ROXANA WRING - "În București, clădiri monument, menționate în manuale internaționale de arhitectură, se află la un pas de colaps"

Ion Longin Popescu
Președintele Asociației pentru Protecția și Documentarea Monumentelor și Patrimoniului (Pro.Do.Mo) din România

Asociația Pro.Do.Mo a prezentat recent, în cadrul proiectului "Platforma pentru București - Voci tot mai pu­ternice", finanțat de CEE Trust, Raportul privind pa­trimoniul construit al capitalei României. Iată un tablou apocaliptic: "În mandatul electoral 2008-2012, în lipsa unei strategii de regenerare a zonelor istorice și de conservare a imobilelor cu valoare arhitecturală, am asistat la distrugerea sistematică a țesutului urban și cultural: monumente abandonate și demolate pe furiș, case valoroase dispărute peste noapte, imobile noi, a căror volumetrie și estetică afectează grav valoarea urba­nistică a zonelor protejate. Abandonarea zestrei arhi­tecturale a orașului, în favoarea speculei imobili­are și a dezvoltării haotice, reprezintă negarea vocației de capitală europeană a Bucureștiului. Dacă actualul proces de distrugere va continua, identitatea arhi­tec­turală și culturală a Capitalei României va fi ireme­dia­bil compromisă". Raportorul acestei sumbre rea­li­tăți este Roxana Wring, președintele asociației Pro.Do.Mo, unul dintre admirabilii luptători ai socie­tății civile cu nenumărații "Ceaușești" din Primăria Ge­nerală.

"Autoritățile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor și ai caselor de patrimoniu"

- Cine vizitează Bucureștiul rămâne impresionat, încă din primul moment, de partea veche a orașului, atât cât a mai rămas. Cât reprezintă această zonă din întreaga țesătură urbană?

- Spațiul ocupat de zonele protejate construite re­prezintă doar 14,4% (2853 hectare) din teritoriul muni­cipiului București. Dar aici găsim o mare concentrare de valori arhitecturale, culturale, istorice și ambientale, care, valorificate corespunzător, ar recomanda Bucu­reș­tiul ca obiectiv turistic major. Identitatea urbană a zonei istorice și unicitatea sa pe plan internațional re­zultă din alăturarea ori suprapunerea a trei stra­turi di­ferite, corespunzând unor etape succesive de dez­voltare: "Bucureștiul - grădină", pito­resc și patriar­hal; "Bucureștiul occiden­ta­li­zării" - "Micul Paris", cons­truit după modelul fran­cez; "Bucureștiul inter­belic", racordat la cu­rentul modernist. Pe lista monu­men­telor isto­rice, actualizată în 2010, se află 2435 de imo­bile. Majoritatea monumentelor istorice ale Ca­pi­­talei se află, însă, într-o stare avansată de de­gradare. Deși înscrierea pe lista monumentelor istorice este singura modalitate de a opri desfiin­țarea totală a unui imobil, ea nu garantează și vii­torul clădirii, care poate fi lăsată să se de­gra­deze până la dispariție. Autoritățile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor și ai caselor de patrimoniu, reacționând târziu și ine­ficace.

- Fostul ministru al Culturii, Puiu Hașotti, și se­cretarul de stat, Sergiu Nistor, au elaborat un proiect de lege conform căruia, în locul unui monument de­molat, nu se poate construi nimic vreme de 30 de ani. Cum vi se pare această propunere?

- Prea frumoasă ca să fie vreodată pusă în practică! Mafia imobiliară va face tot posibilul să împiedice votarea unei astfel de legi salvatoare. Iată cum lucrează acești oameni, în studiul de caz numit "Imobilul din bulevardul Aviatorilor 92". În octombrie 2009, Pri­mă­ria Sectorului 1 a emis avizul de desființare a imo­bilului din bulevardul Aviatorilor 92, creația arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory. Aflând din ziare despre demolarea iminentă a imobilului, Asociația Pro. Do.Mo. a făcut o cerere de clasare a clădirii în re­gim de urgență. Cererea a fost aprobată de Direcția de Cultură a Municipiului București. Cu toate acestea, proprietarul a început demolarea imobilului, în zilele următoare clasării. Niciuna dintre autoritățile publice sesizate de societatea civilă: Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții, Direcția de Cultură, Ministerul Culturii, nu a intervenit pentru a opri demolarea. Pe terenul ast­fel eliberat s-a construit un bloc, a cărui înălțime în­calcă, desigur, regulamentul zonei protejate.

