Un tărăboi generalizat

Ciprian Rus
"Burtierele" țipătoare, la propriu și la figurat, ale tele­viziunilor din România (textele scrise în josul imaginii) pâlpâie neîncetat de câteva zile, mai ceva ca semafoarele noap­tea, în Piața Romană.

Radu Tudor zice, Vic­tor Ponta îi răspunde. Crin Antonescu de­clară, Dana Grecu zice, Victor Ponta se ho­tărăște. Traian Băsescu zice, Daniel Morar con­trazice, Victor Ponta se răzgândește. Victor Ponta se mai răzgândește o dată, burtierele televiziunilor iau foc, carele de reportaj gonesc spre sediul PNL, Crin Antonescu se delimi­tează, Dan Voiculescu solicită, Viorel Hrebenciuc co­men­tează. Isteria legată de numirile noilor șefi la conducerile Departamentului Național Anticorupție (DNA) și la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) e doar încă un episod din eternul război al tuturor împotriva tuturor. O procedură care trebuia închisă de multă vreme, dacă exista voință politică, devine temă de tărăboi generalizat, între diversele tabere interesate de controlul Justiției. Miza (pentru unii) e atât de mare, încât Uniunea Social Liberală (USL) e cât pe ce să plesnească!
În tot acest timp, în birourile managerilor din Româ­nia, televizoarele merg în gol, pe modul "silențios". Bunul mers al Justiției e o temă serioasă, dar știrile care contează cu adevărat, știrile momentului, vin din domeniul bancar. Într-o mișcare fără precedent în ultimii ani pe piața ro­mânească, "Bank of Cyprus" a decis închiderea tuturor filialelor din țară, până la găsirea unui cumpărător. În joc sunt depozitele românilor care au peste 100.000 de euro la această bancă. Dacă nu se găsește rapid un cumpărător (se vorbește, totuși, despre o ofertă a Băncii Transilvania), ei riscă să fie taxați la sânge, conform ultimelor decizii din Cipru. Nu stă pe roze nici "Marfin Bank", al cărei ac­țio­nar majoritar, Laiki Bank, a fost închis în urma crizei din Cipru. Între timp, surse din Banca Națională a Ro­mâniei vorbesc despre faptul că nicio bancă-mamă din străi­nătate (adică 90% din piață) nu mai garantează cre­ditarea filialelor din România, singurii bani din piață ris­când să rămână doar cei ai populației și ai firmelor.
La un an de la instalarea Guvernului Ponta 1 și la 100 de zile de la numirea Guvernului Ponta 2, mediul de afa­ceri nu a simțit nicio schimbare în bine, nicio măsură de na­­tură să permită o relansare economică. În loc să guver­ne­ze și să caute soluții, Victor Ponta face un dans pe sâr­mă politicianist, părând mult mai preocupat să împace as­pe­ritățile apărute în relația cu UE și cu partenerii de coa­li­ție. Companiile au blocat investițiile în așteptarea unor mesaje coerente din partea noii coaliții, care coaliție a blo­cat ea însăși investițiile pentru a masca, cât se mai poate masca, derapajul creat de lipsa capitalului străin și de in­capacitatea de atragere a fondurilor europene. Dacă nu ie­se rapid la atac, cu măsuri economice inspirate și bine cum­pănite, premierul va găsi cât de curând în eco­no­mia reală un adversar mai incomod decât incomozii mo­de­ra­tori care-i cer socoteală, săptămână de săptămână, la An­tena 3.