SIBIU JAZZ FESTIVAL

Catalin Manole
KONSTANTIN SCHMIDT: "Sibiul emană un spirit al locului, adecvat marilor sărbători"

O nouă sărbătoare transformă din nou Sibiul într-o capitală culturală europeană: Festi­va­lul internațional de jazz, desfășurat pe perioada 12-19 mai 2013. Evenimentul este organizat de Fundația "PRO ART HER­MANNSTADT", condusă de Kon­stan­tin Schmidt, un împătimit al genu­lui, căruia și-a dedicat, practic, întreaga viață. Prestigiul acumulat de-a lungul a trei decenii de existență con­feră Festiva­lului Internațional de Jazz de la Sibiu sta­­tu­tul unei adevărate instituții de cul­tură, căci, de câte ori asistăm la galele de jazz de la Sibiu, avem toate motivele să ne simțim integrați circuitului mon­dial al valorilor spirituale. Am stat de vorbă cu domnul Konstantin Schmidt, pentru a descoperi istoria celui mai mare festival de jazz din România.

Un Woodstock al jazz-ului din România

- Sibiu Jazz Festival a ajuns la a 36-a ediție. Aproape patru decenii de existență reprezintă o per­formanță în sine, dincolo de numărul impresionant de celebrități ale genului care l-au onorat cu pre­zen­ța! Vă mai amintiți începuturile? Anunțau suc­cesul de astăzi al festivalului?

- Începutul a fost fantastic! Vă dați seama că am pornit acest festival în plin comunism, în 1976! În plin comunism, noi eram aici, în Sibiu, o insulă a libertății, trăiam o fraternizare prin muzică adevărată. Era o ne­bu­nie la gară, unde trenurile veneau pline cu oameni din toate colțurile țării pentru a participa. Nu erau des­tule locuri de cazare și în curtea casei mele era cort lân­gă cort, se dormea și sub cerul liber, pentru o seară de jazz, pentru o seară de libertate. Găteam în ceaune imense pentru toată lumea, iar în sala de concert, cu 200 de lo­curi, erau peste patru sute de persoane la fie­care spec­tacol. La început, Sibiu Jazz Festival era un veri­tabil Woodstock al jazzului în România. Era o at­mosferă extraordinară.

- Cum au permis, totuși, autoritățile comuniste existența unui asemenea festival? Jazz-ul era consi­de­rat o muzică decadentă. Cenzura vremii nu v-a creat dificultăți?

- La începutul anilor '70, au avut loc la Ploiești primele trei ediții ale Festivalului Național de Jazz, din inițiativa Clubului de Jazz Ploiești, animat de Alexan­dru Comănescu și Roman Paul Mancaș. Tot în 1970, a luat ființă Jazz Club Sibiu, sub "patronajul" Comite­tu­lui Municipal UTC, avându-l ca membru fondator pe Nicolae Ionescu, alături de care am fost eu și mulți alți iubitori de jazz. Din motive de "poluare ideolo­gi­că", Festivalul de la Ploiești este mutat la Sibiu, în 1974, bucurându-se de aerul elevat al unui burg tran­sil­van, cu o veche cultură europeană. Norocul nostru a fost că aici jazz-ul se bucura de respect și de susține­re până și din partea oficialităților politice comuniste. Conducerea Jazz Clubului Sibiu deja popularizase va­lorile și este­tica muzicii de jazz, orga­ni­zam teme-lec­ție, concerte-lecție, concer­te-recitaluri. Jazz Club Sibiu devenise cel mai puternic club de jazz din țară, Adrian Păunescu denumind Sibiul "ca­pitala jazz-ului din Ro­mânia". Așa că să­mânța acestui festival a căzut pe un pă­mânt fer­til și pregă­tit pentru ceea ce urma să se în­tâmple. Oa­meni din diferite pături sociale, de vârste di­fe­rite, de la elevi de liceu, până la pensio­nari, deveni­seră mem­bri ai clubului, asigu­rân­du-i aces­tuia o cotă numerică impre­sio­nantă. Chiar și câteva personalități "mar­cante" comu­nis­te, inclusiv Nicu Ceaușescu, au fost ui­mite de performanțele organiza­to­rice ale conducerii clubului și au finanțat, în mod sus­ținut, acti­vitatea acestuia, creând astfel premizele "mu­­tării" festivalului de jazz de la Ploiești la Sibiu, favo­rizând creș­terea în amploare și valoare a acestuia. Din 1973, cu toate inter­dic­țiile oficiale și neoficiale, am luat legă­tura cu am­basade și centre culturale occi­den­tale, stabi­lind pe pro­pria răspundere "contacte". Pe de o parte, aveau să mă coste scump, pe de altă parte, doar în fe­lul ăsta am reu­șit să aduc pe scena festiva­lului sibian nume de mare pres­tigiu ale jazz-ului inter­națio­nal. Cenzura a acceptat în cele din urmă existen­ța noas­tră incomodă, dar a pus o condiție: toate con­cer­te­le să fie doar instrumentale, să nu existe parte vocală.

