Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

Natasa Galche
Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalități ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste și victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aură mistică, care înspăimânta și totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie și control al minții, el a reușit să scape de lagărele morții hitleriste și de gulagurile sovietice. Deși capacitățile sale uimitoare au fost studiate de savanți din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator și cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparținut se află astăzi în arhiva FSB și poate că într-o bună zi vor fi desecretizate

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineața. Prin poarta maiestuoasă a cetății Kremlinului, străjuită de ofițeri înarmați, pășește ferm un bărbat scund, cu o înfățișare modestă, chiar cenușie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, și pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roșie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înțesate de soldați cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca și cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările și în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoa­rului, se află cabinetul tovarășului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducătorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungând la ușa biroului, se oprește în dreptul ofițe­ru­lui de serviciu. Acesta țâșnește în picioare în poziție de drepți și îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide ușa dublă și intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea și întreabă cu o voce ce vădește uimire totală: "Incredibil! Cum ai reușit să treci de toate gărzile și să ajungi până aici?" "E foarte simplu, tovarășe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, șeful aparatului poliție­nesc!", a răspuns zâmbind bărbatul.
Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortărețe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin și să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineții. Deși o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuci­derea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonșalanță: "Am să execut ordinul dumneavoastră și am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!".
Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios și cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuși temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în orașul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băiețel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobișnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă "lup". La vârsta de patru ani, băiețelul a început să sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră și privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinților că astrul ceresc este locuit de niște ființe stranii care îi vorbesc. "Mi-au spus că eu nu sunt ca toți ceilalți. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă și că ei toți, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală". Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluție este să îl dea la școala religioasă.
De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinții i-au așezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să pășească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de școală, Wolf dovedi că are o memorie excepțională, învățând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învățătura religioasă nu era deloc pe placul copilului și, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către stația de cale ferată și se urcă în primul tren care-i ieși în cale. Nu voia decât să doarmă puțin după drumul lung și obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă și adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existență. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru pri­ma dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite gânduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă și îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său și, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: "Acesta e biletul meu!". Conductorul luă hârtiuța, o suci între palme, o compostă și i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: "Ce cauți sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!".
Așa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur și fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cum­plită. Singura modalitate de a scoate câțiva bănuți era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câștigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până în­tr-o zi, când trupul său firav cedă și puștiul se prăbuși pe caldarâm. Găsit de polițai și considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simțiri, începu să strige: "De ce să mă duceți la poliție sau la casa de copii?". Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgență pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit și îl întrebă: "De ce ai spus asta?". "Pentru că asta ați gândit chiar acum câteva minute", replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu și mai multă uluire că Wolf, în ciuda fap­tului că suferise de o anemie foarte pu­ter­nică, era capabil să-și regenereze singur organis­mul, prin proprie voință. Neu­rologul ger­man a realizat rapid că băiatul deține capa­cități extrasenzoriale fantastice. Și astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de "copilul minune".

În vizită la Einstein și Freud

Sub îndrumarea și atenta supervizare a profesorului Abel și a altor specialiști neu­ro­logi și psihiatri, Wolf a început să-și des­copere și apoi să-și exerseze abilitățile sale unice. Treptat, și-a conștientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental și a învățat să deslușească din "corul de voci" care-i răsuna în subconștient exact acea vo­ce pe care trebuia să o capteze și să o indi­vi­­dua­lizeze. După câțiva ani de experi­men­te și exerciții, băiatul reușea să se introducă în stare de catalepsie și își putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotărî împre­ună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Și astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea pro­priul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentației, Wolf uluia spectatorii mergând desculț pe săbii și înfigându-și ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza de­monstrații de hipnoză și telepatie: citea gân­durile celor aflați în sală, "șterpelea" din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiecților. "Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea mușchilor. Când un om se gândește intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri către toți mușchii din organism. Această acțiune nu este vizibilă ochiului neinițiat, eu însă o captez imediat și o preiau sub con­trol. Și astfel, transmit cu ușurință subiectului co­menzi la nivel subconștient, fără să avem un contact direct", explica câțiva ani mai târziu Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobișnuite deveni­seră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentațiile care se desfășurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiș cu show-ul său intitulat "Experiențele psihologice ale lui Wolf Messing". Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, și însuși Albert Einstein își exprimă dorința arzătoare de a-l cunoaște pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlnește și pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului și, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le inter­preta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă și să-i smulgă fizi­cianului trei fire de păr din faimoasa mustață luxu­riantă. Ușor stânjenit, Wolf a luat cu două degete pen­se­ta, s-a îndreptat către savant și, scuzându-se, i-a ex­plicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit și a acceptat jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni ce­lebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să își lărgească și mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei și auto-hipnozei.

