"Gândurile și emoțiile noastre pot influența realitatea fizică, pe distanțe mari"

Valentin Iacob
- de vorbă cu profesorul clujean ADRIAN PĂTRUȚ, despre Proiectul Conștiinței Globale -

Ipoteza Gaia

- D-le profesor, un grup de cercetători clujeni, con­dus de dvs., participă de câțiva ani la cel mai im­portant proiect internațional de cercetare necon­ven­țională, unul care sfidează ști­ința actuală. Proiectul a în­ceput la Universitatea din Prince­ton și românii sunt singurii din țările din Est care participă la el, probabil și ca un semn de recunoaștere a valorii și experinței dvs. legate de manifestările paranormale din pădurea Hoia-Baciu. A­cest proiect internațional, tul­burător și straniu, se numește "Proiectul Con­științei Globale". Despre ce este vorba?

- Proiectul Conștiinței Globale este cel mai im­por­tant proiect internațional de cercetare a unor posibile acțiuni neconvenționale ale minții umane. Originea sa se găsește în numeroase discuții purtate în anii 1970 - 1980, în cadrul unor grupuri de avangardă, formate din oameni de știință cu vederi largi și reprezentanți ai unor curente spirituale, preocupați toți de ideea tulburătoare, potrivit căreia mintea umană ar putea influența nemij­locit realitatea fizică. Afirmațiile ce consideră gândul uman o forță redutabilă, care poate schimba rea­litatea, au o tradiție milenară și au jucat un rol esențial în ma­joritatea curentelor esoterice și doctrinelor spirituale care s-au succedat de-a lungul istoriei. Această idee tradițională a fost și este însă infirmată vehement de către comunitatea științifică, deoarece pare să contra­zică setul de legi cunoscute ale fizicii. Proiectul Con­științei Globale consideră că, de fapt, contradicția este doar una temporară și aparentă și încearcă să o rezolve prin metode de investigație moderne, strict științifice.

- La ce idei și curente mai vechi fac apel cer­ce­tătorii implicați în proiect?

- Cercetătorii folosesc relativ frecvent anumiți ter­meni cu conotație mai degrabă esoterică și/sau spiri­tuală, de exemplu: conștiință globală, conștiință plane­tară, noosferă sau Gaia. Noțiunea de noosferă îi apar­ține lui Pierre Teillhard de Chardin (1881-1955), cel care a fost deopotrivă preot iezuit, paleontolog, antro­po­log și filosof. Ideea lui a fost că în procesul de evoluție al Terrei s-ar forma treptat, distinct de geosferă (lu­mea minerală) și de biosferă (lumea vie) - o noo­sferă care umanizează Pământul. Noosfera ar fi gene­rată de mințile, gândurile și cultura umană și ar avea un fel de existență autonomă. Foarte interesantă este și așa numita ipoteză Gaia, care a fost lansată în anul 1965, de către James Lovelock, cunoscut medic și filo­sof. Prin ipoteza Gaia, Lovelock a voit să desemneze planeta noastră ca organism viu. Gaia este numele Pământului în mitologia greacă (numele corect este, de fapt, Geea). Ipoteza Gaia consideră că Pamântul nu este doar o simplă sferă de piatră (litosfera), acoperită în majoritate cu apă (hidrosfera) și pe care s-a dezvoltat viața (biosfera), ci ar fi el însuși un organism uriaș și sensibil. De aceea, pentru Lovelock este prioritară exis­tența și sănatatea planetei ca întreg, mult mai impor­tantă decât supraviețuirea diferitelor specii indi­viduale de viețuitoare. Ipoteza sa este apreciată și sus­ținută de numeroase grupuri și mișcări ecologice. Într-o asociere a ipotezei Gaia cu conceptul de noosferă, noosfera ar fi mintea planetei Gaia.

- Cum se leagă toate acestea în proiectul de la Princeton, la care participați?

- Principalul artizan și, totodată, directorul Pro­iec­tului Conștiinței Globale este Roger D. Nelson, psi­holog și cercetător recunoscut al fenomenelor necon­venționale, mai ales pentru activitatea anterioară, pur­tată de el în cadrul Laboratorului pentru cercetarea anomaliilor din Princeton (Princeton Engineering Anomalies Research La­bo­ratory; PEAR) de pe lângă Uni­ver­sitatea de inginerie și știință aplicată din Princeton, S.U.A. Obiectivele pro­iectului sunt radicale și multiple: evidențierea, prin metode știin­țifice, a unei posibile acțiuni a minții asupra materiei; verificarea unei posibile sincronizări a unui număr ri­dicat de minți umane, care pot acționa coerent și simul­tan asupra lumii fizice, determinând modificări și efecte măsurabile; ipoteza existenței unei conștiințe de grup sau chiar a unei conștiințe globale, care ar repre­zenta un fel de superminte planetară.