- Renumele unui festival de jazz depinde atât de calitatea selecției muzicale, cât și de atmosfera spe­cială a spațiului în care el se desfășoară. Este Sibiul medieval un loc potrivit cu o muzică așa de liberă și modernă ca jazz-ul?

- E adevărat că majoritatea festivalurilor de jazz cu renume mondial se desfășoară în frumoase stațiuni turistice, ale căror nume au devenit sinonime cu fies­tele jazzistice pe care le găzduiesc: Newport în USA, Montreux în Elveția etc. Alteori, forța de atracție a festivalurilor e legată de puterea economică sau cultu­rală a anumitor metropole - New York, Praga, Tokyo, sau de orașe cu șarm și personalitate - LaVal­letta, Barcelona, Zagreb, Berna, Vilnius, Guimaräes, Riga, Bratislava etc. Dar festivaluri de renume pot avea loc și în localități de dimensiuni modeste, cum sunt Moers în Germania, Den Haag în Olanda, Noci în Italia etc. Din fericire, capitala jazz-ului din Româ­nia și-a găsit un amplasament ideal, Sibiul fiind o perlă urbanistică. Situat la marginea sudică a para­di­sului transilvan și, im­pli­cit, în zona centrală a ță­rii noastre, această ur­be a devenit în ultimele două de­cenii ale regimu­lui totali­tar un simbol al speranței și al libertății de expresie subli­mate prin jazz. Există, cred, în area­lul sibian, o aură bene­fică, nu doar pentru acțiu­nea culturală în genere, ci și pentru revelarea sau chiar forjarea acelor dis­ponibilități umane ce per­mit savurarea artei muzi­cal-improvizatorice. Si­biul ema­nă un fel de spi­rit al locului, adecvat ve­ritabilelor sărbă­tori. Exis­tă aici o grație a îm­binării tradiției cu inova­ția, a soli­dită­ții cu fragilitatea, a lucrului te­mei­nic făcut cu con­vivia­lita­tea, a rudimen­tu­lui na­­tural cu ra­finamentul este­tic, o alchi­mie de însușiri ce-i dau un sta­tut unic prin­tre se­diile impor­tan­telor festiva­luri de jazz ale lu­mii. În tim­purile noastre tot mai blazate, au ră­mas des­tul de pu­ține lo­curi unde muzicienii so­siți de pre­tu­tindeni să fie atât de în­cân­tați de sensibilitatea, re­cep­­ti­vitatea și discernă­mân­tul audi­to­riului.

- Importanța acestui eve­ni­ment pentru România este in­discutabilă. Dar cum este re­ceptat acest festi­val din ex­te­rior? Se poate vorbi despre o anvergură inter­na­țio­nală a Sibiu Jazz Festival?