"Hala Matache a suferit o continuă degradare, fiind supusă vandalizării și furturilor, sub ochii poliției locale"

- Care este starea fizică a Halei Matache, o neste­mată a arhitecturii vechiului București?

- Inițial, proiectul diametralei Buzești-Berzei nu pre­vedea demolarea Halei, dar după instalarea Prima­rului Sorin Oprescu, demolarea acesteia a devenit o prioritate. PMB a plătit proprietarilor, firma "Grec-Rom Business Grup SRL", despăgubiri în valoare de 1,4 milioane de euro (în anii '90, statul privatizase Hala Matache, către aceeași firmă din Grecia, pentru o sumă cu 40% mai mică!). Hala a fost construită de Primăria București între 1887-1899, după modele europene de arhitectură industrială. Astfel, dispariția acesteia ar fi o pierdere pentru patrimoniul industrial al Bucureș­tiu­lui și ar însemna destructurarea unuia dintre cele mai pitorești cartiere istorice, precum și dispariția unor valori arhitecturale și ambientale care ar putea deveni motorul unui proces de regenerare urbană a zonei. ONG-urile au oprit în justiție demolarea Halei, pri­marul a declarat la TV că este de acord s-o lase pe ve­chiul amplasament, a permis reluarea lucrărilor, uitând însă de condițiile de păstrare a monumentului. Cum era de așteptat, Hala a suferit o continuă degradare, fiind supusă vandalizării, primăria neasigurând paza acestui monument și amânând nejustificat orice acțiu­ne. Elementele de susținere sunt sparte, iar materialul este furat sub ochii Poliției locale.

- Ce se întâmplă în Centrul Istoric al Capitalei? Primăria dorește alungarea turiștilor, pregătind în­chiderea teraselor și restaurantelor la orele 24.

- Închiderea, în plină vară, a teraselor, nu va rezolva problema esențială a Centrului Vechi: clădirile degradate. Zona are cea mai mare concentrare de imobile istorice din București, dar multe dintre ele abia se mai țin pe verticală. În ultimii 5 ani, nimic de zis, au fost întreprinse lucrări de reabilitare a infrastructurii stradale, însă nu s-a făcut nimic pentru restaurarea fon­dului construit. Pe măsură ce străzile au fost pietruite și redate circulației pietonale, a crescut exponențial și nu­mărul de restaurante și baruri. Imobilele istorice care adăpostesc localurile sunt într-o stare precară de con­servare: fațade cu tencuiala căzută, etaje superioare nelocuite, geamuri sparte și interioare expuse intem­periilor, balcoane care stau să cadă. Multe renovări au fost făcute de mântuială și fără consultarea specia­liș­tilor de patrimoniu. În raportul primarului Sorin Opres­cu, la doi ani de mandat, în capitolul "Orașul are nevoie de un simbol, de o inimă", edilul afirma că a înființat "un Consiliu de coordonare a reabilitării și revitalizării Centrului Istoric" și că ar exista un plan clar de acțiune în acest sens. Deocamdată, după patru ani, aceste afirmații nu sunt susținute de un plan con­cret. În lipsa unei strategii finanțate de PMB, iniția­ti­vele private se înmulțesc în detrimentul patrimoniului: clă­diri demolate, renovări care distrug valoarea arhi­tec­turală și ambientală, degradarea accelerată a fondu­lui construit.

- Patrimoniul industrial al Bucureștiului este, și el, pe cale de dispariție. Ce ați constatat în acest do­me­niu?

- Din păcate, patrimoniul industrial al Bucureș­tiu­lui, mărturie a evoluției statului român modern, a con­tinuat să dispară sub ochii nepăsători ai autorităților și ai comunității. O uriașă rezervă urbanistică a orașului este ignorată de edili și vânată de investitorii imobi­li­ari, mai ales pentru valoarea terenului, în timp ce imo­bilele cu o valoare arhitecturală incontestabilă cad pradă hoților de fier vechi și abandonului. Exemplele Fa­bricii de Chibrituri și Morii lui Assan sunt cunos­cute. Rechinii imobiliari stau la pândă, folosindu-se de ignoranța și lipsa de interes a primăriei. Bucureștiul este unic printre capitalele europene, grație cantității și calității arhitecturii moderniste din perioada interbe­lică. În ziua de azi, însă, clădiri monument, menționate în manuale internaționale de arhitectură, se află la un pas de colaps.

