CU CE NE HRĂNIM? (II)

Gilda Fildan
Grăsimile

Bune

Uleiul de rapiță
Cel presat la rece conține un amestec bine dozat de acizi grași Omega 3, 6 și 9, putând fi întrebuințat și la prăjit.

Sardelele
În ele se găsesc acizi grași Omega 3 ușor de valorificat de organismul nostru, iar încărcarea cu substanțe toxice este relativ redusă.

Măslinele și uleiul de măsline
O combinație bună de acizi grași.

Rele

Mâncărurile gata preparate, croasantele, fursecurile
Grăsimile prelucrate industrial prin hidrogenare dețin o pondere importantă în produsele de acest tip.

Uleiurile vegetale stătute
Expunerea la lumină și contactul cu aerul le fac să-și piardă atât proprietățile sănătoase, cât și gustul.

Cârnații, parizerul, crenvurștii
Sunt adesea preparați din resturi de carne sau grăsime și conțin aditivi improprii pentru consum.

Multă vreme grăsimile au fost puse la zid, fiind acuzate că îngrașă, că îmbolnăvesc inima și sistemul circulator. Însă, după ce americanii și europenii au adoptat pe scară largă o alimentație săracă în grăsimi, incidența afecțiunilor ce ar fi trebuit să fie astfel prevenite a crescut dramatic, iar supraponderalitatea a continuat să câștige teren. În prezent, se consideră că una dintre cauzele acestui fenomen o constituie consumul masiv de zahăr și alți carbohidrați, cu care au fost înlocuite grăsimile. Deo­camdată, specialiștii n-au ajuns la o unanimitate de opinii, tema grăsimilor din alimentație rămânând una dintre cele mai controversate în rândul nutriționiștilor. Un lucru este sigur: multe grăsimi ne sunt indispen­sabile. Unele aduc beneficii sănătății, altele reprezintă surse neutre de energie și material de construcție pen­tru celule. Doar cu câteva grăsimi trebuie să fim pre­vă­zători.

Nerecomandabile

Grăsimile hidrogenate nu sunt sănătoase. În pro­cesul industrial al solidificării lor iau naștere acizi grași trans, al căror rol nefast a fost pus în evidență de numeroase studii, din care reiese că ei fac să crească nivelul colesterolului "rău" LDL. La insistențele orga­nizațiilor de consumatori și ale unor oficiali respon­sabili, in­dus­tria a început să se preocupe din ce în ce mai serios de înlo­cuirea acestor substanțe. Astăzi, mar­garina și grăsimea pentru prăjit nu mai conțin decât cantități infime de acizi grași trans. În schimb, ei sunt pre­zenți într-o măsură conside­ra­bilă în multe dintre produsele de patiserie și în mâncărurile de tip fast-food.
Grăsimile saturate continuă să fie socotite și ele mai puțin sănătoase. Se întâlnesc prepon­derent în ali­mentele de origine ani­mală. Untul le conține în propor­ție de 50%, comparativ cu 14% în uleiul de măsline. Consumul lor ar trebui redus în favoarea uleiurilor vegetale, deoarece și ele sporesc valorile colesterolului periculos LDL. Acest sfat se adresează, în pri­mul rând, persoanelor cu afec­țiuni vasculare.

Recomandabile

Se consideră sănătoși mulți dintre acizii grași din categoria Omega 3. Îi găsim din abun­dență în migdale, alune de pă­dure, nuci și ule­iurile extrase din ele, de ase­menea, în uleiu­rile de in, rapiță și cânepă, ca și în peș­tele gras, ca somo­nul, ma­crourile sau he­ringii. Dar la uleiurile ve­ge­tale cu un conținut bogat de acizi grași nesaturați, cum sunt cele de in, mac sau cânepă, este importantă prospețimea. Căci lumina, aerul și căldura le oxidea­ză, astfel încât ele se de­preciază calitativ, nu numai din punct de vedere al gus­tului, ci și al proprie­tăților utile sănătății noas­tre. Pen­tru a preveni aceasta, e bi­ne să ni le procurăm în cantități mici, preferabil în sticle colorate, și să le păs­trăm într-un loc ferit de lumină, într-o cămară răco­roasă ori în frigider. La uleiul de nuci există riscul formării de mucegai. Și aici sunt esențiale condi­țiile de depozitare.

