Cum aș putea numi altfel acest film-documentar, închinat marelui pianist și compozitor român, Dinu Lipatti, realizat cu strălucire de Ruxandra Țuchel? Cum aș putea descrie, în puține cuvinte, bucuria cu care un telespectator, iubitor de cultură, descoperă pe Canalul 2 al televiziunii publice, un film-document, despre un artist care, cu multe decenii în urmă, a dus faima României departe, în lume, în trufașa Europă și în îndepărtata Americă - mereu amatoare de nou? Surpriza, nespus de plăcută, pricinuită de o astfel de "premieră TV", a fost cu atât mai neașteptată (iată un pleonasm grăitor!), cu cât pe majoritatea celorlalte canale, emisiunile dedicate culturii, valorilor culturale ale României de ieri și de azi, sunt "rara avis". Iar cele așa zise de "Divertisment", sunt, cu puține excepții, dedicate unei lumi a mitocăniei.
Așadar, filmul Ruxandrei Țuchel reprezintă un portret emoționant - și cât de binevenit! - al celui care a fost Dinu Constantin Lipatti, născut la București, în dimineața zilei de 19 martie 1917, sub o stea norocoasă, cea care ocrotește Artiștii: tatăl său, un foarte talentat violonist-amator, îl avusese profesor de vioară pe celebrul, în epocă, Sarasate! Mama lui cânta minunat la pian, ambii părinți erau prieteni cu George Enescu, cel pe care micuțul Dinu l-a avut ca naș la botez. Încă de mic, el a devenit elev al legendarei Florica Musicescu. Adolescent, este admis la Conservatorul din București... În 1934, așadar, la vârsta de 17 ani abia împliniți, Lipatti participă la Concursul Internațional de pian de la Viena. Spre dezamăgirea generală, el iese pe locul II. Furios la culme, faimosul pianist francez Alfred Cortot, membru în juriu, părăsește festivitatea, în semn de protest față de rezultat. Sub conducerea lui Cortot, tânărul Lipatti va studia pianul la École Nationale de Musique. Tot la această înaltă școală ia lecții de compoziție cu Paul Dukas și cu Nadia Boulanger, și de artă dirijorală, cu celebrul Charles Munch. La 19 ani, își începe cariera concertistică în Europa. La debutul celui de-al doilea război mondial, Lipatti revine la București. Dă recitaluri de pian sau îl acompaniază pe George Enescu în concertele de la Ateneul Român. Între concertele sale, Dinu Lipatti trăiește o puternică poveste de dragoste cu Madeleine - pe-atunci măritată Cantacuzino - care îi devine soție, în mod dramatic, cu câteva luni înainte de moartea lui prematură, petrecută la 33 de ani. Învins de leucemie, Dinu Lipatti continuă să cutreiere lumea, sub oblăduirea lui Yehudi Menuhin. Tot Menuhin avea să spună despre Lipatti că "este cel mai mare pianist, după Frédéric Chopin"!
Dinu Lipatti moare la Geneva, la 2 decembrie 1950. Este ales, postum, Membru al Academiei Române. Excepțională realizatoare de emisiuni de teatru tv, producătoare de emisiuni culturale, Ruxandra Țuchel, autoare a acestei bijuterii de film, are în plus meritul că a finanțat realizarea lui. Meritul TVR 2 este că l-a programat la o oră convenabilă și, mai ales, că i-a îngăduit autoarei - răsplătite, în timp, cu multe premii binemeritate - să scotocească în Arhiva încă bogată a TVR și să aducă în lumina micului ecran interviuri antologice cu Florica Musicescu, cu Nadia Boulanger, cu cei doi biografi ai lui Lipatti, Grigore Bărgăuanu și Dragoș Tănăsescu, cu Menuhin. Ne-am bucurat văzând și imagini din concertele lui Dinu Lipatti, secvențe din întâlnirile sale cu prieteni apropiați, ba chiar și o fotografie cu Madeleine, frumoasa și adorata lui soție, pe când moartea lui Lipatti își aruncase deja umbrele pe nobilul ei chip...