- Ani de-a rândul, scena sibiană a consacrat valo­rile jazz-ului autohton. Nu există jazzman român a cărui evoluție să nu fi fost marcată, în vreun fel sau altul, de Festivalul de la Sibiu. Prezența internațională s-a înscris și ea pe linia pluralismului stilistic și a deschiderii spre toate orizonturile, în conformitate cu opțiunile estetice ale organizatorilor. O listă a muzi­cie­nilor străini ce au evoluat în cadrul Festivalului vorbește de la sine. La nivel internațional sunt puține festivaluri în lume care să se poată mândri cu peste trei decenii de existență, în condițiiile în care acest gen muzical s-a născut de apro­ximativ un secol. Și longe­vi­tatea nu este singurul nostru atu. Ca să nu credeți că sunt subiectiv în apreciere, o să amintesc câteva păreri despre noi. Revista Federației Internaționale de Jazz "Jazz Forum", prin vocea autori­zată a redactorului șef Pavel Brodowsky, califică Festi­va­lul de la Sibiu drept un eveniment cultural de mare im­por­tanță în această zonă geografică "fierbinte" a Euro­pei și a lumii. Ca impor­tanță și ținută artistică pe plan muzical, Festivalul sibian era comparat cu Festi­valul de Muzică Clasică "George Enescu" de la Bucu­rești. Por­ta­vocea Fede­rației Germane de Jazz, "Jazz Podium", men­ționa, prin semnătura autorizată a unor personalități marcante ale jazz-ului german, care au concertat pe scena Festiva­lului prin amabilitatea Centrului Cultural German "Goethe", importanța Festi­valului nostru, ca o punte cul­turală între vest și est, între cultura muzicală mile­na­ră a Răsăritului și tradițiile novatoare ale Apu­su­lui. În nenumăratele interviuri și luări de poziție ale muzi­cienilor străini care în ultimele trei decenii au con­certat pe scena sibiană, s-a subliniat importanța eve­nimen­tu­lui muzical în cadrul schimbu­rilor culturale între națiuni, pentru diversificarea turismului cultural din țara noastră.

- Anul acesta ați pregătit pentru sibieni și pentru toți iubitorii jazz-ului din România câteva recitaluri de excepție. Ne puteți dezvălui câteva dintre surpri­zele acestei ediții?

- În primul rând am bucuria să vă anunț că la Sibiu se va afla un extraordinar jazz-man francez: Richard Galliano. Prezența sa ne acordă șansa de a vedea pe ce culmi de virtuozitate poate fi dus un instrument pre­cum acordeonul. Expresivitatea, tandrețea și forța aces­­tui instrument capătă valori de excepție împreună cu Gal­lia­no. În aceeași măsură vor fi prezente alte per­so­nali­tăți de talie mondială. Nu exagerăm dacă vom con­sidera că este o onoare să îl avem pe o scenă româ­neas­­că pe Seun Kuti, fiul lui Fela Kuti, celebrul jazz-man nige­rian. El ne va deschide probabil o fereastră spec­taculoa­să către sursele africane ale jazz-ului. Nu­me foarte mari ale muzicii internaționale vor fi pre­zen­te pe scena festi­valului și vă spun asta cu foarte mul­tă bucurie. Îi mai amin­tesc doar pe pianistul israe­lian Omri Mor, sau pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai jazz-ului latin, e vorba de chilianul Carlos Maza, un adevărat om-orchestră. New AfroCu­­ban Quartet ne va aduce aproape Cuba profundă, prin­tr-un mozaic stilistic după o rețetă semnată de pianistul Omar Sosa. Vor mai fi prezenți și Grzegorz Karnas Quintet din Polo­nia, dar și Antonio Flinta, alături de Roberto Bucci și Giuseppe Mavilla. Sper ca toate aceste nume mari să facă fericit publicul româ­nesc și sper să sărbătorim libertatea muzicii jazz pe străzile Sibiului, unde spațiile publice vor fi invadate de ritmurile celor de la Drum Kitchen Berlin.

- O bună parte din viață v-ați dedicat-o acestui Festival și jazz-ului. Ați făcut sacri­ficii extraordi­nare, ați fost anchetat de securitate și ați îndurat ne­numărate umi­­lin­țe. Pentru dumneavoastră per­sonal ce înseamnă astăzi Sibiu Jazz Festival?

- Astăzi, ca și ieri, adică îna­inte de 89, am avut un vis: am visat să îmi cumpăr o insu­lă per­sonală, un­deva în largul Mă­rii Adriatice, în Croația. Pâ­nă să ajung să mi-o cum­­păr (râde), trăiesc pe această insu­lă fabuloa­să, care este muzica jazz. Sibiu Jazz Festival este un vis împli­nit, este o insulă însorită și liniș­tită în largul unei mări. Îi invit pe toți citi­torii revistei "Formula AS" să vină pe această insulă, un­de domnește libertatea abso­lu­tă. Să se simtă ca niște regi, plim­bân­du-se în propriul lor regat.