Din nou, despre pădurea Hoia-Baciu - Interviu cu prof. ADRIAN PĂTRUȚ

"Nu e vorba de spirite sau fantome, nici de extratereștri”

- În ciuda vechimii lor, fenomenele bizare din pădurea Hoia-Baciu continuă să rămână un mister...

- Într-adevăr, o explicație clară a fenomenelor din pădurea Hoia-Baciu lipsește. Noi nu știm cu exactitate ce sunt ele. Dar cred că am acumulat destule cunoștințe pentru a ști ce nu sunt ele, de fapt. Și anume, ele nu sunt spirite sau fantome, nu au origine extraterestră, nu vin din lumi paralele și nici din alt timp. De fapt, ele nu sunt nimic din ceea ce cunoaștem și nici măcar din ceea ce noi ne-am putea imagina. Este vorba despre o misterioasă realitate virtuală, o lume invizibilă, care se exprimă prin așa numitele forme-gând.

- Ce sunt ele?

- Ideea despre existența unei lumi invizibile are origini străvechi. Ea a fost dezvoltată de teozofie, care a avut în Charles Webster Leadbeater, un clar­vă­zător foarte puternic, care percepea cu ușurință astfel de forme-gând. El le-a și desenat și publicat într-o carte de bază a teozofiei. Aceste teorii au la bază ideea că Universul, chiar dacă e material, este realizat din pla­nuri și subplanuri din ce în ce mai subtile, vizibile pentru clarvăzători. Fiecare gând al unui om trimite o imagine, are o viață mai scurtă sau mai lungă în aceste planuri subtile. Și clarvăzătorii o percep. Interesant e că anumite "forme-gând” din cartea lui Leadbeater au fost fotografiate și în pădurea Hoia-Baciu. Există o simbolistică a for­me­lor-gând, care se împart în gânduri bune, aju­tătoare, și gânduri rele, malefice. În pă­durea Hoia-Baciu au fost fotografiate mai ales for­me-gând pozitive. Cele mai im­por­tante de aici au forma pălăriei lui Bonaparte, care este o formă de gând bună și ajutătoare. Sau cruci care sunt, de asemenea, bine­voi­toa­re și aju­tă­toa­re, sau stele cu cinci colțuri, con­si­derate manifes­tări ale logosului so­lar.

"Aparițiile din pădure au un substrat numit ectoplasmă”

- Mai aveți o ipoteză tulbu­rătoare. Ceea ce se întâmplă în pă­durea Hoia-Baciu sunt mate­ria­lizări ori dematerializări dintr-o lu­me subiectivă și virtuală.

- Faptul că noi fotografiem pre­zențe stranii înseamnă că multe din­tre ele sunt obiective, există ca atare pentru un timp, în pădure. Ele se intensifică, se materializează în­tr-un substrat existent în zonă, o bio­plas­mă eliberată îndeosebi de plan­te.

- Ce trebuie înțeles prin substra­tul de bioplasmă din pă­dure?

- În perioada de aur a așa nu­mitului spiritism, erau subiecți care făceau materializări, mai ales ale unor unor persoane defuncte. Aces­­te materializări foloseau un substrat numit ectoplasmă, care era eliberată de un medium și avea o structură aburoasă. Era un substrat care se mo­dela în forme anume, cel mai ade­sea umane, apoi dispăreau. Și noi am fotografiat în pă­durea Hoia-Baciu un astfel de substrat ciu­dat, secretat de sistemele vii, de plante, dar uneori și de ani­malele și oamenii din zonă. Ea este substratul, substanța de bază pentru mate­rializarea for­melor stranii și a aparițiilor de aici. Eu m-am convins că în pă­du­rea Hoia-Ba­ciu elibe­rarea de bioplasmă din vegetația din zonă este foarte puternică. De aceea arată pădu­rea așa de nenorocită, pentru că este o ve­getație devita­li­zată. Și, cumva, este și nesă­nătoasă pentru oa­menii prezenți în zo­nă, dar și pentru animale, care o ocolesc din instinct. Pentru că, intrând în ea, de multe ori pierd, temporar, un "ceva” din ele. Pierd bio­plasmă.

