ADRIAN VASILESCU: "Ori grăbim restructurarea, pentru a reduce uriașele pierderi din economie, ori vom fi nevoiți să reducem drastic cheltuielile bugetare, impunând noi impozite și taxe"

Consilierul Guvernatorului Băncii Naționale a României

Deschidem noul an în tovărășia unui repre­zen­tant al Băncii Naționale. Alături de Biserică și Armată, BNR are cea mai mare credibilitate în fața societății românești. Este templul zidit de înaintași vizionari, într-o epocă (1880-1900) în care statul român se afla în plin avânt de modernizare. Este a 16-a bancă centrală înființată în lume! După 1989, BNR s-a dovedit un veritabil "guvern al demo­crației”, singurul pilon "civil” de stabilitate în apele tulburi ale politicii dâmbovițene. Oricât de grele au fost încercările ce amenințau să culce la pământ definitiv economia românească, BNR a reușit să întindă fiecărui guvern postdecembrist o mână de ajutor. Și la început de an 2013, înainte de a privi spre Palatul Victoria, românii privesc mai întâi spre impozantul Palat al Băncii Naționale. De aici așteptăm veștile adevărate, bune sau rele, pentru anul care s-a înnoit. Așteptare răsplătită deseori cu speranță și încredere. Este ceea ce ne propune, și în acest ianuarie, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu.

"În România avem criză economică, dar n-am avut și nu avem criză financiară și nu a căzut nici o bancă"

- Care a fost, în viziunea BNR, situația economică în 2012, și care sunt provocările anului 2013 pentru mediul de afaceri, pentru sfera politică și pentru fiecare român în parte?

- După cum se știe, ne aflăm în al cincilea an de criză economică. În România avem criză economică, dar n-am avut și nu avem criză financiară. În același timp, vom ține cont că la noi nu a căzut nici o bancă. N-au fost amenințări de prăbușiri de bănci. În alte țări, unde au căzut cu zecile, au fost luați bani din buzu­na­rele oamenilor, de la buget, și dați băncilor să nu se prăbușească. În România, din fericire, nu a fost scos din buzunarul contribuabilului nici un leu pentru spri­jinirea de bănci! Pe de altă parte, vorbind despre vii­torul imediat, România are multe probleme de rezolvat. Există însă o urgență a urgențelor: optimizarea ofertei de bunuri și servicii, realizabilă prin grăbirea restruc­turării. Fără restructurarea mecanismelor economice, ale ofertei interne, care trebuie făcută în două etape, rămânerea în urmă nu va putea fi recuperată. Practic, întregul an 2013 va fi dedicat primei etape a restruc­turării. Aceasta presupune ambalarea a trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială și disciplina consumului. Recent, guvernatorul Mugur Isărescu a atras atenția asupra prudenței în cheltuirea banului public. Fără prudență, fără "zgârcenie” în desfacerea băierilor pungii bugetare, se va ajunge din nou la tăieri de salarii și de bonificații, într-un cuvânt, la austeritate. Guvernatorul pledează pentru "consolidarea” rezulta­telor bune de până acum, nu pentru austeritate. Astfel, politica BNR va fi una normală, în vederea atingerii stabilității prețurilor și creșterii economice durabile. Ne îndreptăm spre reducerea durabilă a costului creditului în lei, spre stimularea economisirii în lei și spre limi­tarea dependenței de finanțările externe. Odată pri­ma etapă a restructurării încheiată, la sfârșitul acestui an ne putem gândi să punem în funcțiune "pompa de oxi­gen pentru ofertă”, stimulând consumul. Dar cine să facă acest lucru? Evident, guvernul, statul. El va trebui să împingă de la spate propriile companii, ca să pro­ducă mai mult și mai bine, să contribuie mai eficient la sănătatea Produsului Intern Brut (PIB).

- Ce s-ar întâmpla în cazul în care guvernul n-ar adopta "legea prudenței” și n-ar grăbi restructurarea economiei?

- Decizia e dramatică: ori grăbim restructurarea, pentru a reduce uriașele pierderi din economie, ori vom fi nevoiți să reducem drastic cheltuielile bugetare, impunând noi impozite și taxe. Cea de-a doua variantă nu poate fi acceptată, pentru că ar trebui să suportăm con­tinuarea somnolenței. Ne rămâne stimularea com­petitivității, asigurarea în piața internă a unui climat de concurență. Concurența este reperul esențial, un altul mai bun nu există.

