DENIS DE KERGORLAY: "Dacă UE dorește să traducă intențiile sale bune în acțiuni concrete, Roșia Montană este un studiu de caz perfect, un adevărat test de voință de a promova dezvoltarea du

Ion Longin Popescu
Președintele executiv al organizației EUROPA NOSTRA din Haga, Cavaler al Legiunii de Onoare

"Europa Nostra"reprezintă 250 de orga­ni­za­ții non-guvernamentale și 5 milioane de membri individuali din peste 50 de țări. Împreună, aceste organizații sunt o puternică rețea de dialog și dezbatere, celebrând cele mai bune reali­zări de patrimoniu și organizând noi campanii îm­po­tri­va amenințărilor la adresa clădirilor de patrimoniu vul­nerabile, a siturilor și a naturii. Fondată în 1963, "Eu­ropa Nostra"este Vocea Patrimoniului Cultural în Eu­ro­pa. Președintele acestei importante organizații este celebrul tenor Placido Domingo, iar președintele exe­cutiv este diplomatul Denis de Kergorlay, Cavaler al Le­giunii de Onoare.

"Țara dvs. are o cantitate uriașă de patrimoniu"

- Care sunt principalele activități ale Europa Nostra?

- Europa Nostra este bine cunoscută pentru pro­gramul său pilot - "Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural / Premiile Europa Nostra". Prin acordarea de premii pentru excelență, sărbătorim în fiecare an cele mai bune realizări în ceea ce privește protecția patrimoniului din Europa. Laureații din acest an vor fi onorați la o ceremonie de cel mai înalt nivel, care va avea loc pe 16 iunie, la poalele Acropolei din Ate­na (cu ocazia celui de-al 50-lea Congres Aniversar al organizației). Europa Noastra a ridicat vocea de câte ori patrimoniul cultural al Europei a fost în pericol. Și cum președintele organizației este faimosul cântăreț de operă Placido Domingo, veți înțelege că avem o voce destul de puternică... Cealaltă misiune importantă a or­ganizației noastre este de a stabili la Bruxelles și Strasbourg un "lobby de patrimoniu", de a influența dezbaterea europeană asupra politicilor/liniilor de finanțare care au un impact asupra patrimoniului.

- Aveți membri și ați oferit premii și în România?

- Suntem foarte încântați că, printre membrii noștri, avem și o serie de orga­ni­zații de patrimoniu din Ro­mâ­nia, cum ar fi Pro Patrimonio și Fundația Transilvania Trust. Avem membri români în ca­drul Consiliului nos­tru știin­ți­fic și, de asemenea, în juriul care acordă pre­mii­le pentru conservarea patrimoniului. De-a lun­gul ani­lor, o serie de pre­mii au fost acordate unor rea­lizări deosebite din Ro­mânia. Personal, am o amin­tire extrem de plă­cută despre vizita mea la București, în anul 2004, când am prezentat premiul nostru eminentului arhitect Călin Hoinărescu. Gra­ție lui, am făcut una dintre des­coperirile mele de patrimoniu cele mai uimitoare - ma­u­soleul spiritual construit pentru poeta Iulia Has­deu, pri­ma tânără din România care a studiat la Sor­bona, de că­tre tatăl ei, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu. Re­cent, Marele Premiu Europa Nostra, la cate­goria "ser­viciu dedicat", a fost acordat doamnei Pa­ras­­chiva Ko­vacs, pentru angajamentul ei voluntar la sal­varea unora din­tre cele mai originale obiective de pa­trimoniu din Transilvania. Un alt premiu, la cate­go­ria "conser­vare", a fost acordat pentru restaurarea re­mar­­cabilă a Mănăs­tirii Golia din Iași. De asemenea, am acordat un premiu doctorului Hans Christian Ha­ber­­mann, a cărui familie este originară din Transil­vania. Aceasta arată că o miș­care pentru salvarea patri­mo­niului se întărește tot mai mult în România, pentru că țara dumneavoastră are o cantitate uriașă de patri­mo­niu.

- În luna ianuarie a acestui an, ați lansat un nou program - "Cele mai amenințate 7 monumente". Ca­re este intenția Europa Nostra?

