Sfaturi pentru căsnicii fericite

Vorbește cu mine!

- Neînțelegeri, critici, insulte: numeroase căsnicii eșuează din cauza stresului cotidian. Relația pe viață pare un model expirat. Specialiștii în probleme sufletești par, totuși, să aibă soluții -

Modelul care ucide

Săptămâni întregi, amândoi așteptaseră cu înfri­gu­rare concediul. În sfârșit, vor avea din nou timp unul pen­tru altul, își vor veni în fire, vor fi iarăși ei înșiși. Pâ­nă atunci, tot amânaseră recuperarea orelor supli­men­tare, se enervaseră mereu din pricina șefilor, redu­seseră treburile gospodărești la minimum posibil și își limitaseră comunicarea cu partenerul de cuplu la: "Ci­ne face cumpărăturile, tu sau eu?", "Nu uita să duci gu­noiul" și "Somn ușor". Iar acum, în ajunul concediului visat, nervii stau să le explodeze: ea are ceva de zis des­pre zborul pentru care a rezervat el biletele, el ridică glasul, fiindcă ea n-a terminat cu făcutul bagajelor, iar apoi în mașină, în drum spre aeroport, vociferează din cauza aglomerației din trafic. În loc să plece bucuroși în concediu, ar fi în stare să se ducă, în clipa asta, la tribunal, ca să deschidă un proces de divorț.

Un vis de o lună

Cele mai multe cupluri își doresc o relație care să du­reze și în vremurile dificile, nu numai în cele senine. Însă deseori, realitatea arată altfel. Potrivit studiilor, în­drăgostirea de la început ține în medie cam un an, perioadă în care cei doi se bucură mult unul de celălalt și se ceartă puțin. Partenerul pare să fie cel mai inte­re­sant om din lume, iar timpul petrecut împreună e pre­țios. După aceste luni de afecțiune totală, ei descoperă însă că rutina cotidiană a iubirii poate fi ucigătoare. Acolo unde mai scârțâia câte ceva din când în când, acum trosnește din toate încheieturile. Iar particu­la­ritățile fermecătoare ale partenerului se transformă în deprinderi enervante.

Jumătate din căsnicii se termină cu un divorț

Relațiile pe viață nu mai sunt la ordinea zilei. Dacă odinioară, și rațiunile (mai exact spus: dependențele) economice îi țineau pe bărbați și femei laolaltă decenii în șir, este evident că, între timp, relațiile au devenit mai instabile, odată cu tendința spre independență fi­nan­ciară, autonomie și dezvoltare personală. În pre­zent, aproximativ 50% dintre căsătoriile europene se încheie cu un divorț. Iar una din principalele cauze ale acestui eșec o constituie stresul zilnic.

Inamicul nr. 1, stresul

O serie de studii, în cadrul cărora cuplurile sunt observate pe o perioadă de timp mai îndelungată, pun în evidență faptul că stresul se repercutează negativ asu­pra relației. Cu cât partenerii se descurcă mai ane­voie cu el, cu atât creș­te riscul de despărțire și divorț. Și cu cât abilitățile lor de gestionare a stresului sunt mai bune, cu atât mai stabilă este relația în momentele tensionate.
Solicitările din viața de toate zilele sunt un inamic perfid, care subminează pe neobservate relația, an după an. De obicei, se depreciază calitatea comuni­că­rii ver­bale. Preocupați, în primul rând, de problemele proprii, partenerii ma­nifestă din ce în ce mai puțin disponibi­litatea de a se in­teresa de grijile celuilalt, tinzând să ai­bă reacții ra­pide de iritare sau nemul­țu­mire. În con­dițiile în care via­­ța e oricum foarte solicitantă, ar trebui ca măcar aca­să să avem parte de o atmosferă plăcută. Da­că această așteptare - de cele mai multe ori ne­măr­turisită - nu este satisfăcută, starea de spirit se înră­u­tățește și mai mult. Tulburările de somn, dispariția libi­doului, anxietatea, de­presia, durerile de stomac, de cap sau de spate, care pot apărea ca o consecință a stresului prelungit, împo­vă­­rează suplimentar relația.
Dacă la început greutățile pot avea darul de a suda cuplul, mai târziu, stresul golește de conținut o relație, pas cu pas, la fel cum rugina roade o bară de me­tal, pe fu­riș și cu tenacitate. Energia și moti­va­rea se epuizează treptat, iar în locul lor se instalează sentimente ca re­sem­­narea și amărăciunea. Un partener cu agenda ex­trem de încărcată, deseori absent, care în ierarhia pri­o­ri­tăților sale așează profesia înaintea parte­ne­rului și a fa­miliei nu poate investi în relația res­pectivă atât cât ar fi necesar, pentru a o menține viabilă.

