Piatra de poticnire a românilor

Rodica Culcer
- Pentru intenția sa de a respecta rigorile europene în ceea ce privește Justiția și pentru colaborarea minimă (în aceeași problemă) cu președintele Băsescu, premie­rul României este atacat furibund de Antena 3, la fel cum a fost atacat și Băsescu. Iar atacu­rile îl fac pe Ponta să ezite și să dea înapoi. Problema așa de importantă a Justiției românești se joacă, practic, în culisele Trustului INTACT. Cum se poa­te depăși acest impas? De ce n-are Ponta curajul s-o rupă cu Voiculescu și, la nevoie, cu PNL? Conduce un partid suficient de puternic ca să-și permită acest pas.

- PSD este, într-adevăr, un partid puternic, dar mulți psd-iști de vază au probleme mari cu Justiția, de-ar fi să-i nu­mim doar pe senatorul Cătălin Voicu, baronii locali Cons­tantin Nicolescu, Radu Mazăre, Marian Oprișan sau Li­viu Dragnea și - la loc de frunte - pe Adrian Năstase în­suși. Nu există de fapt nicio falie între PSD și PNL-PC când vi­ne vorba de anihilarea luptei anticorupție și de subor­do­narea politică a Justiției. În ceea ce-l privește pe Victor Pon­ta, este limpede că poziția sa în partid atârnă de bunăvoința baronilor, care se răstesc la el fără jenă atunci când dă sem­ne de independență - cum a făcut recent Radu Mazăre, în chestiunea portului Constanța. De altfel, dom­nul Ponta - care a fost consecvent în atacurile sale brutale la adresa ANI și DNA, a lui Daniel Morar și a Monicăi Ma­co­vei - este so­lidar cu partidul său, doar că a încercat o du­blă cacealma: pe de o parte, a vrut să le dea satisfacție pe­nalilor din USL, de­monstrând că-l poate elimina pe Da­niel Morar, iar pe de altă parte, a încercat să păcălească UE, numind o echipă de procurori alunecoși, pe care voia s-o pre­zinte ca pe o varian­tă reformistă. Oficialii europeni vor fi văzut însă ceea ce ziariștii români, manipulați și ei destul de ușor, nu au fost în stare să observe, și anume, că din echi­pa propusă de premier nu făcea parte nici măcar un sin­gur procuror de la DNA. Fapt este că nici pe doamna Kovesi, mult mai puțin ame­nin­țătoare în realitate decât cla­mau Antenele, nu a putut-o impune Victor Ponta, căci, îna­inte de întâlnirea cu CSM, a fost pus la colț de con­du­cerea USL. Răzgândirea sa de miercuri dimineață, când și-a trimis numirile la CSM, nu rezolvă problema calității îndoielnice a echipei de procurori agreați de premier. Din acest joc politic mizer, certitudinea cetățeanului nu poate fi decât una singură: actuala clasă politică - cinică, lipsită de principii, venală și penală în ma­re măsură - nu va refor­ma niciodată Justiția. De ce a tăcut PDL? Nu cumva pen­tru că îi convine de fapt emascularea DNA și a ANI? Ră­mâne, de­sigur, de lămurit, ce joc a jucat în acest context pre­­șe­din­tele Băsescu, care a cedat, scoțându-l din joc pe Daniel Mo­rar, dar în rest a tăcut, lăsându-l pe Victor Ponta să-și pro­beze autoritatea în fața USL și a CSM. Îmi este greu să cred că președintele nu a anticipat refuzul CSM de a re­nunța la procedura de selecție. Mai degrabă cred că i-a în­tins o cursă lui "dottore", iar acesta și-a fractu­rat puțin gâ­tul. Dacă politicienii sunt odioși și manipulatori, nici so­cietatea civilă nu s-a dovedit o forță reformistă, stră­lucind doar printr-o tăcere cu iz de lașitate și complicitate cu ad­versarul. De aceea, răspunsul la întrebarea dvs. este că, în acest moment, societatea românească nu are resur­sele ne­cesare pentru a rezolva impasul din Justiție. Dacă le avea, nu vota o bandă de penali la 9 decembrie, 2012. Sin­gura for­ță benefică pentru România este doar UE, care poate bloca finanțarea acestei țări, falimentate de po­li­ti­cieni până la satisfacerea cerințelor de integritate și in­dependență a Jus­tiției. În interiorul țării, însă, Justiția ră­mâ­ne piatra de po­ticnire.

