IFOSE ANTIEUROPENE

Rodica Culcer
- Guvernul Ponta a renunțat, oficial, la solicitarea unui vot pentru aderarea la Schengen și a plasat acest obiectiv pe un plan secundar. Cum apreciați această de­cizie? A fost lăsată Uniunea Europeană fără pârghii pen­tru a impune reforme în Justiția românească?

- România a renunțat să mai ceară un vot pentru că rezultatul acestuia ar fi fost în mod cert negativ, ceea ce ar fi îngropat, practic, șansele noastre de a adera la spațiul Schengen. Renunțând să solicite o decizie tranșantă asupra datei aderării, guvernanții noștri lasă chestiunea în sus­pensie și câștigă timp pentru a-și rezolva problemele. Dar vor ei cu adevărat să le rezolve? Judecând după decla­ra­țiile belicoase ale prea puțin diplomatului nostru ministru de Externe, Titus Corlățean, România era pregătită să re­nunțe la întregul proces de aderare dacă nu obținea un vot pozitiv la JAI. Domnul Corlățean știa însă că o decizie fa­vorabilă era imposibilă, din cauza opoziției Germaniei, Olandei și, potrivit surselor diplomatice, a încă cinci state. Astfel, ultimatumul său, întărit de premierul Ponta, echi­vala cu o abandonare a întregului proiect. A fost nevoie de intervenția energică a președintelui Băsescu și, suspectăm, a forurilor europene, pentru ca premierul să-și bage min­ți­le în cap și să accepte o formulă de compromis care să nu ex­cludă România din proiectul Schengen. Cel puțin for­mal, România se angajează să nu renunțe la reformele ce­rute de statele membre ale UE și anume, consolidarea sta­tului de drept și combaterea corupției. Este exact ceea ce refuzau inițial domnii Ponta și Corlățean, care ar fi preferat să scape de rigorile europene.
Reforma justiției a fost punctul nevralgic al relațiilor noastre cu UE încă din perioada negocierilor, când comi­sarul Verheugen ne numea "copilul-problemă al Europei”. Datorită reformelor inițiate în 2005 de Monica Macovei și continuate până anul trecut cu poticneli și întreruperi, ima­ginea României începuse să se îmbunătățească treptat, pentru ca, după asaltul asupra statului de drept inițiat de USL în vara trecută, să se prăbușească în mod penibil. Ar fi trebuit ca guvernul Ponta să dea dovadă de o fidelitate im­pecabilă față de standardele europene pentru ca aven­tura politică a tentativei de suspendare a președintelui să fie uitată și pentru ca bunăvoința Europei să fie recâștigată. Dar atitudinea noului parlament față de penalii din rân­durile sale, numirea în guvern a unor miniștri trimiși în ju­decată sau cercetați penal pentru acte de corupție, dublate de puciul din CSM, orchestrat de ministrul Justiției, Mona Pivniceru, în vederea subordonării acestui for înainte de numirea noilor șefi la Parchetul general, DNA și ÎCCJ, vor fi lămurit atât UE cât și NATO că, pentru USL, esențială este anularea independenței justiției și ocuparea redutelor cu persoane obediente, care vor asigura liniștea lui Dan Voi­culescu și a tuturor celorlalți usl-iști care au probleme cu legea. Atacul lui Titus Corlățean asupra Germaniei a fost o tentativă de a decupla România de Europa în zona jus­tiției și a luptei anti-corupție, tentativă zădărnicită în ul­timul moment de Traian Băsescu, dar care va fi fără în­do­ială repetată, căci USL nu poate satisface și cerințele UE, și interesele liderilor săi penali. Deocamdată, UE poate controla România prin pârghia financiară, căci gu­ver­nul nu rezistă fără sprijin financiar extern, dar contra­dicția fundamentală între standardele UE și interesele elitei USL nu are cum să fie rezolvată. De altfel, în țara lui Caragiale, este firesc să încheiem parafrazându-l pe ne­nea Iancu: din această dilemă nu putem ieși!