Controversate

Vreme îndelungată, co­lesterolul provenit din ali­mente, de exemplu din găl­benușul de ou sau din unt, a fost învinovățit pentru declanșarea infarctului mio­cardic sau al acci­den­tului vascular cerebral. În­tre timp s-a dovedit că în creșterea nivelului de co­lesterol din sânge, un rol mult mai important îi re­vine colesterolului produs de organismul nostru: co­lesterolul care circulă în sânge își are de regulă ori­ginea în ficat. Ceea ce se știe sigur este că persoa­nele care fac suficientă miș­care și își țin sub con­trol greutatea corporală reușesc să-și îmbunătă­țească valorile colesterolului.

Erori

Grăsimile îngrașă
O alimentație cu conținut ridicat de grăsimi nu provoacă obezitate prin ea însăși. O serie de ample studii epidemiologice au condus la această con­cluzie. Vina o poartă mai curând lipsa de mișcare, o alimen­tație dezechilibrată, cu mul­te preparate de tip fast-food, cantități exa­ge­rate de zahăr și carbo­hidrați cu asimilare rapi­dă, ca făina albă.

Ce-i de făcut?
De folos pentru sănătate este o hrană variată, care să includă multe alimente proaspete. E bine să lăsăm la o parte produsele cu zero grăsimi, în schimb să facem cât mai multă mișcare.

Concluzii

Alternând grăsimile și uleiurile, ne asigurăm nu nu­mai un aport suficient și echilibrat din toți acizii grași, dar și o diversitate de gusturi. Uleiurile vegetale boga­te în Omega 3, de exemplu cele de in și de rapiță, par a fi extrem de benefice pentru sănătate. Și grăsimea adăugată alimentelor ar trebui să fie preponderent de origine vegetală, cu condiția ca uleiurile cu o pondere mare de acizi grași nesaturați, cum sunt cele de in, câ­nepă, mac și argan, să fie proaspete și depozitate într-un loc întunecat și răcoros.


VITAMINELE,
mineralele și substanțele secundare din plante


Bune

Ardeiul gras roșu
Conține o mare cantitate de vitamină C naturală, apro­xi­mativ dublu față de un broc­co­li fiert și de cinci ori mai multă comparativ cu roșiile.

Broccoli
Mult magneziu, acid folic și substanțe vegetale secundare. În general, studiile științifice îi atribuie efecte benefice pentru sănătate.

Rele

Polivitaminele de sinteză
Sursă artificială de vitamine, lipsesc substanțele secundare naturale, de mare însemnătate. Risc de supradozaj.

Bomboanele vitaminizante
De cele mai multe ori conțin zahăr în exces, pretext nejustificat pentru o alimentație nesănătoasă.

Răcoritoare cu vitaminele A, C, E
Risc de supradozaj, iar ponderea ridicată a betacarotenului poate fi dăunătoare pentru fumători.


Principiul "Cu cât mai mult, cu atât mai bine" a fost valabil în privința vitaminelor decenii în șir. Dar în ultimul timp, în special cele pre­zentate sub formă de pulbere și de tablete sunt din ce în ce mai des supuse criticii. Într-o situație similară se află și mineralele. La rândul lor, așa-numitele substan­țe secundare din plante sunt con­siderate ca fiind prielnice sănă­tății, la modul general. Dar, în de­taliu, se cunosc mai ales des­pre ele extrem de puține lucruri. Încă nu se știe dacă, oferite sub formă de comprimate și capsule, sunt folositoare sau, dimpotrivă, no­cive.

Nerecomandabile

De fapt, riscul constă numai într-un supradozaj al suplimen­telor nutriționale. Îndeosebi vita­minele liposolubile, ca A și D, creează probleme atunci când sunt luate în doze mari, deoarece ele nu sunt atât de simplu de în­depărtat din organism, spre deo­sebire de cele hidrosolubile, care pot fi repede eliminate prin uri­nă. În cazul excesului de vita­mină A, se manifestă simptome de intoxicare.
În cadrul unor studii, dozele mari de vitamină E sub formă de tablete sau de preparat cu o for­mulă mai largă, incluzând beta­ca­roten sau oligoelemente, de exem­plu seleniu, au produs ase­menea efecte negative, încât spe­cialiștii s-au văzut obligați să întrerupă cercetările.
Există, în continuare, medici care prescriu preparatele cu vita­mine, făcând astfel afa­ceri pro­fitabile la cabinetele lor. Însă în rândul oamenilor de știință se impune cu tot mai multă auto­ritate convingerea că, întrebuințate în scopul pre­venirii bolilor, vitaminele duc mai curând la rezultate con­trarii. Sunt criticate, în special, preparatele mixte, dar și siropurile și bomboanele cărora li se adaugă vita­mi­nele A, C și E.
Și unele minerale dăunează, dacă sunt administrate în doze mari. De exemplu, potasiul poate provoca arit­mii cardiace.