"Cu o bună chibzuială a banului public, guvernul nu va mai trebui să apeleze la o politică de austeritate, binecunoscută din anii trecuți"

- Finalizarea, în 2012, a procesului electoral și formarea noului guvern au lăsat anului 2013 un câmp neted în față, un tărâm al speranței de creștere economică. Cum vede BNR lucrurile?

- BNR constată îmbunătățirea percepției de risc suveran a investitorilor - ceea ce s-a reflectat favo­ra­bil în atenuarea presiunilor asupra cursului de schimb și a dobânzilor. Perspectivele rămân favorabile reve­ni­rii ratei inflației la nivelul prognozei pentru acest an. În aceste condiții, Consiliul de Administrație al BNR a decis menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25% pe an, gestionarea adecvată a li­chi­di­tății din sistemul bancar și păstrarea nivelurilor ac­tuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii. Aceste decizii vizează reluarea și consolidarea proce­sului de dezinflație. Principalele riscuri și incertitudini care se mențin sunt cele legate de evoluțiile mediului extern, de fluxurile de capital și de prețurile administrate.

- Știm cum a acționat BNR până acum. Ce poate să facă Banca Națională pentru țară în viitor?

- Discuțiile acestea sunt nesfârșite, mai ales în Europa și în lume. Noi acționăm în limitele Legii BNR și nu ne abatem de la ea. Nu ne depășim nici teritoriul, nici obiectivele. Iar dacă ar fi să ne dorim depășirea aces­tor granițe, nu putem, deoarece România face par­te din sistemul european al băncilor centrale. Se schim­­bă ceva la noi numai în măsura în care se schimbă în sistem, la Paris, la Berlin sau la Bruxelles. BNR va monitoriza atent evoluțiile interne și ale me­diu­lui economic internațional și va menține stabilitatea prețurilor pe termen mediu, va garanta stabilitatea financiară. Cu un astfel de sprijin esențial, guvernul va putea să-și desfășoare politica de creștere econo­mi­că, să creeze noi locuri de muncă, să facă față efectelor negative ce vin dinspre țările partenere din zona euro, aflate încă în recesiune. Și, cu o bună chibzuială a banu­lui public, guvernul nu va mai trebui să apeleze la o politică de austeritate, binecunoscută din anii trecuți.

- Care sunt speranțele legate de cursul de schimb?

- Pe această temă pot spune două lucruri: 1. Banca Națională face prognoze de curs, dar nu le comunică niciodată, în nici o împrejurare. 2. Banca Națională nu are țintă de curs. Are numai țintă de inflație, nu și țintă de curs. În cei peste patru ani de criză, BNR a menținut un curs echilibrat. Anticipând ce va fi anul acesta, pot, totuși, să spun că va fi exact ce a fost și în 2009, și în 2010, și în 2011, și în 2012, adică o stabilitate a pieței valutare. Și în 2013, vom avea un curs echilibrat.

- Vom avea recesiune în 2013, așa cum anti­ci­pează unele voci la televiziunile de știri?

- Vorbind despre recesiune, ne uităm la instituțiile și la economiștii care fac analize și, pe baza lor, prog­no­ze, și aș observa că aproape toți prognozează o creș­te­re economică în România. Unii spun că va fi de 0,5%, alții că va fi de 1,5%, alții că va fi de 2%. Chiar FMI a prognozat pentru România o creștere eco­no­mi­că de 2%! Toate prognozele sunt pe plus. Din păcate, vom avea, tot potrivit prognozelor, o recesiune în zona euro, în prima parte a anului 2013. Dacă va fi așa, nici nouă nu ne va merge foarte bine, pentru că principalul nostru comerț îl facem cu această zonă euro.

"N-aș vorbi cu atâta lejeritate de scumpiri"

- Ce avantaj a adus României moneda națională, leul, în cursul acestei crize? Ne-ar fi fost mai bine cu euro?