- Mișcarea "de dreapta", noua formațiune anunțată și asumată de Traian Băsescu, face impresie bună, deși se află, deocamdată, la nivel declarativ. Ce-ar trebui să facă pentru a-și afla loc vizibil în zona destul de ocu­pată a dreptei?

- Ocupată o fi ea, zona dreptei, dar ocupanții sunt în ma­joritate impostori. Singură "Noua Republică" a lui Mi­hail Neamțu s-a arătat consecvent atașată valorilor drep­tei, doar că nu a reușit să facă nimic, fie pentru că impostorii au blo­cat-o, fie pentru că îi lipsesc personalitățile. Este deci loc destul de afirmare pentru o mișcare de dreapta, cu condiția ca ea să fie autentică. Primul lucru pe care ar tre­bui să-l realizeze Mișcarea Populară ar fi să recru­te­ze destule personalități credibile, care să nu se rușineze de convingerile lor de dreapta ci, dimpotrivă, să fie dispu­se să le strige de pe acoperișuri. Din acest punct de vedere, invitația adresată rectorului Facultății de Sociologie, Ma­rian Preda, de a conduce MP este un semnal încurajator, căci domnul Preda nu s-a sfiit să demaște caracterul fali­men­tar al unui sistem de asigurări sociale, lipsit de baze eco­nomice și nefun­da­men­tat pe muncă, ci pe pretenții ne­justificate, stimulate de po­liticieni în căutare de voturi. Or, Miș­carea Populară ar tre­bui să-i reprezinte pe cei ce se simt responsabili pentru soarta lor, își clădesc bunăstarea prin muncă și creativitate, nu prin inginerii financiare și re­­lații clientelare cu statul, și care aspiră la integrarea noas­­tră reală în Europa, nu la un izo­laționism patronat de Krem­lin. Ea trebuie să se opună lum­penului de la orașe și sate, ca­re-și bea alocațiile prin cârciumi, așteptând ale­ge­rile ca să mai aibă bani și de urmă­toarea rundă; trebuie să pro­­mo­veze neabătut proprietatea privată, inițiativa privată și li­­mitarea drastică a intervenției statului în economie. Prin­tre eco­no­miști există câteva minți luminate, cum ar fi Cris­tian Păun, Ionuț Dumitru, Bogdan Glăvan sau Florin Câ­țu, care pot susține un program de dreap­ta, cu compe­ten­ță și aplomb. Dincolo de economie va trebui, însă, ca no­ua miș­care să fie categorică în chestiunea Justiției, aban­­­do­nată atât de penibil de politicieni și de so­cietatea ci­vilă, căci o dreaptă care nu se bazează pe statul de drept și nu com­bate corup­ția se neagă pe sine. Va avea însă ci­neva cu­rajul să spar­gă monopolurile grupărilor clientelare și ale sin­di­­ca­telor care distrug sistematic toate reformele? Mă tem că o ase­menea agendă radicală nu este nici măcar pe gus­­tul pre­­ședintelui Băsescu, darmite pe gustul lui Cris­tian Dia­conescu, care și-a construit cariera politică, ca om de stân­ga. Mișcarea Popu­lară trebuie să scape însă de opor­tu­niști sau să-i împingă în poziții marginale, lăsând prim-pla­­nul pen­tru cei cu convingeri solide și fără bagaj com­­pro­mi­ță­tor. În sfâr­șit, nu fac eu programul Mișcării Popu­­lare, doar do­resc să subliniez că nu are nicio șansă dacă nu va apar­ține oa­menilor cu principii și cu forța morală de a nu eșua în com­promis. Pericolul este să nu devină cumva o um­bre­lă pen­tru promovarea unui nou eșalon de ciori vop­site la prezi­den­țialele din 2014. Dacă inițiatorii MP se vor do­­ve­di to­tuși capabili să lanseze o mișcare autentică și cre­di­bi­lă, cu priză la electorat, atunci ar fi, dacă nu un mi­ra­­col, o pre­­mieră binevenită și necesară în politica românească.