Pilda agricultorului
Bunul și statornicul meu prieten, "Formula AS",
Chiar dacă a trecut peste un an de când ți-am scris prima dată, te rog să primești acum mulțumirile mele, pentru că mi-ai făcut onoarea de a-mi publica prima scrisoare expediată. Îți scriu din nou, pentru că nu pot să rămân indiferentă la ceea ce se întâmplă în preajma mea, știind că micile mele preocupări sunt printre numeroasele tale rațiuni de a exista. Sunt sigură că nu voi mai avea durerosul sentiment exprimat atât de profund în zicala: "Câinii latră, ursul umblă". De data aceasta, totul a pornit de la un articol din ultimul număr, mai exact de la horoscop. Ciudat, nu? Duminică, după participarea la Sfânta Liturghie, am constatat că nu mai sunt reviste la chioșcurile de ziare. Am colindat vreo jumătate de oră, iar când am găsit, în sfârșit, vânzătoarea mi-a spus că se epuizează mai repede, din cauza zodiacului lunii. Răspunsul meu a fost că acesta este ultimul lucru care mă interesează. Dar m-ai contrazis, prietene! Îți mulțumesc pentru argumente! Am simțit și simt din plin, "yodul"din decembrie despre care se scrie în zodiac. Lumea nu s-a sfârșit, dar eu am fost foarte bolnavă. Am avut mult, mult timp să reflectez asupra lucrurilor cu adevărat importante, m-am rugat și m-am încredințat total în mâinile Domnului și I-am perceput și Îi percep din plin "Arătătorul".
Sunt profesoară și mamă și mă doare tristețea din ochii copiilor și ai tinerilor, deruta în care se află. Copiii noștri nu doresc ajutoare sociale, concursuri de "Miss"și alte surogate, doresc locuri de muncă pentru părinții lor și pentru ei, în viitor, doresc să se simtă utili și împliniți, să le dăm dreptul la demnitate. Cât o să ne mai mințim, cu sutele de mii de locuri în învățământul superior și pentru ce, pentru a avea "șomeri de lux"? Admitere fără bacalaureat. Câtă lăcomie! Când o să conștientizăm că nu avem nevoie numai de "doctori docenți", ci și de electricieni, mecanici, instalatori și alți meseriași? Când o să încetăm să considerăm unele profesii onorabile și altele mai puțin onorabile? Îi văd pe copilașii din clasa a V-a, de-a dreptul îngroziți când obțin opt sau nouă, fiindcă părinții nu concep decât să aibă copilul la "Sfântul Sava"sau la "Mihai Viteazul".
Un alt aspect, în prezentarea căruia mă ajută pilda pe care tocmai am ascultat-o la radio, alt bun prieten al meu. Este vorba despre un fermier care obținea mereu locul întâi la producția de porumb și care a uimit autoritățile fiindcă le împărțea saci cu boabe tuturor vecinilor, pentru a fi semănate și de aceștia. Explicația lui a fost cât se poate de logică, își asigura astfel calitatea propriei recolte. Această pildă mi-a demonstrat că nici eu nu sunt total altruistă, când mă ocup de caracterele elevilor mei, mai mult decât prevede "Fișa postului". Simplu, așa am siguranța că, atât eu, cât și copiii, ne vom simți mai bine în societate pe viitor. Am găsit astfel și răspunsul la întrebarea care mi-a fost adresată, nu doar o dată: "Ce vrei să demonstrezi cu abnegația asta?". Iartă-mă, dragă prietene, cred că începe să semene a infatuare și nu aș vrea. Te rog să mă înțelegi, este doar ceea ce scrii și tu. El "îmi cere să-mi respect principiile morale și credința și să nu-mi las cunoștințele nefolosite, ci să aplic toate acestea în viața mea profesională și socială".
Îți mulțumesc, dragă "Formula AS". Nu mai știu a câta oară îmi întinzi mâna și mă ajuți să mă ridic. Boala din decembrie venise pe fondul unei mari dezamăgiri, în relațiile de serviciu, și eram pe punctul de a ceda și, mai ales, de a renunța. Da, puteam "să mor înainte de moarte". Dar, ce minune! Există Dumnezeu care-ți vorbește și prin prieteni!
DOINA-MARIA
P.S. Mai am un motiv să-ți mulțumesc, pentru scrisorile primite de la cititori, după publicarea scrisorii în ianuarie 2012, mare bucurie pentru sufletul meu.
