Orice boală este un semnal prin care organismul nostru ne înștiințează că e suprasolicitat din cauza modului cum ne-am dus viața până în acel moment. Chiar și infecțiile sau accidentele pot fi privite din această perspectivă: o contaminare se produce numai atunci când sistemul imunitar este prea slăbit pentru a-și mai face datoria de a ne apăra, iar accidentele se explică adesea prin oboseala noastră, care ne face imprudenți sau crispați. De aceea, și în cazul unei îmbolnăviri de cancer, trebuie să ținem seama de semnificația acestui semnal. Iată aici câteva considerații la care ar fi bine să reflectăm.
Boala, ca semn al suprasolicitării
În societatea contemporană și în mediul pe care ea și-a pus amprenta, se poate spune că suprasolicitarea fizică și psihică se înscrie în normalitate: exigențele profesionale, cerințele statutului social, problemele personale, criza de timp, alimentația greșită, zgomotul și poluarea ne epuizează, fără ca noi să mai fim conștienți de acest lucru.
Boala, ca semn al unor conflicte nerezolvate
Șocurile emoționale, pierderea unei persoane apropiate, teama de o despărțire pot deveni factorii declanșatori ai unor boli sau creează condițiile pentru apariția lor.
Boala, ca semn al unei tulburări de identitate
În organismul nostru, cancerul reprezintă un paradox: este o parte a lui, provine din el, fiind în același timp un corp străin, care trebuie înlăturat. A face deosebirea între "eu" și "străin" e una din îndatoririle zilnice ale minții. Se ridică întrebarea: dacă în minte intervin tulburări, ele pot determina apariția unui cancer?
Boala, ca semn al încremenirii vieții
Orice om este supus unor procese ritmice: succesiunea zilelor și a nopților, respirația și bătăile inimii, modificările periodice ale temperaturii corpului sunt doar câteva dintre aceste ritmuri.
Dimpotrivă, bolnavii de cancer prezintă frecvent un blocaj în curba temperaturii. Medicina tradițională chineză vede în tumori o rigidizare, o "amorțire" a energiei vitale. A fi sănătos înseamnă a simți și a stimula procesele vitale și ritmul lor. Limitarea și blocarea lor ne duce la boală.
Dacă înțelegem boala ca pe un semnal, aceasta ne îndeamnă să ne schimbăm atitudinile și concepțiile, pentru a găsi calea de ieșire din starea patologică și a evita alte îmbolnăviri în viitor. Desigur, nu putem întoarce totul "cu susul în jos", de azi pe mâine. Important este să pornim la drum cu pași mici, pentru ca în cele din urmă să ne atingem ținta. Privită astfel, boala devine o șansă de a descoperi și a parcurge noi traiectorii în existența noastră, prin urmare, ea nu mai este un sfârșit de drum, ci un început.
Aveți grijă de suflet
Suprasolicitările psihice și fizice provoacă deseori o contracție cronică a musculaturii gâtului, cefei și spatelui. Această crispare afectează circulația sângelui în zona respectivă, ceea ce duce la oxigenarea deficitară a țesuturilor, încetinirea metabolismului și diminuarea capacității naturale de apărare la organele învecinate. Totodată, lipsa de oxigen împiedică mușchii să se destindă de la sine, astfel încât contractura se menține ani de zile sau chiar până la sfârșitul vieții. Contracția fizică prelungită și de multe ori agravată în timp se repercutează asupra stării noastre de spirit, determinând în final apariția unor probleme psihice. În general, când e vorba de tehnici de relaxare, se recomandă antrenamentul autogen, yoga sau terapia respiratorie, metode excelente de destindere psihică, precum și fizică, a căror eficacitate a fost îndelung verificată. Dar cercetările din ultima vreme au găsit și alte metode de relaxare psihică, menite să ducă la o eliberare sufletească. Pe câteva dintre ele vi le prezentăm în continuare.
Atenția
Iubiți clipa!
Barca se leagănă lin, apa de sub mine e de un albastru misterios și mă poartă în balans, mă simt deschis și liber, asemenea cerului infinit de deasupra mea. Să te simți în armonie cu tot ce te înconjoară - asemenea momente sunt niște adevărate comori, păstrate cu grijă în memorie. Multe terapii antistres încep cu astfel de imagini, pentru a obține o relaxare profundă. Și fiecare dintre noi poate folosi aceste secvențe interioare, pentru a-și redobândi instantaneu calmul și a se detașa de agitația din jurul său, oricât de puternică ar fi ea. Cu cât ni le readucem mai des în fața ochilor minții, cu atât va fi mai ușor să ne evocăm aceste momente de mare intensitate, în care atenția noastră a fost trează și foarte vie. Scopul pe care ar trebui să ni-l propunem este să fim mereu la fel de atenți, inclusiv atunci când situația dată ne place mai puțin.