- Puteți dovedi toate astea?

- Avem fotografii. Nemaivorbind de stările de devitaminizare și de oboseală pe care le resimt cei care se întorc din pădure. Pentru că își pierd un anume substrat vital. Omul are "du­hul lui eteric”, care este o copie subtilă a lui și care-i conferă vitalitate. Din duhul acesta ete­ric se pierde ceva în pădure și acesta se reface greu.

- Cum anume se produc materializările despre care vorbeați?

- Hai să spunem că sunt ca niște imagini latente. Și care supuse unui proces de developare devin imagini reale. Imaginile latente stau adunate în toate gândurile unei colectivități. Această lume poten­țial-virtuală, care este o lume subiectivă a conștiinței, nu este încă ma­te­rie. Și din această interfață pătrund apa­­riții, care în contact cu bioplasma se pot ma­terializa temporar. Dar nu­mai pe du­rate scurte și în spații li­mi­tate. Asta este materializarea. În lumea fizică sunt materializări care sunt sta­bilizate. Noi, toți, suntem materia­lizări stabile.

"Un soi de zeu care ne păzește dezvoltarea și evoluția”

- Această viziune asupra lumii este una spiritualistă. Suntem noi pregătiți să gândim astfel?

- Nu știu. Dar ceea ce știu este că pădurea clujeană nu este o fereastră că­tre alte lumi, ci una către fațete ne­cunoscute ale lumii noastre.

- Aveți și o teorie unificatoare a manifestărilor exotice de la Hoia, dar și de pe planetă: fenomenul glo­bal po­limorf. Ce se ascunde în spa­tele lui?

- Este polimorf pentru că poate lua diferite aspecte. Și îl consider glo­bal, pen­tru că se manifestă pe întreaga pla­netă. Îl putem asocia și cu apari­țiile, dar și cu fenomenele OZN sau cu aparițiile religioase, cu teofaniile. În toate există un mecanism care e mereu același. Și care este legat mai mult de credințele și cu conștiința noas­­tră. De aceea, acest fenomen glo­bal polimorf este asociat cu conștiința umană. El poate fi un subprodus al conștiinței umane. Adică, un depozit al conștiinței noastre indi­vi­duale și co­lective. Și care, într-o anu­mită zo­nă, așa cum se întâmplă la Hoia-Ba­ciu, își găsește un substrat bun să se materializeze temporar. Dar ar pu­tea să fie și ceva independent de noi, ceva cu rol de regulator pentru gân­durile și cre­dințele noastre. Un ceva inteligent și in­de­pendent de noi, dar care nu e bio­logic.

- Un soi de înger?

- Poate că este un soi de zeu, care ne păzește dez­voltarea și evoluția, ca să nu sărim prea rapid și să n-o luăm cu dezvoltarea tehnologică prea înaintea dezvol­tă­rii noastre mentale. Ne împiedică să ne uităm ori­ginile și limitele noastre. Ne împiedică să ne desprin­dem de mituri și de religie, care sunt originea și desti­nul nostru. Și, de fapt, manifestările din pădurea Hoia-Baciu sunt niște anomalii față de legile normale, legile cunoscute ale fizicii. Ele sunt rezultatul acțiunii unor legi speciale, care pot contrabalansa ori scurtcir­cu­ita legile normale. Tot ce se întâmplă în pădurea Hoia-Baciu este o dovadă că aceste legi există. Dar faptul că un pa­har spart nu se poate recompune din cio­buri sau că nu putem întineri la dorință arată că aceste legi stranii au o acțiune locală și strict limitată. Dincolo de sen­za­țio­nalul lor, aparițiile de la Hoia-Ba­ciu sunt, cu ade­vărat, importante, doar pentru puțini. Adică pentru cei care în nopțile de nesomn visează cu ochii deschiși că sunt pe cale să obțină răspunsuri definitive la în­tre­bă­rile ultime despre tainele naturii și ale existenței. Poa­te că și cititorii revistei "Formula AS” se numără printre ei.