"Pe fiecare bucureștean ar trebui să-l doară că orașul în care trăiește este agresat permanent, pare un oraș recent ieșit dintr-un război"

- Un mare scandal de presă a stârnit renovarea dis­trugătoare a Vilei Wexler de către realizatorul TV Dan Diaconescu. Cum s-a întâmplat?

- O mare parte a patrimoniului modernist al Bucu­reștiului nu este înscris pe lista monumentelor istorice. Astfel, bijuterii de arhitectură, precum Vila Paul Wexler, de pe strada Grigore Mora 36, creația arhitec­tu­lui de renume internațional Marcel Iancu, a fost su­pusă unor lucrări de renovare care îi modifică în tota­litate caracterul, transformând-o într-o banală locuință a timpurilor noastre. Acest imobil excepțional, neclasat din cauza neglijenței cu care Ministerul Culturii tratea­ză patrimoniul modernist, a fost supus încă din 2009 unor intervenții care i-au modificat aspectul arhitec­tu­ral. Autorul acestui act revoltător nu este altul decât proprietarul OTV, Dan Diaconescu, care a început lucrările încă din 2009, fără autorizație de cons­truire, și a modificat, încălcând legis­la­ția de patrimoniu, creația unui mare arhitect. Din Vila Wexler au mai rămas doar foto­grafiile de epocă.

- Cum s-a întâmplat că niciunul dintre primarii Bucureștiului, de după 1990, nu a dovedit că iubește Bucureștiul?

- Când este vorba despre buna gu­ver­nare a unui centru urban de anvergura Bucu­reștiului, afecțiunea pentru oraș nu este de ajuns. Un bun primar ar trebui să fie in­coruptibil și im­posibil de manipulat po­litic. Ar trebui să aibă o înțelegere profundă a interesului public, să aibă calități manage­riale și să înțeleagă dez­voltarea locală în contextul anului 2013, nu al anilor 1960-1970, cum fa­ce domnul Oprescu. Cum este foarte greu ca un singur om să le poată face pe toate, ar trebui să fie înconjurat de consilieri incoruptibili și pro­fesioniști, care să fi făcut studii aprofundate, preferabil în univer­sități din Vest. De fapt, arhitectul-șef și consi­lie­rii săi ar avea mai multă greutate dacă ar fi străini, spe­cialiști în domeniile respective. Bucureștiul nu a avut încă un primar care să formuleze o strategie urba­nistică pentru oraș sau care să fie preocupat de un proiect pe termen lung. Stilul la Primăria Generală este minima rezisten­ță, minima comunicare cu publicul și cu societatea civilă. Dacă trimit o solicitare pe baza Legii informa­țiilor publice (544/2001), e mai bine să trimit câte o cerere pentru fiecare întrebare; nu includ mai multe întrebări într-o singură cerere, pentru că, de regulă, mi se răspunde doar la o singură întrebare!

- Primarul General mai are trei ani și jumătate de mandat! Suficient cât să pună la pământ alte zeci de monumente...

- Declarativ, d-l Oprescu este un apărător al patri­mo­niului. În realitate, proiectele de infrastructură pro­mo­vate de Primărie (pasajele rutiere subterane pe Avia­torilor și Kiseleff, diametrala Nord-Sud Buzești-Ber­zei, autostrada suspendată, parcajul din Piața Univer­sității și multe altele) ne arată că Primarul General nu este sensibil la importanța identității istorice și arhitec­tu­rale a Bucureștiului. A fost reales pentru că nu a exis­tat o opoziție reală, cu excepția lui Nicușor Dan, care nu a reușit să spargă embargoul mediatic. Oa­menii au votat politic nu pentru o viziune anume de dez­voltare a orașului. Este încă nevoie de multă edu­cație civică pentru ca fiecare cetățean să înțeleagă că votul său este o decizie rațională, nu una emoțională, și că admi­nis­trarea treburilor cetății îl afectează direct. Pe fiecare bucureștean ar trebui să-l doară că orașul în care trăiește este agresat permanent, pare un oraș recent ieșit dintr-un război.