- Suntem foarte mândri că marcăm aniversarea a 50 de ani de la înființare cu lansarea unui program nou: "Cele mai amenințate 7 monumente", în colabo­ra­re cu Banca Europeană de Investiții (BEI). În timpul Con­gresului nostru din Atena, vom anunța prima listă a "Celor 7". Odată ce lista va fi publicată, vom orga­ni­za vizite la siturile listate, împreună cu experți aleși de Ban­­ca Europeană de Investiții, cu scopul de a ajuta au­toritățile locale să pregătească planuri viabile și dura­bile de salvare. Intenția noastră este de a sensibiliza opi­­nia publică și de a mobiliza partenerii publici și pri­vați, nu numai la nivel local, ci și la nivel național și eu­ro­pean, pentru salvarea acelor situri. Este, desigur, foarte posibil ca unul sau mai multe situri pe cale de dis­pariție din România să fie nominalizate în Lista noas­tră.

"Este, cu siguranță, dreptul României de a profita de resursele sale miniere, dar întrebarea este cum și când"

- Europa Nostra este, desigur, la curent cu dez­ba­terea în curs privind viitorul zonei Roșia Montană, cu patrimoniul său remarcabil. Care este poziția or­ga­nizației dumneavoastră cu privire la Roșia Mon­tană?

- De-a lungul anilor, ne-am ridicat în mod constant vocea pentru a sublinia importanța patrimoniului de la Roșia Montană, nu numai pentru România, ci și pentru Europa și chiar pentru întreaga lume. Ne-am exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la distrugerile inevitabile și ireversibile pe care proiectul minei de aur - dacă este aprobat - le-ar provoca acestui patri­mo­niu.

- Ați avut șansa de a vorbi cu reprezentanții companiei "Gabriel Resources"din Canada?

- Ne-am întâlnit cu reprezentanții companiei și, de asemenea, cu arheologi francezi, englezi și români, care acționează în calitate de consilieri pe lângă com­panie. Argumentele lor principale pot fi rezumate după cum urmează: o țară ca România, cu o stare precară a eco­nomiei, nu își poate permite să nu profite de resur­sele miniere; regiunea Roșia Montană a fost întot­deauna o zonă minieră și soluția propusă de firmă ar fi în continuitate cu istoria re­giunii; ca o com­pen­sa­ție, compania este gata să se angajeze cu o sumă sem­ni­fi­cativă de bani pen­tru conservarea unei anu­mite părți a patri­mo­niului cultural din zonă; în fine, în ca­zul în care România respinge oferta fă­cu­tă de corporație, pa­tri­­mo­niul cultural din zo­nă, în special cel ar­he­o­logic, ar fi pierdut pentru tot­dea­una, din cauza lip­­sei de resurse. In­terlo­cu­torii mei mi-au apărut ca fiind sin­ceri și com­pe­tenți, și nu doresc să pun la îndoială punctele lor de vedere. Dar, în calitate de președinte executiv al Euro­pa Nostra, este de da­toria mea de a stimula gândirea deschisă și investi­garea alternativelor, cu scopul de a găsi o soluție care ar fi cea mai favorabilă pentru prote­jarea comorilor culturale și naturale excepționale de la Roșia Montană. Ca rezultat al acestui proces de gân­dire și investigare, avem câteva întrebări și unele recomandări pe care aș dori să le fac românilor.

- Care sunt aceste întrebări?

- Este cu siguranță dreptul României de a profita de resursele sale miniere, dar întrebarea este cum și când. Chiar dacă afacerea propusă de "Gabriel Re­sources"poate părea atractivă, "brutalitatea"exploa­tă­rii va cauza, cu siguranță, o problemă. În acest caz, nu putem vorbi despre "continuitate"față de operațiunile mi­­niere în galerii, care au loc de peste 2000 de ani. Du­pă cum știți, proiectul propus de Gabriel Resources are drept scop extragerea totalității resurselor de aur rămase în doar 16 de ani. Un astfel de proiect poate fi realizat doar prin minerit în carieră, cu utilizarea cia­nurii. Nu poate fi nici o îndoială că astfel de metode de extracție, care sunt eficiente, dar brutale, ar provoca daune ireversibile patrimoniului cultural și natural al întregii regiuni a Munților Apuseni. Iar propunerea companiei de a crea un muzeu în care ar fi expuse câ­te­va artefacte legate de activitatea minieră din trecut cu greu poate fi acceptată ca o compensație echitabilă pentru pierderea ireversibilă a patrimoniului bogat exis­tent.

"Trebuie să examinăm cu atenție fezabilitatea unei dezvoltări alternative"

- Există o soluție alternativă fezabilă?