"Ia un cățel de pe stradă și Dumnezeu te va răsplăti înzecit"
Dragă revistă "Formula AS",
Sunt o săsoaică de 76 de ani și nu aș putea să-mi închipui ziua fără revista asta. Cel mai mult îmi place că scrieți cu atâta suflet despre animale. Trăim într-o lume atât de crudă, unde suferă atâtea animale nevinovate. Dumnezeu le-a dat și lor suflet, iar nouă, oamenilor, ne-a dat și mintea, ca să le stăpânim și să avem grijă de ele. Eu sunt o văduvă singură în curte, și am pensia minimă de 350 lei. Am 2 câini mari, de toată frumusețea, și 4 pisici. Pe toți i-am cules de pe stradă. E cea mai mare satisfacție și cea mai bună și ieftină terapie pentru un om singur, depresiv sau bolnav, să-și ia un cățel de pe stradă. Pentru gestul ăsta, Dumnezeu te răsplătește înzecit. Fiecare tânjește după un pic de mângâiere și dragoste și un pic de hrană. Ei sunt atât de fideli, te iubesc și te așteaptă cu drag. Decât să dai bani pe pastile calmante, ia-ți un cățel de pe stradă și ai să vezi cum te vindecă de tristețe și de depresii. E un gest care îi place lui Dumnezeu. Fiecare animal îngrijit devine frumos. Fă-ți un cadou pentru suflet! Ia un câine amărât de pe stradă și ai să vezi cum va pătrunde bucuria în viața ta.
SARA DOOTZ - sat Viscri, jud. Brașov
"Eu sunt pensionară, dar cu toate că mi s-au luat ceva bănuți din pensie, cumpăr mai departe Asul Verde și «Formula AS»"
Stimată redacție,
Am ales acest titlu, pentru că n-am știut cui ar trebui să mă adresez. Dar țin foarte mult să vă mulțumesc pentru darul dvs., de a primi săptămânal această revistă minunată și plină de articole, care mai de care mai în miezul problemelor, mai bune, mai adevărate, unele chiar mă interesează foarte mult, cum ar fi paginile 2 și 3, niște articole bine gândite, bine redate și adevărate, care vorbesc despre Roșia Montană, apoi articolele "actualitatea politică", care sunt comentate de oameni cărora le pasă de țara noastră, de ieșirea din criză și de parlamentari fără scrupule care ne trag înapoi. Această elită a scrisului o respect și o felicit.
Aștept lunea să vină repede, de dragul acestei reviste, pe care o citesc pagină cu pagină, până la sfârșit. Mai este și pagina de spiritualitate, pe care o citesc cu mult respect, unde am găsit reportaje interesante despre Mânăstirea Oașa, despre Sfântul Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. Aici am o mare rugăminte la dvs. În cazul când un redactor de la revistă va mai ajunge la Mânăstirea Prislop, mi-aș dori foarte mult să aducă și pentru mine o icoană cu Sfântul Arsenie Boca, fie o icoană simplă, fie argintată sau chiar aurită. Îmi doresc foarte mult această icoană.
Eu sunt pensionară și, cu toate că mi s-au luat ceva bănuți din pensie, eu, totuși, continuu să-mi cumpăr Asul Verde și "Formula AS", revista mea de suflet, care sunt un dar de-a dreptul minunat pentru mine. Ieri am văzut la televizor un comentariu despre basarabenii încărcați în vagoane și deportați în Siberia, care m-a întristat și am plâns de durerea și chinul lor. Am și eu bunicii morți în Siberia. Un frate de-al mamei și un frate al meu, fiind mai tineri, au rezistat și s-au întors înapoi, în Basarabia, dar n-au apucat să se bucure de viață prea mult, fiind bolnavi, s-au prăpădit.
Ar fi tare bine dacă ați putea extinde această revistă și în Basarabia, ar fi o bucurie pentru lumea satului de acolo, căci nu prea au medici și se mai doftoricesc și singuri, băbește. Leacurile dvs. le-ar fi de folos.
În ce mă privește, eu cred cu tărie că am fost ocrotită de cer, de-am ajuns aici, în Eforie, la capătul Pământului, că mai departe este doar apa mării.