Exprimați-vă sentimentele

În contextul unei crize, atrag atenția mai ales as­pec­tele negative. Atunci, partenerii înclină să adopte o ati­tu­­dine defensivă sau revendicativă. Multe conflicte se nasc, pur și simplu, din faptul că o anumită însușire a unu­ia din parteneri îl înfurie pe celălalt. Numeroase cu­pluri își doresc un consens deplin. Dar acesta nu exis­­tă nici în viață, nici în relația dintre doi oameni. Foar­te importantă pentru trăinicia relației este capacita­tea de a renunța la discutarea temelor care generează cer­turi. Astfel de cupluri nu-și duc de fiecare dată dispu­tele până la capăt. În acest caz, partenerii pre­­feră să mear­gă mai departe împreună, decât să aibă drep­tate.
Dar ce este de făcut atunci când, din pri­ci­na stre­su­lui, neînțelegerile, criticile, insul­te­le și cicălelile iau am­ploare, în timp ce pre­țuirea și tandrețea dispar? Pentru a schim­ba direcția cu o sută optzeci de grade, este ne­ce­sar ca partenerii să învețe cum să nu-l negli­jeze pe celălalt și cum să-și exprime clar sen­timentele. Într-o relație funcțională, cei doi își oferă reciproc atât spri­jin concret, cât și sus­­ținere afectivă. Arată înțele­ge­re față de si­tuația celuilalt și îl liniștește. Își fac cu­nos­cu­te dorințele cu toată sinceritatea. Și, în loc să dezbată la nesfârșit problemele, caută so­lu­ții. În general, e important să aducem cu regula­ritate în discuție lucruri pozitive și să-i îm­păr­tă­șim ce­luilalt ce ni se întâmplă și cum ne simțim la un mo­ment dat. Aceasta încurajează o conviețuire atentă. De ase­menea, e bine să formulăm dorințe în loc de pre­tenții și, atunci când ne dăm seama că punctele noastre de ve­dere sunt întrucâtva șubrede, să avem înțelepciu­nea de a ne cere scuze. Cine nu uită să-i arate re­cu­noș­tință par­te­nerului se va simți el însuși mai bine și, în plus, va pri­mi de la el mai mult din ceea ce-și dorește. Cuplurile care izbutesc să cultive acest tip de atitudine reciprocă și în perioadele stresante beneficiază de mai multe șanse de a avea un viitor comun.

Te rog, ascultă-mă

O persoană stresată are nevoie de înțelegere și aju­tor. Psihologii ne oferă câteva sugestii pentru dis­cu­țiile în cuplu.

Dacă cel stresat sunteți dvs.

Descrieți partenerului experiența prin care ați tre­cut, vorbiți-i despre problemele, nevoile și mai ales sen­ti­mentele dvs. Astfel, el va putea să vă în­țe­leagă mai bine reacțiile. Aceasta va crea o apro­piere mai strân­să și un sentiment de solidaritate, dând parte­ne­rului po­sibi­litatea să vă sprijine într-un mod adecvat. Iată de ce ar trebui să țineți seama în timpul discuției:

•  Prezentați concret situația care vă stresează.

•  Vorbiți la persoana întâi.

•  Spuneți partenerului cum v-ați simțit, ce ați trăit și ce gânduri v-au trecut prin minte.

•  Încercați să înțelegeți împreună ce a fost grav în situația evocată de dvs. și din ce cauză ați reac­țio­nat astfel.

Dacă sunteți cel care ascultă

•  Abțineți-vă să faceți o ofertă pripită de sprijin.

•  Lăsați-vă treburile deoparte și ascultați cu in­teres.

•  Nu întrerupeți și nu puneți întrebări ne­răb­dă­toa­re.

•  Nu faceți nicio critică și nu minimalizați stresul descris de partener.