- Dacă nu suntem convinși că proiectul propus de "Gabriel Resources"este singura soluție, trebuie să examinăm cu atenție fezabilitatea unei dezvoltări alter­native. Prin urmare, este legitim să ne întrebăm dacă o țară ca România ar fi potrivit să vândă depozite de aur formidabile, situate sub o altă "mină de aur"- resursele naturale și culturale de patrimoniu din zona Roșia Montană. Prin rezistența la "sirenele"lui "Gabriel Resources", România poate fi sigură de următoarele: s-ar putea pierde o oportunitate pe termen scurt de creș­tere economică, dar s-ar conserva resursele ambelor "mine de aur": resursele de aur propriu-zise, care nu au fost încă extrase, și patrimoniul cultural și natural. Să visăm puțin: ar fi oare potrivit să credem că în viitor se va putea angaja exploatarea resurselor de aur în mod durabil, fără utilizarea cianurii, cu un alt tip de teh­no­logii, care ar relua tradiția mineritului prin gale­rie? Dez­voltările tehnologice au demonstrat numeroase in­versări de situație. Prin urmare, nu cred că o evoluție ecologică a tehnologiei de extragere a aurului este de neconceput. În al doilea rând, să nu uităm că există în Europa o altă piață în creștere rapidă - cea a turismului cultural. Țări precum Franța sau Italia, atât de bogate în patrimoniu cultural și natural, au dovedit că turismul cultural creează creștere și prosperitate în regiunile sau orașele în cauză. De ce nu ne-am putea imagina că România, cu siturile sale de patrimoniu încă insuficient exploatate din punct de vedere turistic, ar putea urma exemplul altora, beneficiind de câștigurile realizate din investiții în propriile sale comori culturale și naturale?

- Pornind de la aceste reflecții, care sunt re­co­man­­dările Europa Nostra pentru Roșia Montană?

- Următoarele considerații ale Europa Nostra sunt vitale pentru punerea în aplicare a unei soluții alter­native durabile: a) înscrierea întregii regiuni ca sit al Pa­trimoniului Mondial UNESCO. Aceas­ta este o pro­ble­mă majoră, iar procesul trebuie să fie inițiat de către au­toritățile române, așa cum am sugerat în scrisorile noas­tre către Guvernul României. b) în același spirit, în­demnăm autoritățile române să se asigure că le­gis­lația națională privind patrimoniul cul­tu­ral este pe de­plin respectată. În cazul în care ele­mentele importante ale patrimoniului cultural, cum ar fi Muntele Cârnic, sunt protejate de legislația națională, guvernul nu ar tre­bui să permită radierea acestora din listele de pa­tri­moniu. c) angajamentul Uniunii Euro­pe­ne de a ajuta fi­nan­ciar România pentru a realiza un pro­iect pe ter­men lung, de conservare și dezvoltare a în­tregii zone Ro­șia Montană. Întrucât se pare că, în prezent, Ro­mâ­nia nu dispune de resurse suficiente pen­tru o astfel de investiție, o alternativă credibilă la pro­iectul promovat de "Gabriel Resources"poate fi pusă în aplicare doar prin intermediul unui plan de acțiune comun, între ins­tituțiile europene și guvernul român. Resursele trebuie să fie găsite în cadrul fondurilor structurale ale UE, iar Banca Europeană de Investiții să pregătească un plan de intervenție de urgență pentru a conserva patrimoniul de­ja amenințat cu distrugerea fizică. Noi credem că Uni­unea Europeană ar trebui să ajute România să op­teze pentru o astfel de dezvoltare, în conformitate cu pro­pria Agendă UE 2020. Dacă UE do­rește să traducă intențiile sale bune în acțiuni con­crete, mi se pare că Roșia Montană este un studiu de caz perfect, un ade­vărat test de voință a Uniunii de a promova dezvol­tarea durabilă.

- De ce crede Europa Nostra că patrimoniul cul­tural și natural din Roșia Montană (ca și din restul Eu­ropei) trebuie conservat cu orice preț?

- Nu există nici o îndoială că patrimoniul cultural este o re­sursă-cheie pentru Eu­ropa. Pentru a-l cita pe pre­ședintele nostru, maestrul Placido Domingo, "patri­mo­niul nostru cultural este mina noastră de aur. Este pâinea și untul Europei, așa cum este și inima și sufletul Europei".