Doamne, ce revistă de calitate și de nota 10 realizați! Aș oferi premiul cel mare la aceste albinuțe culegătoare de cel mai hrănitor polen. Cu tot respectul,
ISEVICI TAMARA - Eforie Nord
"Tot ce faceți voi înseamnă VIAȚĂ"
Dragă redacție,
Încep aceste rânduri pentru a mulțumi lui Dumnezeu că trăiesc în același timp cu voi, toți cei care semnați în revista "Formula AS"și care vă străduiți să apară la cote înalte. De ce vă mulțumesc? Am râs cu voi, dar am și plâns; am urât, dar am învățat să fiu și tolerantă; am și sperat, dar am și strâns din dinți a neputință; mi-am adâncit dragostea de neam, limbă și grai, respectând cu pioșenie sărbătorile naționale; mi-am respectat din nou strămoșii, cu tot ce au ei mai prețios: tradiții, obiceiuri, meșteșuguri, straie etc.; m-am simțit mai "româncă"când mi-ați vizitat frații răspândiți pe alte plaiuri ale Globului; am disprețuit nonvalorile afirmate în mass-media, dar mi-a tresăltat sufletul în fața oamenilor de știință, artiști, pictori, arhitecți etc. care fac cinste României; mi-am îmbogățit cunoștințele cu descoperiri științifice, cu miracolele expuse de voi; m-am apropiat și mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, fețe de preoți și călugări neștiuți, în bisericuțe din umbra pădurilor sau săpate în stâncă; m-am apropiat de lumea animalelor, de care mi-am adus cu plăcere, din copilărie, aminte; ați pătruns în cotloanele cele mai ascunse ale sufletului meu, redescoperind acolo sentimente din tinerețe, parfum de iubire sau de trădare, regrete, dar și împlinire; am fost alături de năpăstuiții vieții și am încercat cu slabe puteri să-i ajut; mi-am revizuit sănătatea și am descoperit puncte nevralgice, dar și metode de lecuire.
Și pentru toate acestea, am iubit fiecare rând scris de redactorii și colaboratorii revistei, fiind ferm convinsă că tot ce am menționat mai sus înseamnă VIAȚĂ!
Îmi plec cu semerenie capul în fața dvs., minunați oameni, zicând din toată ființa mea: "Să ne trăiești, întru mulți ani «Formula AS»!".
Cu stimă și dragoste,
CRIȘ SIMONA - str. Arinii Dornei nr. 11, sector 6, București
"Suflet din sufletul nostru"
Stimată redacție,
Aflându-ne încă aproape de începutul anului, vă urez din nord de țară multă sănătate, bucurii, spor în toate demersurile dvs. Sunt abonată la revista aceasta deosebită și atotcuprinzătoare în știri, în informații diverse, pe placul oricărui cititor "Formula AS"și o răsfoiesc cu interes și o păstrez de aproape 18 ani.
Ceea ce contează acum pentru mine și pentru atâția oameni este sănătatea, este puterea de a ne crește nepoții, este bucuria vieții pe care ți-o dă natura și tot ce este frumos pe lume, lucruri pe care le găsim reflectate în paginile revistei. Sunteți suflet din sufletul nostru. Pentru toate acestea, îi mulțumim lui Dumnezeu.
MARIA BILICI - com. Ruscova, jud. Maramureș
"Vă iubesc ca pe familia mea"
Dragii mei,
Vi s-au spus multe cuvinte de aleasă prețuire, de mulțumire, de dragoste, de laudă, încât nu sunt capabilă să mai adaug. Vă spun atât: vă iubesc ca pe familia mea! Vă iubesc, vă respect și vă doresc mulți ani înainte! Să nu încetați să existați!
Cu respect,
CRIHAN IONICA - str. Domnească nr. 77, bl. E, ap. 40, Galați, cod 800215
"FORMULA AS"
- Catrene de primăvară -
Valoarea, reputația și binefacerile din sfera comportamentului nu se poate să nu ne provoace...
Topul directorilor de reviste
Stabilind o ierarhie
Constatăm că-n vârf de top,
Totdeauna o să fie
Doamna Sânziana Pop.
Constatarea I
Din revistele "alese"-
Cele care-au mai rămas
Rar de tot obțin succese
De nivel "Formula AS".
Constatarea II
Unele din publicații
Care sunt deja-n impas
Își revin prin "reparații"
Obținute de la "AS".
Portret de revistă
Conținut tot mai bogat
Clar și măiestrit redat
Fără șablonismul STAS,
Asta e "Formula AS".
Sugestie (redacțiilor care au "probleme")
Dacă vrei să faci un pas
Cu efect remediabil
Ia model "Formula AS"
Accesibil și aplicabil.
Cu stimă și admirație,
prof. STĂNESCU ALEX. - str. Iezer 2/4, Cluj-Napoca