•  Dacă vă este ceva neclar, puneți întrebări directe.

•  Arătați înțelegere și exprimați compasiune.

•  Oferiți sprijin.

Dr. psiholog ANA MARCULIS ZĂTREAN - "Nu vă sufocați reciproc!"

- Cum pot rezista cuplurile în perioade deosebit de stresante? -

- Un cuplu urmează să treacă prin câteva săptă­mâni încărcate de stres. Cei doi abia dacă se vor mai întâlni pe acasă. Ce pot face ei, pentru a traversa această perioadă stresantă fără ca relația lor să fie prejudiciată?

- Primul pas a și fost făcut, dacă respectivul cuplu este conștient de faptul că perioada următoare va fi una stresantă. Știind asta, partenerii au posibilitatea de a conveni cine ce are de făcut sau, eventual, ce poate fi amânat deo­­camdată. Și, un lucru esen­țial: trebuie temperate exi­gen­țe­le reciproce. Dacă este lim­pede că e vorba de o pe­rioa­dă limi­ta­tă, cei doi ar putea să-și îngăduie unul altuia o libertate mai mare de mișcare, iar în ase­me­nea mo­mente, ar trebui să se re­nunțe la ritualurile și con­vențiile obiș­nu­ite.

- Concret: ce faci, ca soție, atunci când soțul e stre­sat la serviciu?

- Sfatul meu pentru toate femeile: într-o atare si­tuație, lăsați-vă, pur și simplu, bărbatul în pace.

- Iar când femeia se întoarce acasă stresată, cum ar trebui să se comporte bărbatul?

- Mai întâi s-o asculte, fără să-i propună imediat soluții. Apoi s-o încurajeze, s-o laude, să-i trateze cu res­­pect eforturile. Amândoi ar trebui să-și creeze sen­ti­mentul că "își apără spatele" unul altuia. Să-și spună răs­picat că, și în cazul când totul va merge prost, fie­care din ei poate conta pe susținerea celuilalt. Și că ne­greșit vor depăși criza împreună.

- Totuși, uneori se întâmplă ca, în pofita tuturor înțelegerilor prealabile, unul din parteneri să-l fo­losească la un moment dat pe celălalt drept paratrăs­net, descărcându-și pe el stresul de la muncă. Și atunci?

- În împrejurări de acest gen, poate fi câteodată de ajutor o parolă de atenționare, convenită dinainte, de pil­dă cuvântul "Stop!" și nimic mai mult sau, și mai bi­ne, o expresie hazlie, căci râsul împreună detensio­nea­ză imediat orice situație.

- Și dacă ciocnirea a devenit inevitabilă?

- Atunci ambii ar trebui să aibă grijă cum vorbesc, adică să-și exprime doar sentimentele și dorințele pro­prii, evitând pe cât posibil mesajele acuzatoare, de tipul: "Faci doar ce vrei tu!" sau "Ce spun eu, nu te in­te­resează!". Ele inflamează garantat o discuție în contradictoriu, iar în rest, nu duc la nimic.

- Ce pot face doi oameni când stresul devine o com­ponentă nelipsită a vieții lor de zi cu zi? Nu se vor putea ocoli unul pe altul tot timpul.

- Acum devine important contrariul: să petreacă îm­preună un anumit timp liber, dinainte stabilit. În fie­care săptămână, minimum două ore, în care să stea de vorbă, să întreprindă ceva în comun, să schimbe între ei mângâieri și vorbe de dragoste. Dacă un cuplu nu re­u­șește, vreme de ani de zile, să aibă asemenea "în­tâlniri", merită să punem întrebarea: "De fapt, ce mai vreți voi unul de la celălalt?".

- Ce altceva poate face fiecare din ei?

- Să învețe cum să descifreze semnalele pe care i le transmite propriul corp. Ținuta crispată, respirația su­perficială, sunetul neobișnuit de tare sau de înalt al vo­cii, privirea fixă pot indica faptul că un om este foar­­te stresat. Cine a învățat să-și observe corpul poate avea grijă de sine la momentul potrivit și poate face cu­noscută partenerului starea sa. În nici un caz n-ar trebui să se aștepte ca partenerul să-și dea seama sin­gur de ce are el nevoie. Nimic nu este de la sine înțeles, fiecare din noi privește viața prin ochelarii lui per­so­nali.