"Marile Proiecte", un balon de săpun

Ciprian Rus
De mai bine de un an de zile, de când cu și­ca­nele dintre doctorul Raed Arafat și preșe­din­tele Traian Băsescu, pe tema reformei sistemului me­di­cal de urgență din România (care au dus la proteste de stradă și la de­misia Guvernului Boc), temele privind să­nătatea țin ca­pul de afiș al dezbaterilor publice.

E foarte bine că e așa, deși tema se do­vedește un teren cum nu se poate mai fertil, deopotrivă pentru demagogi și pen­­tru populiști, pentru așa-zis tehno­crați și, cum altfel, pentru veșnicii eco­no­miști, fără emoții și fără suflet. Multă vreme, înainte și în timpul campaniei electorale, subiectul a fost instru­mentat politic de presă, fără cea mai mică umbră de respon­sabilitate. În fine, schimbarea de regim de după alegerile din decembrie 2012 și vi­rarea spre stânga a politicilor sociale, inclusiv la Mi­nis­terul Sănătății, unde portofoliul este deținut de un liberal (!), au readus în discuție pro­ble­mele din domeniu și au scos la iveală, încă o dată, super­ficialitatea condam­nabilă a statului în raport cu cei pe care trebuie să îi servească. S-au vehiculat în ultimele zile tot felul de viziuni, de teorii, s-au făcut și s-au refăcut tot felul de calcule economice, s-a interpretat și s-a reinter­pretat relația dintre plătitorul de asigurări și sistemul medical public, respectiv privat, însă, cum bine remarca un fin observator al dezbaterilor, omul cu nevoia lui de aju­tor, omul cu dreptul său la respect și la demnitate, mai ales în situații critice, de viață și de moarte, precum cele existente într-un spital din România, omul cu ne­cazurile lui a fost sistematic omis din ecuația temelor mari ale reformelor și ale bugetelor. Lipsa de respect a statului față de contribuabil, generală în lume, nu-i vorbă, iar la noi ac­centuată de jumătatea de secol de comunism, ia în Ro­mânia, tot mai adesea, forma dezagreabilă a ci­nismului. În vreme ce inventează un Minister al Marilor Proiecte (care mari proiecte, când tocmai se amână cu patru ani investiții-cheie precum metroul din Drumul Taberei?), guvernul lasă nerezol­vată în bugetul pentru 2013 criza citostaticelor, o enormitate generată de in­com­petență și de blocajul instituțional, care face ca 20 dintre cele mai ieftine medicamente necesare în tra­ta­mentul cancerului și în transplanturi să nu fie disponibile pe piața din Ro­mânia de mai bine de doi ani! Pro­mi­siune fermă de campa­nie, situația citostaticelor va fi re­me­diată până la sfâr­șitul aces­tei săptămâni, la presiunea unei părți a presei (alta decât cea care instrumentase politic cazul înainte de ale­geri) și a opiniei publice. Dar omisiunea din buget rămâne marcă înregistrată a "grijii" politi­cie­nilor noștri față de românii loviți de boli, pre­cum și față de propriile promisiuni. Într-un proiect de bu­get de cheltuieli de ordinul zecilor de miliarde de eu­ro, nu și-a găsit locul un decont de 800.000 de euro, care în­seamnă deblocarea, cel puțin pentru moment, a crizei citostaticelor. 800.000 de euro! Atât de mult pentru bolnavii de cancer și atât de puțin pentru an­vergura "Marilor Proiecte".