am fost și rămânem ambasadorii neamului românesc peste Nistru.”
România nu-și onorează promisiunile
Maria Roibu este directoarea liceului "Alexandru cel Bun” din Tighina (Bender). Face parte din "Grupul celor 16” care au purtat jalba cu suferințele profesorilor, elevilor și părinților români de peste Nistru. În urmă cu doi ani, au fost la București, la președinție și la guvern. Au cerut manuale în limba română, bani pentru construirea de noi școli, material didactic și mobilier școlar. Li s-au făcut promisiuni. Din păcate, au rămas doar vorbe. De data asta, au venit la Parlamentul European. Au fost primiți la mai multe comisii, au vorbit cu înalți responsabili cu drepturile omului, cu politica externă, cu educația. Cum se simte o luptătoare ca dânsa la Bruxelles? "Am simțit un val de bunătate la acești oameni”, mărturisește. "Dumnezeu a făcut să venim aici, să le putem povesti tristețile noastre. Suntem primii transnistreni care pun piciorul în această clădire. Ne grăbim, ne completăm unul pe altul, viața noastră e o luptă. Nu ne plângem, dar spunem răspicat: copiii noștri sunt mai români decât românii. Primesc educație bună. Noi nu-i asmuțim împotriva lor, a compatrioților ruși; dimpotrivă, îi educăm să fie buni, cuminți, cumsecade, respectuoși cu toată lumea. De aceea, și familiile multor ruși își dau copiii la școlile noastre”.
Școală pe roate
Eleonora Cercavschi, directoarea liceului "Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, este prima din 170 de profesori și părinți care au semnat și au deschis procesul contra Rusiei la CEDO, în urmă cu opt ani. După ce se recomandă în fața amfiteatrului PE, spune pe un ton grav: "Suntem o instituție fără asemănare pe tot globul pământesc. De 11 ani, de când am fost izgoniți din școala noastră, activăm pe roate; elevi și profesori, facem naveta cu patru autobuze într-un sat de dincolo de așa-zisa lor frontieră, numit Doroțcaia. Sunt întrebată deseori: cum este trecerea dv. prin așa-numitul post vamal dintre Doroțcaia și Grigoriopol? Este umilitoare. Uneori, elevii sunt controlați în ghiozdane. Dar vă aduc la cunoștiință că răbdăm șicanele cu multă demnitate, chiar dacă suntem supuși discriminării etnice. Noi nu dorim să existe numai școli românești în Transnistria, dar vrem să fim egali cu ucrainenii și rușii, să avem aceleași drepturi”.
"Nu sunteți singuri”
Concluzia trasă de Monica Macovei este încurajatoare: "Pe lângă gânduri bune și rugăciuni, vom încerca să vă ajutăm și altfel. Important e să știți că nu sunteți singuri”. Ca de atâtea ori în istorie, românii oropsiți s-au dus în bejenie la Înalta Poartă. E drept, deși capitală a Europei Unite, Bruxelles-ul nu are puterea executivă a Stambulului sau a Vienei de odinioară, când cădeau capete la un simplu gest al monarhului. Forța sa este dată însă de uriașul volum de informații cu care operează. La care, iată, s-au adăugat grele știri despre un război al alfabetelor, între copii cu ghiozdane și flori, și adulți cu kalașnikoave. Va rămâne Bruxelles-ul de piatră, la o astfel de dramatică confruntare?
Fotografii de Dan Gheorghe