"Opriți-l pe părintele Augustin!”

Ion Longin Popescu
Au revenit în actualitate toaletările - acele cri­mi­nale distrugeri de spațiu verde, pentru care mulți edili cheltuiesc sume enorme din banul public.

Milioane de metri cubi de frunze iau drumul gunoiului și focului, în timp ce Bucureștiul își consolidează primul loc între capi­ta­lele europene lipsite de verdeață. O știre recentă dez­vă­luie că numai Primăria Sectorului 1, în mod ironic nu­mit "de verde", a cheltuit anul trecut peste 3 milioane de euro cu toaletările. Nici sectorul 4, în care eu locuiesc, nu face excepție. Firmele din parohia celebrului Piedone au dat iama în parcuri și în cartiere, schilo­dind toți copacii seculari ce în­drăz­neau să stea pe verticală. Pe unii omo­rându-i pe loc, pe alții lăsându-i ci­nic fără hrană, adică tă­in­du-le toate crengile din care ar putea da frunze la pri­măvară. Pe strada mea, un plop de două sute de ani, rotat ca un păun și semeț ca un rege, a fost decăzut într-o di­­mi­neață la rangul de ciot. Știu, în ca­pitalele occidentale, co­pa­cii de pe bulevarde sunt "disci­plinați", controlați, urmă­riți an de an, încă de la plantare. Dar nimănui nu i-ar trece prin cap să distrugă fondul fo­restier secular și multisecular al orașului, numai pentru a mima modernitatea. Iar dacă s-ar impune, totuși, o corijare a coroanelor, o ajustare a di­men­siunilor, atunci ar fi che­mat un silvicultor și s-ar pro­ceda științific, cu grijă pentru oxigenul și pentru estetica urbană. Grija pentru interesul public domină, în Europa, orice acțiune edilitară. Iar acți­unea în teren, în materie de parcuri, rămâne în ograda pri­mă­riilor, nu este externalizată către firme de casă, aflate în conflict de interese cu pri­ma­rul și consilierii. În Viena sau în Paris, dacă se impune tă­ie­rea unui copac multisecular, este consultată comu­nitatea. Nimeni nu-și permite să sfi­deze comunitatea... vie. Cu atât mai puțin pe cea trecută Din­colo, în împărăția cerurilor. La București se întâmplă și acest sacrilegiu: este tulburată liniștea cimitirelor! Cazul cel mai scandalos este Cimitirul Bellu Catolic, unde ad­minis­trează militărește părintele Augustin. Sub pretextul că teii și paltinii produc "prea multe frunze", iar onorabilul părinte "s-a săturat să le adune", a acceptat (a comandat?) tăierea a 18 arbori, iar ceilalți confrați își așteaptă rândul. Arhiepiscopia știe de isprava părintelui, dar toată lumea apreciază "eficiența" cu­cerniciei sale în procurarea de fonduri pentru stăpânire. Deși Biserica Creștină este prin definiție ecologistă, reg­nul animal și cel vegetal fiind deo­potrivă parte a Creației, unii "adminis­tratori-preoți" parcă au uitat de me­ni­rea bi­sericii pe care o păstoresc, lan­sân­du-se în "toaletări" scan­daloase. Aleile cimitirului sunt sinistre în aceste zile... Un business forestier zace la um­bra crucilor, în loc ca monu­mentele funerare să fie protejate de umbra ar­borilor. Ani buni de aici înainte, întreg sectorul 4 va suferi de arși­ță, gra­ție în­țe­lepților diriguitori care s-au găsit să distrugă frun­zele (cren­gile), despre care până și elevii dintr-a treia în­vață că sunt "bucătarii plantelor". Ajunși ca niște stâlpi de tele­graf, copacii monumentali ai sectorului (și ai cimi­tirului Bellu) suferă în tăcere. Frații lor, încă pe picioare, parcă ar striga cu disperare: "Opriți-l pe părintele Au­gus­tin"! La care se adaugă chemarea, deocamdată mută, a mii­lor de iubitori ai naturii din sector: "Opriți-l pe Pie­done"!