În împrejurări stresante, avem nevoie de detașare
Atenția, o tehnică de meditație preluată inițial din budism, ne permite să percepem cu claritate senzațiile corporale, sentimentele și gândurile noastre, fără a le judeca. Cu puțin exercițiu, vom reuși în acest moment să ne concentrăm asupra a ceea ce este esențial. În viața de toate zilele ne comportăm, de regulă, exact invers: facem o sumedenie de lucruri din mers, conversăm pe telefonul mobil în vreme ce ne aflăm la cumpărături, expediem e-mail-uri discutând în același timp cu o colegă sau mâncăm un sandvici, citind totodată ziarul. Ne deprindem să rezolvăm mai multe probleme simultan, fără a ne mai concentra cu adevărat asupra lor. Însă tocmai asta înseamnă stres, în special atunci când această modalitate de lucru devine obligatorie. Din "Raportul asupra stresului - 2012", elaborat de OMS, reiese că jumătate dintre persoanele active profesional au de suferit de pe urma faptului că sunt nevoite să se ocupe concomitent de mai multe lucrări. Situația devine și mai complicată, atunci când la îndatoririle de serviciu se adaugă și împrejurări dificile ce țin de viața personală. Psihologii ne oferă exemple în acest sens: "Să spunem că un angajat are un volum imens de muncă la firmă, se vede silit să lucreze mereu peste program și, în același timp, își construiește o casă. Sau o femeie duce pe umerii ei corvoada zilnică a treburilor gospodărești pentru o întreagă familie și, totodată, are de îngrijit o rudă bătrână și bolnavă. Mulți oameni se îmbolnăvesc din cauza unor asemenea solicitări multiple".
Atenția reduce sensibilitatea la durere
Acesta este un domeniu unde atenția ne poate fi, într-adevăr, de mare ajutor. Tehnica se practică cu succes de multă vreme pentru combaterea durerilor cronice. Persoana bolnavă e pusă să-și îndrepte atenția către durere, fără s-o evalueze, ci doar observând-o cu curiozitate. Un studiu efectuat de cercetătorii suedezi confirmă faptul că suferința poate fi efectiv atenuată, prin această metodă de concentrare asupra ei. Analizând-o. Specialiștii au comparat, utilizând tomografia computerizată, două grupuri de pacienți cu dureri cronice. Primul grup se concentra, prin atenție, pe durere, pe când al doilea încerca numai să-și distragă atenția. Rezultatul: în creierul celor care se concentrează, transmiterea semnalului durerii mai departe, spre ariile cerebrale responsabile pentru fixarea lui și pentru generarea sentimentului de frică, era considerabil mai slabă decât la grupul-martor. Iar atenția poate realiza și alte lucruri: scade tensiunea arterială, liniștește respirația și elimină contracturile musculare.
Exerciții de atenție pentru uz cotidian
Mai întâi, pregătirea. Aveți nevoie de câteva momente petrecute în singurătate. Inspirați și expirați calm de câteva ori. Bucurați-vă de acest răstimp de tihnă. Nu veți realiza nimic dacă vă constrângeți. Deci, aveți răbdare cu dvs., nu urmăriți și nu așteptați nimic.
Priviți o floare și lăsați gândurile să treacă
Vă aflați într-o scurtă pauză și, drept în fața dvs., vedeți o floare - fie într-o vază, fie într-un rond din parc. Observați floarea, culoarea și forma ei, alcătuirea, însă cu o atitudine complet neutră. Încercați s-o priviți, ca și cum ați vedea pentru prima oară în viața dvs. o floare. Vi se interpun insistent tot felul de gânduri? Că mai aveți de rezolvat una și alta sau că nu stați deloc confortabil? N-are importanță. Gândurile vin și pleacă. Dar nu vă luați privirea de la floare. Bucurați-vă de aceste clipe de odihnă - până când gândurile vor dispărea de la sine.
Mergeți în natură, cu toate simțurile active
La următoarea plimbare, alegeți un traseu care să vă ducă pe malul unui lac. Căutați o alee mai retrasă într-un parc sau un drumeag frumos în pădure, unde să nu fiți deranjat de nimeni și să mergeți în pas de voie, cât de încet vă place. Opriți-vă din când în când și uitați-vă cu atenție împrejur, adulmecați aromele, priviți copacii. Într-un târziu, ajungeți la apă. Atingeți cu vârfurile degetelor suprafața lichidă. Percepeți pătrunderea simțurilor în acest alt element. Ați făcut să se miște puțin oglinda apei? Sau degetele dvs. plutesc doar ușor, ca o adiere, pe deasupra ei? Simțiți taina. Continuați-vă drumul.
Deveniți una cu o pană
Retrageți-vă într-o încăpere liniștită. V-ați închis telefonul mobil? Acum luați o pană și uitați-vă la ea. Observați cât e de ușoară și totuși rezistentă. Admirați-i structura perfectă. Imaginați-vă o pasăre care își mișcă aripile în zbor. Închideți ochii. Mângâiați-vă dosul mâinilor cu pana. Când mai apăsat, când foarte ușor. Simțiți în continuare atingerea, chiar după ce ea a dispărut. Apoi deschideți ochii și priviți din nou pana.
Exersarea atenției vă va fi de folos și în relațiile cu cei care vă înconjoară, colegi de birou, prieteni, familie. Observându-i atent și cu detașare, veți descoperi în fizionomia lor lucruri pe care nu le-ați văzut până atunci, veți depăși obișnuința cotidiană, veți avea percepții mai proaspete care vor înlătura oboseala. Și dvs. personal aveți de câștigat. Exersarea atenției vă va ajuta să fiți mai prezent în relațiile cu ceilalți, să le aprofundați și să le revitalizați.