Când gândurile și emoțiile influențează aparatele electronice

- Când a început acest proiect de tăietură revo­lu­ționară și în ce constă el?

- Proiectul Conștiin­ței Globale a început în august 1998, la Prince­ton, și s-a extins, treptat, în SUA, și apoi în în­trea­ga lume. Acum, el cu­prinde o rețea for­mată din 88 de sisteme electronice operaționale interconectate, răspân­dite din Alaska până în Noua Zeelandă. Fiecare sistem electronic, de­numit și egg, este for­mat dintr-un generator de numere aleatoare, cu­plat la un computer. Cele 88 de sisteme elec­tronice din lume sunt sin­­cro­nizate după Tim­pul Universal (UT), ca­re a înlocuit vechiul timp Greenwich (GMT). Ele transmit în fiecare se­cundă datele, în timp real, prin Internet, la com­puterul central din Princeton. Din 2003, unul dintre cele 88 de sis­teme electronice, și primul din Europa de Est, se află la Cluj, ca urmare a par­ticipării active a Co­lec­tivului de cercetări necon­venționale al Institutului de cercetări experimentale interdisciplinare din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" la Proiectul Conștiinței Globale. Activitatea sa este monitorizată permanent de o echipă pe care o co­or­donez și din care mai fac parte cercetătorii Voicu Du­ca, Adrian Ianoliu și inginerul de sistem Gheorghe Lu­paș.

- Care este secretul proiectului?

- În centrul proiectului sunt aceste generatoare de numere aleatoare. Se numesc astfel, deoarece "produc" 200 de numere pe secundă, cifre de "0" și "1", în sec­vențe nestructurate, tinzând spre dezordine maximă. Esența proiectului este următoarea: mintea, conștiința, gândul uman pot influența direct evenimente, feno­me­ne și sisteme fizice - adică tocmai generatoarele de nu­mere aleatoare. Astfel, mintea umană, gândul, ar influ­en­ța în mod straniu secvențele numerice produse de generator, structurându-le și ordonându-le inexplicabil. Se urmăresc clipele în care cât mai mulți oameni, cu mințile și gândurile lor, se sincronizează și se interco­nectează.

- Când se produce această conectare for­mi­dabilă de minți omenești?

- Totul se întâmplă în tim­pul marilor evenimente planetare, care concentrează o intensă reacție de emoție colectivă. Și toate rezul­tatele obținute demons­trea­ză cu fermitate faptul că, indiferent de locul unde se pro­duce evenimentul major, efectul observat este global. Un factor extern, care pare să acționeze independent de distanță, afectează simultan toate egg-urile rețelei răspândite în lume. Și acest "ce­va" din exterior este reprezentat de un număr ridicat de minți umane, care se interconectează și acționează coerent și sincronizat, atunci când sunt afectate de un anumit eveniment major, capabil să genereze o reacție emoțională colec­tivă. Totul se petrece ca și cum un fel de minte colectivă ar genera un câmp la scară plane­tară, care afectează func­țio­narea dispozitivelor elec­tronice din toată lumea. De aceea, se afirmă că Pro­­iectul Conștiinței Glo­bale ar efectua o Elec­troGaiaGramă (EGG), de unde și denumirea egg pentru sistemele elec­tronice ale rețelei, adică ar înregistra continuu o electroencefalogramă a unei minți colective pla­ne­tare. Iar proiectul se mai numește și Proiectul ElectroGaiaGramă.

Efectul precursor

- Puteți să-mi dați câ­teva exemple din re­zul­tatele Proiectului la care participați?

