Cea mai frumoasă poveste adevărată de Crăciun

Redactia
Azi, într-un magazin de pâine.

În fața mea, o bătrânică îmbrăcată tare ponosit scoate cu mâini tremurânde, cu degete înghețate, un port­mo­neu învechit, în care se zăresc câteva bancnote de 10 lei - puține! și câteva de 1 leu - ceva mai mul­te. Scoate din­tr-un bu­zunăraș ascuns câ­teva monede. Le nu­mără cu grijă, de câ­teva ori, cu ace­leași de­gete tremurânde, îm­bătrânite de atâția ani de mun­că, de jertfe, de chinuri, de sufe­rință, de lacrimi, de boli. De prea puține bucurii. Cere două pâini. Dă să le plă­tească, însă vânzătoarea îi spune că a trecut Moș Ni­colae pe acolo, lăsând în dar pâini pentru toți bă­trânii. Bătrânica face ochii mari, însă adaugă repede, îndrep­tându-și spatele și rostind răspicat: "Îți mul­țumesc, mamă, dar am bani de o pâine!”. Vor­bește cu dem­nitatea unui Brâncoveanu. Vânzătoarea insistă, spu­nându-i că un tânăr a trecut și a lăsat bani pentru toți bătrânii ce vin să cumpere pâine, întru pomenirea bu­nicii lui. "Bodgaproste atunci, mai­că!”. "Să fie primit!”, zâmbește vânzătoarea.
Bătrânica își șterge pe furiș o lacrimă, își face o cruce și iese în frig, cu inima încălzită de "pâinea cea de toate zilele”, primită în dar spre pomenirea celor ce s-au dus... dar nu au plecat. Chiar în timp ce îmi cumpăr pâinea, apare un tânăr grăbit, coborât parcă dintr-un film. Înalt, frumos, îmbrăcat im­pecabil, cu un zâmbet ce ar putea topi toată An­tarctica, se apleacă peste tej­ghea, îm­prăștiind în jur un parfum dis­cret și îi întinde vân­zătoarei o bancnotă: "Pentru mâi­ne. Vă pup, vă iu­besc, Doam­ne aju­tă!”. Vân­­ză­toa­rea îl pri­vește ple­când în gra­bă, urcându-se în mașina lui cea luxoasă. Nu mă mai vede, nu mai aude, rămâne pierdută, to­pită, cu un zâmbet larg... Apoi se închină în grabă și spune șoptit, cu ochii în lacrimi: "Să-i dea Dumnezeu să­nătate!”.
Magazinul cel mic de pâine s-a umplut deodată de lumină și de căldură. În ciuda iernii de afară.
Asta e România mea!

ALEXANDRA SVET
- e-mail: [email protected]