- Președintele Traian Băsescu a bulversat din nou scena politică declarând că nu se pensionează după ce își va încheia mandatul la Cotroceni, ci va continua să facă politică. Emoția a fost atât de mare, încât președintele PNL și al Senatului, d-l Crin Antonescu, a propus o lege prin care să li se interzică foștilor șefi de stat să mai facă politică. De ce credeți că se sperie Puterea și în ce speră Opoziția cu privire la revenirea d-lui Băsescu în tran­șeele politicii partinice?

- Partidele din actuala putere au fost întotdeauna spe­ria­te de Traian Băsescu, încă de pe vremea în care era pri­ma­rul Capitalei, iar guvernul Năstase era obsedat să-i ză­dăr­­nicească proiectele. Ne amintim, de asemenea, că Tra­ian Băsescu era singurul care ținea piept, uneori de unul sin­­gur, infernalei mașinării politice a PSD. Putem presu­pune că psd-iștii și-au dat seama de mult că este singurul lor adversar redutabil. După cum am văzut, nu au reușit să-l înfrângă, indiferent cât de mult rău i-au făcut. Nu este ex­clus chiar ca usl-iștii să se teamă în acest moment de o îm­bunătățire a cotei de popularitate a lui Traian Băsescu.
Trebuie să recunoaștem că, dincolo de defectele sale in­contestabile, Traian Băsescu este o forță, nu în ultimul rând datorită competenței sale. Nu există în acest moment niciun om politic român aflat la putere sau în opoziție, cu un discurs mai temeinic argumentat pe probleme euro­pe­ne, decât actualul președinte. Această constatare nu este atât o apre­ciere la adresa domnului Băsescu, cât o critică la adre­sa tuturor celorlalți. Niciuna din golăniile emise non-stop de Crin Antonescu sau de Victor Ponta nu rezistă în fața ar­gumentelor lui. Fie că-ți place omul, fie că nu-ți place, te face să-l asculți și e greu de contrazis. În tot cazul, nu s-a găsit nimeni care s-o facă în mod rațional și con­vin­gă­tor, pentru că baronii PSD nu au vrut să fie conduși de un om de stat, ci de Victor Ponta, iar Dan Voiculescu nu ar fi acceptat drept locotenent o personalitate liberală auten­tică (în cazul că ar mai exista vreuna). Cum să nu dorească deci domnul Crin Antonescu, marioneta lui Dan Voicu­les­cu, să-i interzică lui Traian Băsescu revenirea în politică? Dacă ar elabora însă o asemenea lege, am fi cu adevărat de râsul lumii, căci nu știu să mai existe reglementări ase­mă­nătoare în lumea civilizată. Și apoi, de vreme ce orice cetă­țean are, potrivit Constituției, dreptul să aleagă și să fie ales, legea ar cădea la Curtea Constituțională. Pe de altă par­te, cum ar rezolva domnul Antonescu problema lui Ion Iliescu, alt fost președinte activ în politică?
Pentru toate motivele de mai sus, Opoziția nu ar avea decât de câștigat din revenirea lui Traian Băsescu în po­litica de partid. În acest moment, Opoziția nu are un lider, ci numai o colecție de veleitari. Monica Macovei este o per­­sonalitate cu potențial, dar nu poate răzbi doar cu aju­torul intelectualilor reformiști. În plus, dacă este lăsată pe mâna lui Vasile Blaga, Opoziția va dispărea în mod sigur în neant.
Personal, am dubii că Traian Băsescu este un politician de dreapta pur sânge. Prea mult a ținut la companiile de stat și prea reticent a fost nu numai față de privatizări, ci și față de sectorul privat în ansamblu. Marele său merit este consolidarea relațiilor cu UE și cu NATO, cu tot ceea ce im­plică acest proces în plan intern și extern. Dar problema domnului Băsescu nu este relația cu politicienii Puterii, care vor să-l anihileze, sau cu acei politicieni din Opoziție, care se tem de el și-i vor fi ostili, ci cu poporul român, ca­re, pe drept sau pe nedrept, i-a retras încrederea. Presu­pun că Traian Băsescu este conștient de această problemă ma­joră, dar suspectez totodată că nu i-a găsit încă o soluție.