- Între 1998 și 2007, de pildă, un număr mare de eve­nimente au avut efecte puternice asupra celor 88 de sisteme elec­tronice din rețea. Printre ele: bombardarea am­basadelor SUA din Dar es Salaam și Nairobi, începutul bombar­damentelor NATO în Iugoslavia, acci­dentul Concorde de la Paris, accidentul subma­ri­nului nuclear Kursk, atacurile teroriste din 11 sep­tembrie 2001, ceremonia de deschidere a Olimpiadei de iarnă de la Salt Lake City, accidentul navetei spa­țiale Columbia, atacurile teroriste de la Madrid, sfâr­șitul primei etape a războ­iului din Irak (cu dărâmarea statuii lui Saddam Hussein), funeraliile papei Ioan Paul al II-lea sau căsătoria prințului Charles cu Camilla Parker. Fără a intra prea mult în detalii matematice, analiza datelor care se efectuează simultan la Princeton și la Amster­dam arată că, în minutele și orele care urmează pro­ducerii și mediatizării unor astfel de evenimente ma­jore, se constată frecvent o modificare a secvențelor numerice generate de dispozitivele elec­tronice, care încep, inexplicabil, să se ordoneze. Așa s-a întâmplat, de pildă, la prăbușirea avionului Concorde lângă Paris. Accidentul, soldat cu 113 victime, s-a petrecut pe 25 iulie 2000, la ora 15:02 UT. Aproape ime­diat, la nici 15 minute de la accident, asupra siste­melor electronice a început să se manifeste acțiunea unui "ceva" ne­cu­noscut, un factor extern. Și care s-a menținut la valori ridicate timp de peste două ore și jumătate. Ceea ce a influențat sistemele a fost un număr mare de minți omenești interconectate și sincronizate de emoția inten­să a accidentului. De parcă în­tre mințile umane s-ar fi așternut punți care le leagă pentru un timp. Punți care le-au făcut să acționeze coerent și simultan asupra realității fizice.
Dar evenimentul-model analizat în cadrul Pro­iectului Conștiinței Glo­­bale este Anul Nou, care are par­ticularități unice, deoarece reu­nește, în doar 24 de ore, 37 de eve­nimente succesive - pentru că Anul Nou este sărbătorit la 37 de mo­mente de timp diferite de către popu­lația Globului, răspândită pe 37 de zone orare (23 la ore întregi și 14 la jumătăți de ore). În cazul Anu­lui Nou 2004, rezultatele obținute arată că sincronizarea maximă s-a produs în medie cu circa un minut înainte de miezul nopții. Această struc­turare elimină orice posibile efecte locale și de­mons­trează că, în anumite intervale de timp, toate egg-urile rețelei răspândite în lume sunt influențate de unul și același factor extern, inde­pen­dent de distanță: gân­durile, mințile, con­științele asociate ale unui număr ridicat de persoane preocupate de un același eveniment.
Dar, cu siguranță, cel mai puternic efect a fost înregistrat la 11 septembrie 2001, fiind asociat cu seria de atentate teroriste de pe teritoriul SUA. Încă de la ora 05:00, secvențele numerice generate de cele 37 de egg-uri ale rețelei, aflate la acel moment în funcțiune, au prezentat un aspect complet nefiresc, o creștere ful­minantă a varianței medii - cum se nu­mește în matematică. Varianța a atins valoarea maximă la ora 10:13, după ce turnul WTC 2 s-a prăbușit, și s-a menținut la valori înalte, până spre orele 11, după care a început să scadă ra­pid. Desin­cro­nizarea extremă a sisteme­lor electronice ale rețelei a fost expresia șo­cului fără precedent al celor peste 2 mili­arde de oameni care au urmărit, în direct, desfă­șurarea atentatelor. Acest șoc planetar a scurt-circuitat, practic, rețeaua. Efectul precursor înregistrat în acea zi istorică, în care analiza datelor a evidențiat valori anor­­male încă de la orele 05:00, cu aproa­pe 4 ore înaintea primului atentat, este foarte ciudat. Un astfel de efect a fost semnalat foarte rar până acum, numai în cazul unor atentate majore. Unii cercetători apreciază că el s-ar datora unui număr ridicat de minți asociate care "presimt" că se va întâmpla ceva grav. Efectul precursor ar putea avea astfel o valoare pre­dictivă foarte generală, semna­lând iminența pro­ducerii unui eveniment dra­ma­tic undeva pe Glob.

Luminile răsfrânte la nesfârșit

- Ce concluzii se pot trage din toate aceste expe­rimente tul­bu­rătoare? Cum vor schimba ele știința, d-le profesor?

