- Faptul că regionalizarea generează astăzi temeri și incertitudini se datorează absenței unui proiect coerent și a unei dezbateri naționale ample și informate pe această temă. Autoritățile trecute și prezente nu ne-au oferit însă până acum decât schițe de proiecte, care au fost deformate de o dezbatere publică partizană. La baza lor nu stau însă preocupări legate de coeziunea națională, ci doar interesele financiare și de putere ale politicienilor.
Pornind de la necesitatea administrării eficiente a fondurilor europene, președintele Băsescu a propus crearea a 8-10 regiuni, desființarea județelor și întărirea primăriilor. Proiectul său a fost blocat însă de UDMR în fosta coaliție de guvernare, cu acordul tacit al PDL, care se temea că va pierde rețelele de influență și interese consolidate la nivel județean. Din același motiv, nici PSD nu propune desființarea județelor, ci crearea regiunilor ca un nivel administrativ și birocratic suplimentar, cu costuri considerabile pentru contribuabili. Mai mult, probabil pentru a nu-și supăra atotputernicii baroni locali, premierul Victor Ponta a lansat o idee năstrușnică și profund antidemocratică, și anume, alegerea membrilor și președinților viitoarelor consilii regionale de către actualii primari, procedeu care nu poate decât să întărească autoritatea clanurilor constituite la nivel local. Astfel, nu consiliile regionale vor controla autoritățile locale, ci ele însele vor fi controlate de baroni. Dar cine să vorbească despre toate acestea, când televiziunile - devenite din păcate singurele spații de dezbatere - se ocupă de presupușii copii ilegitimi ai defunctului Sergiu Nicolaescu?
În concluzie, regionalizarea se prefigurează ca rezultat exclusiv al unor calcule cinice privind împărțirea puterii și a resurselor, calcule ce nu țin cont de riscurile generate la adresa identității naționale. Pe de altă parte, o guvernare centralizată, ineficientă, cinică și coruptă, cum este cea pe care o oferă clasa noastră politică, nu va menține coeziunea națiunii, ci, dimpotrivă, o va slăbi. Cum nimeni nu se ocupă serios și profund nici de această problemă, națiunea, dacă nu se trezește, va înainta orbește spre un viitor confuz și cenușiu.
- Haosul stârnit de prezența lui Andrei Marga în fruntea unei instituții extrem de importante pentru România - Institutul Cultural Român - pare să nu aibă sfârșit. Noul abuz legat de modul în care a fost organizat concursul pentru ocuparea posturilor vacante la filialele din străinătate a aprins mass-media românească. De ce nu se renunță la serviciile fostului rector al Universității din Cluj? ICR-ul este o ambasadă a culturii noastre în lume, care poate servi enorm imaginii României. Guvernul a mai făcut revocări. Încă una, cea a lui Marga, i-ar fi de mare folos.
- Andrei Marga nu este decât un instrument în mâinile unei mafii politice care vizează controlul absolut asupra culturii și conștiinței națiunii. Nu întâmplător guvernul Ponta a ocupat ICR imediat după învestire, decapitând concomitent ICCMER și Arhivele Naționale. Moștenitori ai mentalității totalitare, liderii USL sunt, ca și comuniștii, obsedați de controlul memoriei, istoriei și creației artistice. În plus, ICR are filiale în străinătate, iar în mintea formatată după un soft gândit la Kremlin, acestea nu pot fi decât agenții de propagandă ale puterii politice. Ce să caute acolo spirite libere și creatoare? Ca să înțelegem mai bine această mentalitate, să ne amintim cum îl acuza USL pe HR Patapievici că dezinformează opinia publică internațională și cum își propune actualul ministru de externe să bombardeze cu informații guvernele europene și instituțiile UE pentru a dobândi credibilitatea pierdută a guvernului său. În această optică primează propaganda, nu cultura. De altfel, în mentalitatea totalitară, cultura autentică este un pericol, cum a fost pentru Hitler, Stalin și Ceaușescu și este și astăzi pentru Moscova și Beijing. Ca să nu scoată totuși pistolul când aude de cultură, USL l-a inventat pe Andrei Marga, iar controlul politic total asupra ICR a fost asigurat prin trecerea sa în subordinea Senatului, organism politic prin excelență. Soldat conștiincios al USL, Andrei Marga aruncă peste bord toți directorii numiți de vechea conducere, indiferent de rezultatele muncii lor, de contactele stabilite cu atâta trudă de-a lungul anilor în capitalele europene și de susținerea primită din partea unor personalități culturale europene, și desăvârșește transformarea ICR, din instituție culturală în organ de propagandă și sinecură pentru clientelă. Cum să-l revoci, așadar, tocmai pe cel care și-a îndeplinit conștiincios misiunea? Personal, nici nu știu ce au căutat oamenii competenți la acest așa-zis concurs - și nici nu văd ce am câștiga prin revocarea lui Andrei Marga, de vreme ce oricine îl va înlocui va fi numit de aceiași oameni și va răspunde acelorași comandamente politice. Problema trebuie văzută în contextul mai amplu al transformărilor politice prin care trecem în urma votului inconștient din 9 decembrie. Probabil că răul va trebui să-și epuizeze toate posibilitățile, înainte ca societatea noastră dezorientată și bolnavă, să genereze o alternativă viabilă. Ne putem considera norocoși dacă acest proces se va petrece într-un interval de timp rezonabil, la scară umană, și nu raportat la eternitate.