Trăiesc în provincie, departe de competiția centrală pentru prestigiu, persoane care se înhamă din pasiune la proiecte cu miză intelectuală mare. Oameni pe care-i atrag pariurile grele cu ei înșiși, făcute de amorul artei și ale căror realizări după ani de trudă rămân aproape nerecunoscute. E și cazul Elenei Ciobanu din Bacău, lector de literatură engleză la Universitatea locală, care și-a luat doctoratul la Iași cu o teză despre Sylvia Plath, subiect căruia i-a consacrat apoi și o monografie. Pentru acest doctorat adevărat - lucru mai rar azi la noi, unde tezele sunt compilate, când nu de-a dreptul plagiate, și oricine își poate cumpăra titlul -, tânăra anglistă a asimilat o biobibliografie vastă. Fiindcă viața și scrierile poetei, mamă a doi copii mici, care s-a sinucis în 1963, la 30 de ani, au făcut și fac să curgă - așa-zicând demodat - multă cerneală, și nu doar în spațiul anglo-american. Aflu din prefață că și pe internet sunt bloguri și site-uri specializate în Sylvia Plath care se îmbogățesc mereu cu noi contribuții internaționale, dovadă că subiectul continuă să fie preocupant și la 50 de ani de la moartea ei voluntară. După faza de documentare și hermeneutică proprie a operei, Elena Ciobanu și-a valorificat cunoștințele și înțelegerea acumulate prin traducerea în românește a unei selecții reprezentative din poemele Sylviei Plath, în ediția pe care v-o recomand azi. Spuneam mai de mult aici că cei mai buni traducători de poezie sunt ei înșiși poeți. Aflu că e și cazul Elenei Ciobanu (îmi pare rău că n-am avut ocazia să-i cunosc volumele de poezie originală). Ba mai mult, la apariția acestei antologii au contribuit, pe lângă traducătoare, alți doi poeți: editorul Călin Vlasie - care la editura sa din Pitești, Paralela 45, se încăpățânează să publice și o valoroasă colecție bilingvă de poezie, "Gemini", deși se știe că poezia nu e un gen vandabil - și Ioan Es. Pop care a asigurat acuratețea tipografică. Atâta timp cât poeții conlucrează în favoarea Poeziei, e bine pentru cititorii ei, câți om fi.
Figura Sylviei Plath a crescut și s-a reliefat în orizontul literar universal odată cu succesul de critică și de public al scrierilor antume și postume, inclusiv corespondența și jurnalele ei. Acestea din urmă au suscitat vii discuții despre partea de vină în tragedie a soțului, poetul englez Ted Hughes, care i-a supraviețuit 35 de ani și a cenzurat ceea ce îi era nefavorabil în jurnale (arhiva pe care a lăsat-o nu va putea fi deschisă decât în 2023). Cred că pentru a o putea înțelege mai bine pe poetă, ar trebui să citiți mai întâi romanul autobiografic "Clopotul de sticlă"(tradus de Alexandra Coliban la Polirom) care dă cheile întregii opere. De acolo înțelegem traumele ce au fragilizat-o psihic, de la absența tatălui pierdut în copilărie la dezgustul pentru rutina domestică și vacuitatea sufocantă în care se rătăcește de sine, pentru a se regăsi doar în scurte și intense momente de amăgire. Roman al paradoxalului suflet feminin, pe cât de vulnerabil, pe atât de intransigent, pe cât de revoltat, pe atât de însetat de puritate, combinând zbuciumul interior cu umorul și ironia, "Clopotul de sticlă"formează, împreună cu poemele, un tot: mărturia existențială a unei femei ce nu-și găsește locul în lumea haotică de după război și care-și strigă expresionist sfâșierea. Astfel, poemul "Tati (Daddy)"e emblematic pentru cruzimea lucidă a unei tinere depresive ce își exprimă protestul față de autoritatea tatălui, soțului și chiar a lui Dumnezeu care a îngăduit atrocitățile războiului al doilea: sau fantastica putere sugestivă din "Două viziuni ale unei morgi", sau jocul ironic-dureros din "Bunătatea", ca să dau doar trei exemple - își păstrează în traducere întreaga forță de impact emoțional. Căci subiectele terifiante, viziunile întrezărite sub masca banală a realității sunt puse în ecuație de un talent uriaș, care transmite idei poetice dincolo de experiența personală. Elena Ciobanu a ales pentru antologia ei poeme din toate perioadele de creație, ponderea având-o însă cele din 1962-63, traduse integral. Iubitorii de poezie de la noi au de ce să-i fie recunoscători traducătoarei, cu atât mai mult cu cât, având alături originalul, pot aprecia fidelitatea în spirit și literă a versiunilor românești.