- Mai întâi, trebuie să vă spun că aceste rezultate sunt im­pa­rabile! De pildă, între 1998 și 2007, au fost 244 de evenimente planetare, care toate au in­flu­en­țat dis­po­­zitivele electro­nice ale rețelei. Și șan­sa ca aceste influențe să fi fost întâm­plătoare, de 1 la 3.75 mili­oa­ne, e practic nulă! Este absolut clar că acolo a fost un factor extern, o sumă a min­ților ome­nești. Și conclu­ziile sunt și ele impre­sio­nante, pe măsură. Gân­du­rile, intențiile, emoțiile și traumele noas­tre pot influ­ența instantaneu realitatea fi­zică pe dis­tanțe mari, inde­pendent de ba­rierele fi­zice interpuse. Mințile ome­nești pot in­teracționa nu doar între ele, ci și cu le­gile fundamentale ale fizicii, pro­ducând efecte sau anomalii. Și care pot fi măsu­rate. Un număr ridicat de minți umane, interconectate de un eve­ni­ment care gene­rează o emoție colec­tivă in­ten­să, se poate sin­croniza și acțio­nează la sca­ră planetară, inde­pen­dent de dis­tanță, de­terminând fluctuații di­na­mice în însăși esen­ța Spațiului-Timp. Evi­dent, toate acestea nu pot fi ex­plicate de știința de azi. Unii cer­ce­tători sunt de părere că ele nu sunt și nici nu vor fi vreodată expli­cabile, în cadrul para­digmei ști­in­țifice. Și, în gene­ral, toate feno­me­nele ne­con­venționale asociate cu mintea uma­nă, și care țin de para­psiho­logie, ridică probleme extraor­dinare pentru ști­ință. De a­ceea, e fi­resc ca unii re­pre­zen­tanți ai liniei tra­dițio­nale conservatoare să critice sistematic cer­ce­­tările care raportează ano­malii, inclusiv re­zultatele Pro­iec­tului Con­­­științei Glo­bale. Din neferi­cire pen­tru sceptici, cercetările necon­ven­ționale ur­mează în totalitate me­todele științei și sunt efectuate mai ales de con­frați din interiorul co­mu­nității științi­fice, cu o po­zi­ție recu­nos­cută. Ca atare, în ultimii ani, numărul scep­ticilor com­ba­tanți s-a redus, iar vocea lor este tot mai estompată. Toate criticile scepticilor, care neagă sis­te­matic exis­tența anomaliilor, de tipul celor care in­ter­vin și în Pro­iectul Conștiinței Globale, sunt in­con­sistente și, aș spune chiar, disperate. Dar, prin extin­derea experi­men­tului la scară planetară și rezul­tatele re­marcabile ob­ți­nute, Proiectul reprezintă cea mai se­veră sfidare la adresa paradigmei oficiale.

- Cât ajută, până la urmă, ipoteza Ga­ia ori noosfera?

- Ipoteza Gaia și conceptul de noosferă nu sunt, probabil, decât metafore seducă­toa­re, la fel ca și termenii "conștiință glo­bală" și "con­știință planetară". Roger D. Nel­son, direc­torul proiectului, con­sideră că termenul conștiință globală ar trebui în­locuit cu terme­nul "câmp de conștiință". Dar și acest nou termen este doar o altă me­taforă, deoarece nu se referă la un câmp fizic obiș­nuit, cu mărimi bine definite, care variază continuu, ci la un fel de câmp neobiș­nuit, generat de un număr ridicat de minți uma­ne interconectate, indepen­dent sau puțin de­pendent de distanță, ce trans­portă infor­mație capabilă să influențeze sec­vențele numerice pro­duse de genera­toa­re de nu­mere alea­toare. Însă nu avem nici cea mai mică idee despre suportul care ar trans­porta o astfel de informație. Dar poate că ima­ginea cea mai sugestivă pentru toate acestea a fost dată acum 1300 de ani. S-a întâmplat în anul 700 după Hristos. Atunci, Fa ts'ang, unul dintre înte­me­ietorii școlii chineze bu­diste Huayan, a vrut să-i explice practic împărătesei Wu relația cosmică dintre Unu și Multiplu. Și Fa ts'ang a condus suita imperială într-o încăpere ai cărei pereți, tavan și par­doseală erau cu totul aco­periți de oglinzi. El a aprins o lumânare în cen­trul sălii și a atârnat-o de ta­van. Ime­diat, toți cei prezenți s-au văzut înconjurați de nenu­mă­rate lumânări aprinse, de mărimi dife­ri­te, ce păreau să se întindă la in­finit. Iată, acesta este "Unu în Mulți", a spus Maestrul. După aceea, el a așezat în mijlocul încă­perii un cristal cu multe fațete. Atunci, ima­ginile nenumărate ale lumânărilor re­flec­tate în oglinzi, ce se reflectau la rândul lor în alte oglinzi la nesfârșit, s-au concen­trat - focalizându-se toate în inte­rio­rul cristalului ce lumina orbi­tor. "Mulți în Unu" - a mai spus atunci Maestrul chinez. Aceste imagini splendide ilustrează esen­ța Pro­iectului Conștiinței Globale.