Recomandabile

Marșul triumfal al preparatelor cu vitamine se ex­plică prin succesele evidente obținute cu primele pro­duse de acest gen în cazul unor carențe patologice. Dar o hrană variată, cu multe legume, o cantitate re­zo­na­bilă de fructe, produse din făină integrală și ali­mente de origine animală naturală ne ofe­ră sufi­ciente vita­mine, mi­nerale și substanțe vegetale se­cun­dare. De­sigur, în con­textul anumitor boli, situația este diferită.
Oncologii știu că bolnavii de cancer au adesea un nece­sar specific de oligoelemente. Este de competența medicu­lui să stabilească doza ce tre­buie să le fie administrată. Fenomene de carență se con­stată frecvent și la persoane ajunse la o vârstă foarte înaintată, din cauză că ele mănâncă în general mai pu­țin și au de multe ori o alimen­tație dezechilibrată.
Un caz particular îl con­stituie vitamina D, care se formează în pie­le cu ajutorul razelor ultraviolete. În zona noastră climatică, nivelul vita­minei D în sânge scade uneori atât de dramatic, încât medicii se văd puși în situația de a diagnostica o ca­rență. Aceasta se întâmplă mai frec­vent iarna și la cei ce folosesc în per­manență o protecție antisolară. A­ceastă carență poate fi combătută cu introducerea peștelui gras în meniu și cu o cură de vitamină D3 sau, cel mai bine, cu scurte ieșiri la soare vara. O expunere de circa 15 minute la soare este suficientă și totodată suportabilă pentru piele, care nu trebuie izo­lată de razele ultraviolete printr-o cremă de protecție.

Controversate

Efectele pozitive ale legumelor și fructelor au fost puse multă vreme pe seama conținutului lor de vita­mine, în primul rând a celor cu acțiune antioxidantă, care neutralizează radicalii liberi în interiorul celulelor, așa cum este vitamina C. "Dar se pare că meritul apar­ține polifenolilor", cred în prezent nutriționiștii. În cursul evoluției lor, plantele au dezvoltat aceste sub­stanțe secundare, printre altele, pentru a se apăra de inamicii care încercau să le mănânce, câteodată otră­vindu-i. În organismul uman, ele par să stimuleze me­canismele naturale de autoapărare, care în ultimă instanță asigură o protecție celulară mult mai eficientă decât tabletele de vitamină C. Însă, cu ocazia unor ex­perimente efectuate de o echipă de cercetători din Jena (Germania), s-a constatat că, în anumite situații, vita­minele sintetice pot bloca aceste mecanisme.
Lucrurile nu sunt pe deplin elucidate nici în pri­vința mineralelor. De pildă, magneziul ar putea fi util contra hipertensiunii arte­ria­le. Este însă posibil ca efectul amintit să se ma­ni­feste numai la cei ce su­feră de o carență dove­dită. Calciul, luat în co­pi­lărie, îmbu­nătățește în­tr-adevăr densitatea osoa­să, dar spe­cialiștii au în­registrat o serie de cazuri ce par să sugereze o legă­tură între nivelul ridicat al calciului din sânge și îm­bolnăvirea de cancer.

Erori

Vitamine cât de multe!
Vitaminele C și E se numă­ră printre suplimen­tele cu vân­zări record. Se crede că ele ar neutraliza radicalii liberi, con­tri­bu­ind astfel la prevenirea unor boli grave, inclusiv a can­cerului. Experimentele au pus însă în evi­dență faptul că, în unele împre­jurări, vitamina C poate paraliza activitatea siste­mului imunitar. Și vitamina E sintetică, luată în do­ze mari, poate crea probleme.

Ce-i de făcut?
Să mâncăm multe legume! Substanțele vegetale întăresc ca­­pa­citatea naturală de auto­apă­rare la nivel celular.

Concluzii

Persoanele sănătoase ar trebui să opteze pentru o alimentație echilibrată și diversă. Așa își vor asigura toți nutrienții necesari în cantități suficiente și, în același timp, vor evita pericolul unui supradozaj.