Prins între Hitler și Stalin

Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentații senzaționale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India și în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat în fața a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o mașină pe bulevardul principal al orașului, legat la ochi. În dreapta lui, șoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu șofase niciodată în viața lui și acest experiment, deși îndeplinit cu succes, în aplauzele mulțimii, nu s-a mai repetat vreodată.
În 1937, în timpul unei reprezentații din Varșovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicție care avea să îi schimbe traiectoria vieții și a strălucitei sale carie­re. În fața a mii de oameni, a prezis data exactă a morții lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregătea politica de declanșare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină "Un prooroc evreu prevestește data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morții lui Hitler!". Firește că aceas­tă știre a ajuns de îndată la urechile conducă­torului nazist și Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce "ca­pul" profetului.
Când trupele germane au invadat Polonia, împo­tri­va lui Wolf Messing s-a declanșat o adevărată vână­toare. Conștientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în șir în beciul casei unui negustor din Varșovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat și bătut cu cruzime, până și-a pierdut cunoștința. Revenindu-și în simțiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varșovia, Messing și-a adunat toate forțele și, prin puterea minții, a transmis gardienilor aflați dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toți să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii și, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofițerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără pro­ble­me, să zăvorască ușa grea de fier și să părăsească clă­direa.
În anii aceia cumpliți, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestați și siliți să trăiască în ghetouri. Cei care reușeau să scape fugeau peste graniță, cu pre­cădere în Uniunea Sovietică, în speranța unei vieți mai tihnite. Astfel, deși ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinație trebuie să fie imensa țară de la răsărit. Deși nu vorbea limba rusă și nu cunoștea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artiști care ofereau re­pre­zentații în regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Și iată că, încă o dată, darul său unic, neobișnuit, avea să îi salveze viața. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe sce­nă, lângă Messing, și-au făcut apa­riția câțiva agenți NKVD (poliția secretă sovietică) care, cerându-și scuze publi­cu­lui, l-au "săl­tat" pe telepat. A fost dus direct în fața te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­vă­zătorului. Pentru a-i verifica capa­citățile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat și să obțină o sumă uriașă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minții. Chiar sub ochii agenților secreți, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndrep­tat către casierie și, întinzându-i funcțio­narului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, și-a deschis servieta în așteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cată de hârtie, apoi a deschis seiful și a nu­mă­rat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.
Deși în Rusia, în acea perioadă, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea "trucuri ilu­zioniste" erau considerate șarla­tanii și, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentații pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui spectacol sus­ținut în No­vosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârși războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvă­ză­torul a răspuns cu voce gravă: "Văd tancuri cu însem­nele Armatei Roșii defilând pe străzile Ber­linului. 8 mai 1945".

Testamentul lui Messing

Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa și căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi președinta Academiei de Hipnoză de la Mos­cova, psihoterapeut și doctor în științe neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în orașul Gelendjik din regiunea Krasnodar. "Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asis­tăm la una dintre conferințele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câ­teva clipe și s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam și s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat și i-a spus: «Vă rog să o scoateți pe fiica dumneavoastră din sală. Ol­ga îmi perturbă experimentele. Așteptați-mă după re­prezentație». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinței lui și am ieșit din sală plângând. Biata mama nu știa cum să mă împace. Dar nu am ple­cat acasă și, după două ore, profesorul Messing a venit la noi și i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este ală­turi de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deține capa­ci­tăți fenomenale»".
Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta și eleva lui Wolf Mes­sing. Și, într-o bună zi, ma­estrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care că­zuse în copilărie fusese pri­ma sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viață, în încercarea de a desluși taina morții. "Păstrez cu sfințenie până astăzi aceas­tă hârtie pe care pro­fe­sorul mi-a înmânat-o într-o zi", povestește Olga Migu­no­va. "Am în­vățat pe de rost toate liniile și formele ciu­date care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am știut că este un mesaj important, dar nu am reușit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat des­pre faptul că omul poate exista în am­bele dimen­siuni: a vieții și a morții".
În ultimii ani ai vieții, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentațiile erau tot mai spo­radice și mai scurte. Decesul soției sale, Aida, alături de care tră­ise zeci de ani, l-a dărâmat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deși prevăzuse cu exac­ti­tate ziua și ora morții iubitei sale soții, cu toate abilitățile sale feno­menale, nu fusese capabil să o sal­veze. "Omul nu ar trebui să își afle ni­cio­dată viitorul. O asemenea cu­noaștere i-ar putea fi fatală", spusese cândva celebrul tele­pat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind și urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou și a spus: "Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârșit! De acum nu te mai în­torci!".