VASILE LECHINȚAN - "Este timpul ca Ungaria să respecte istoria poporului român"

Ion Longin Popescu
Istoric

- Liderul UDMR, Kelemen Hunor, compară steagul se­cuiesc cu steagul Moldovei de pe Cetatea Neamțului. Câtă îndreptățire istorică are fostul ministru al Culturii să apeleze la acest paralelism?

- Asta este, cum se spune, o aruncare de praf în ochi. Păi, când a fost Ținutul Secuiesc "țară", ca Țara Moldovei? Niciodată! Niciodată n-au avut secuii un steag ca însemn al statului, n-au avut statul lor! Scau­nele secuiești au fost simple unități administrativ-teri­toriale, cum sunt județele, cum au fost comitatele ori scaunele săsești. Din fericire, în pofida atitudinii unor lideri politici, elemente remarcabile din istorie ne apropie mult de secui, iar istoria lor se împletește cu a noastră. Mult timp, secuii au fost conduși de comiți români, începând cu anul 1390, odată cu numirea în calitatea de comiți a lui Bâlc și Drag (care erau și vo­ievozi ai Maramureșului). Și guvernatorul Ioan de Hu­nedoara, și boierul făgărășean Ștefan Mailat (ajuns, mai târziu, principe al Transilvaniei) au fost comiți ai secuilor. De ce să căutăm mereu în trecut pricină de gâlceavă, și nu pricină de apropiere? De aceea așteptăm de la conducătorii maghiari o întoarcere a politicii ac­tuale.

- Ce învățătură ar trebui să tragă guvernanții, societatea civilă, mass media, oamenii simpli din Ro­mânia și Ungaria, în urma aprinselor dispute bilate­rale din ultima săptămână?

- Cum spuneam, cred că este o ocazie foarte bună de regândire totală a atitudinii Ungariei față de Ro­mâ­nia, dar și a României față de Ungaria și față de "inima" ei geografică și politică, Harghita și Covasna. Avem atâ­tea lucruri în comun, atâtea motive de prietenie, re­ale și sincere, încât îmi doresc ca relațiile româno-ma­ghiare să se întoarcă cu 180 de grade. Este timpul ca Ungaria să respecte istoria poporului român, pentru că în manualele ungurești se răstălmăcesc marile eveni­mente și se învață numai lucruri contra continuității noastre în Carpați, fără nicio dovadă istorică. Cerce­tările istoricilor români nici nu sunt menționate. Enci­clo­pediile de la Budapesta, cunoscute pretutindeni, lo­vesc în demnitatea și istoria românilor. Este, acum, un bun prilej pentru Ungaria de a construi relațiile cu țara noastră pe criterii de sinceritate și respect mutual, de a renunța la obsesia autonomiei secuiești pe criterii et­nice, proiect pe care niciun român nu-l va accepta vreo­dată și care menține ostilitatea inutilă a unei întregi țări, față de cel mai apropiat vecin de la apus. Ungaria știe bi­ne, mai bine decât noi, pentru că deține încă, ilegal, Ar­hivele Transilvaniei, că, mai ales în zona Har­ghita și Covasna, încă din secolul al XIX-lea, s-a dus o per­manentă politică de maghiarizare a elemen­tului româ­nesc. Această politică, continuată asiduu și în pre­zent, trebuie oprită; întreaga atitudine maghiară se im­pune a fi regândită total. Mult invocata autonomie teritorială nu urmărește altceva decât desăvârșirea purificării et­ni­ce, asimilarea și alungarea românilor din zona Har­ghi­ta și Covasna, începută în anul 1848 și con­tinuată și în prezent, după învățătura istoricului ex­tremist Or­ban Balazs, cel cu nume de străzi și statui în Odorhei, Mier­curea Ciuc și Sfântu Gheorghe. Într-o istorie a se­cu­ilor, scrisă pe la 1880, Orban prezenta po­­porul ro­mân ca pe un popor primitiv, inapt pentru civi­lizare, un popor sălbatic. Liderii "autonomiști" de la Budapesta și din UDMR trebuie să înceteze să ur­meze această ne­fastă învățătură și să nu mai râvnească la "puritatea et­nică" elogiată de înaintașii lor. Să nu mai aspire la idea­lul "clasicului" Orban, care se lă­uda cu "pu­ritatea" ma­ghiară a Odorheiului, unde - spu­nea el - pâ­nă și păsă­rile ciripesc în ungurește.