HREANUL

Ilie Tudor
Este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic și domestic. Ce înseamnă aceasta? Că, pe de o parte, este foarte bogată în nutrienți, la fel ca legumele cultivate, iar pe de altă parte, că are o rezistență cu totul ieșită din comun, asemeni buruienilor. Chiar acum, când natura pare înghețată sub stratul de omăt, rădăcina hreanului trăiește în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheț să scoată la suprafață primele frunzulițe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forță vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură

Denumirea sa științifică este Armoracia rusti­cana, și este o rudă foarte apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, așa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii prețuiau și ei hreanul foarte mult. De altfel, însuși medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomenește și denumirea sa dacică: "usturonila”. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecțiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecțioasă și fiind specifice sezonului rece.

Fișă biografică

Rădăcina hreanului conține foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator și imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conține și minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul și magne­ziul. Mirosul înțepător și gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuși chimici, între care și așa-numiții glucozinolați. Aceștia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienți decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conținut în rădăcina de hrean are și proprietăți citostatice foarte puternice, glucozinolații fiind efici­enți în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).

Cum se administrează hreanul

Salata de hrean

Metoda de obținere este destul de simplă: trei-șase rădăcini de hrean se spală, se curăță bine și se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roșie fiartă și dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei și oțet după gust. Se adaugă și puțină miere, după care se amestecă bine și se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean și sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile terapeutice.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roșu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla și se lasă la macerat conținutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătățirea digestiei, pentru stimularea și reglarea activității cardiace, contra anemiei și pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este și un tonic sexual și un afrodiziac foarte puternic.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine și se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conținutul cu un tifon. Se obține siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puțină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronșită cro­nică, afecțiuni ale căilor respira­torii medii și infe­rioare, în general.

Cataplasme cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se învelește în tifon și se pune pe locul afectat. Se ține până când apare sen­zația de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicația externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, așa încât adesea este preferată o variantă mai blândă:
Varianta 2: Mai întâi, se obține făina de hrean din rădăcinile tăiate cubulețe și uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa și devin uscate ca iasca, aceste cubulețe se macină cu râșnița electrică de cafea, obținându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină și 2 linguri de făină de semințe de in, se adaugă apă și se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se învelește în tifon și se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

Tratamente cu hrean

• Boala canceroasă - un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că adminis­trarea zilnică de hrean crește re­zis­tența organismului uman la boa­la canceroasă, atât în ce pri­vește prevenirea îmbolnăvirii, cât și la tratamentul bolii deja insta­la­te. Pacienții cu tumori cu dife­rite localizări prezintă o mai bună vita­li­tate, evoluția bolii este înce­tinită, celelalte trata­mente - fie ele natu­rale sau alopate - sunt po­tențate de către acest super-ali­ment. Se admi­nistrează, în mod spe­cial, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.

• Infecții urinare (cis­ti­tă), infecții renale - Cincizeci de grame de hrean proaspăt, inge­rate pe parcursul unei zile, atacă bacte­riile parazite din rinichi, ve­zică și de pe traiectul urinar, dis­trugându-le. Tratamentul este de durată (mi­nimum 21 de zile) și se asociază cu oricare altă for­mă de tratament cu anti­biotice, naturale sau de sinteză.

• Retenție de lichide - Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenției de apă.

• Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lin­gurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acționeze la nivelul gâtului și al arborelui bronșic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfe­clă roșie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.

• Bronșită cronică și acută - se consumă zilnic 4-10 lingurițe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roșie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibio­tice puternice, expectorante și bronhodilatatoare.

• Polipii uretrali - se iau de trei ori pe zi câte trei lingurițe de suc de hrean, dizolvate într-un pahar de apă. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauză. În paralel, se va ține un regim alimentar alcalin, cu foarte multe zar­zavaturi și legume verzi, fără carne, și cu cât mai puține proteine animale.

• Anemie la adulți - se consumă câte 15-20 de lingurițe de salată de hrean cu sfeclă roșie pe zi. Hrea­nul conține mici cantități de fier, dar cel mai im­por­tant rol al său este optimizarea digestiei și a metabo­lismului, așa încât fierul prezent în ce­le­lalte alimente să poată fi asimilat de către or­ganism.

• Inapetență, anemie la copii - se con­sumă cel puțin o dată pe zi o salată obținută din hrean ras fin (1-2 lingurițe), măr cu tot cu coajă (2 lingurițe), sfeclă roșie (1-2 linguri) și morcov (1-2 lin­guri). Această mini-cură se ține minimum o lună, fiind re­comandată cu precădere pe peri­oada iernii și la tre­cerea de la sezonul rece la cel cald.

• Reumatism, gută - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 lingurițe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tra­tament durează minimum trei săptă­mâni, având efecte antiinflamatoare și de­toxi­fiante.

•  Sinuzită, rinită - iată cel mai puternic și rapid remediu contra acestor afecțiuni, preluat din medicina populară românească: într-o basma de culoare roșie (așa cere tradiția!) se pun 2 lingurițe de hrean ras. Se aplică pe zona frunții, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe piele. Nasul se des­fun­dă aproape instan­ta­neu și încep să fie eliminate se­creții din abun­dență, curățindu-se astfel căile res­pi­ra­torii superioare. Se re­co­mandă să se facă acest trata­ment, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând. Dacă aveți pielea prea sensibilă și nu suportați hreanul aplicat direct, este sufi­cient să inspi­rați, de cât mai aproape de nas, vaporii emanați de rădăcina proas­păt rasă.

• Dureri articulare - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzația de arsură. Suplimentar, după înde­părtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.

• Paralizie facială - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o cata­plasmă cu făină de hrean și in, obținută după rețeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon și se ține o sticlă cu apă caldă, așa încât să se obțină o ușoară hi­per­termie locală. Fiecare aplicație nu va dura la început mai mult de 1 minut, ajungându-se într-o săptămână la 10-15 minute, cu grijă pentru ca pielea sensibilă a obra­zului să nu fie lezată.


Precauții și contraindicații

Intern, hreanul se administrează cu prudență per­soanelor cu colon iritabil sau care suferă de colită de fer­mentație. Abuzul de hrean în alimentație duce la deranjamente digestive și tulburări nervoase. Extern, mai ales sub formă de cataplasmă, hreanul va fi folosit cu prudență de către persoanele care au pielea sensi­bilă, alergică.

Rețetă cu hrean pentru bolile de plămâni

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, și se țin timp de 12 ore în suc na­tural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouă­le din sucul de lămâie, se sparg și se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curățat de coajă și dat pe răzătoare, 1 litru de țuică naturală tare (pa­lin­că de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ține la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 lin­guri. Este o re­țetă folosită în special contra pneumo­niilor reci­di­vante, a bronșitelor cronice și a tubercu­lozei pulmo­nare. Pe lângă efectele puternic antibio­tice ale hrea­nu­lui, acest preparat este și un puternic vitaminizant și remineralizant, precum și un redu­tabil stimulent imu­nitar.