- Leul ne-a ajutat în măsura în care fluctuația cursului poate fi un criteriu de politică economică. E drept, o depreciere a cursului ajută exporturile, dar, în perspectivă, nu ne mai putem baza exclusiv pe mișcări de curs. Trebuie să ținem seama că, atunci când vorbim de competitivitate, sunt țări în care discuția aceasta se reduce la prețul exporturilor, al produselor. Or, în realitate, este vorba de un concept complex, care ține de lucrul bine făcut. Noi să ne preocupăm a trimite în lume lucruri bine făcute, nu lucruri făcute anapoda, la vânzarea cărora să ținem seama numai de depre­cie­rea leului. Trebuie să înțelegem că noțiunea de com­pe­titivitate prin cursul de schimb n-are viitor! Are doar prezent. De aceea, trebuie să ne îngrijim de îndepli­nirea criteriilor pentru intrarea în zona euro.

- Televiziunile trag deja semnale disperate cu privire la creșterea galopantă a prețurilor în 2013. Se vor adapta firmele la cerințele clasei sărace, care va sărăci și mai mult?

- Eu aș reformula. Nu e vorba de o adaptare a com­paniilor la posibilitățile clasei sărace, ci e vorba de o adap­tare la realitatea țării în care activează. Comercian­tul se uită peste pragul magazinului, al supermarketului sau al ce are el acolo, apoi se duce la televizor și spune că o să mărim prețul pâinii cu 20 la sută, prețul cărnii cu nu știu cât la sută, al făinii cu atât la sută... Se în­toar­ce la magazin, schimbă etichetele cu noul preț și ob­ser­vă că nu mai sunt mulți care-i trec pragul... Pe scurt, se uită lung la marfa pe care nu i-o mai cumpără ni­meni. Ce face? Dă înapoi. Ieftinește. Face promoții. Re­vine cu picioarele pe pământ. De aceea, eu aș fi mai circumspect și n-aș vorbi cu atâta lejeritate de scum­piri...

- Dar, dacă vorbim de credite, ce recomandări fa­ceți?

- În privința asta nu e prea mult de discutat. BNR de multă vreme recomandă ca nimeni să nu facă un cre­dit în altă monedă decât în aceea în care este plătit. Altfel, există riscul valutar. Pe de altă parte, BNR va continua să recomande băncilor să intensifice credi­tarea sectorului privat. Din păcate, atât firmele, cât și persoanele nu și-au recăpătat încă încrederea în eco­nomia românească. Și băncile se feresc să dea credite, și oamenii se feresc să împrumute, și întreprinderile au rețineri să ia bani din bănci. E un cerc vicios. Nu știu exact ce predomină: oferta mică a băncilor sau cererea slabă din partea populației și a economiei reale...

"În structura rezervei internaționale a României, ponderea aurului existent este optimă. BNR nu cumpără aur"

- Va dura epoca austerității la nesfârșit? Ni s-a urât cu strânsul curelei...

- Epoca austerității nu poate dura la nesfârșit, chiar dacă durează criza. În ultima vreme, banca centrală nici n-a mai folosit cuvântul "austeritate", ci cuvintele "corecție" sau "ajustare". Aderând la "Pactul Bugetar” al UE, România pleacă de la ideea că renunțarea la austeritate are nevoie de niște corelații. În momentul de față, nu putem spera la o redresare și la o creștere economică puternică în Europa, fără o combinație eficientă de politici monetare, fiscale și economice. Numai astea trei dacă le luăm, și dacă ele pot să facă un tot, atunci obținem măcar o masă cu trei picioare, care poate să stea. De la trei picioare în jos, lucrurile sunt problematice.

- Banca Națională deține 103,4 tone de aur. Această cifră a rămas neschimbată de peste un de­ceniu. Nu mai cumpără BNR aur? Altfel spus: dacă s-ar exploata aurul de la Roșia Montană, ar ajunge în rezerva BNR?

- Banca Națională și-a expus de mai multe ori filo­sofia în privința aurului. Banca pleacă de la ideea că, în structura rezervei internaționale a României, ponderea aurului existent este optimă. Practic, BNR nu mai cumpără aur de mulți ani.

- În încheiere, vă rog să adresați un cuvânt de în­ceput de an cititorilor noștri. La ce să se aștepte în 2013?

- În 2013, nu vom putea să facem tot ceea ce e ne­ce­sar pentru redresarea economică. Nu vom putea să fa­cem mai mult decât stabilirea unui set de măsuri pentru disciplină financiară, disciplină contractuală și disciplină salarială. Va fi un an de disciplinări. Înainte de a aduna, trebuie să scădem.