Castelele bântuite ale României

Yami Kamui
Marea Britanie nu este singura țară de pe Glob care se poate lăuda cu numărul mare de castele bântuite pe care le are. La acest capitol, România se dovedește a fi un rival demn de luat în considerare. De la Castelul Corvinilor din Hunedoara, la Castelul de la Poenari - Argeș, Castelul Bran, Castelul Cantacuzino din Bușteni, până la conacele din Prahova, Castelul Iuliei Hasdeu și Castelul Banffy de lângă Cluj, toate se mândresc cu nenumărate cazuri de bântuire. Astfel, Anglia nu are, neapărat, cele mai multe fantome, ci doar cele mai mediatizate

Castelul Banffy - comuna Bonțida, jud. Cluj -

Între anii 1437 și 1543, familia Banffy a construit în Bonțida, aproape de Someșul Mic, un castel cu patru bastioane, unde membrii ei au locuit până în anul 1944, când au fost evacuați de germani, care voiau să trans­forme castelul în spital militar. Așa s-a și întâm­plat, palatul funcționând ca spital militar, până la termi­narea războiului. În tot acest timp, numeroși militari au murit în incinta castelului, fie din cauza rănilor, fie din cauza bo­lilor de care sufereau. După război, într-o parte a castelului a ajuns să funcționeze o cooperativă agricolă, după care clădirea a ser­vit ca depozit pen­tru diverse ma­teriale. Recent, fun­da­ția "Tran­sylvania Trust" a alo­cat două milioane de euro pentru a resta­ura o aripă a castelului și capela. În prezent, cas­telul Banffy este re­no­vat în proporție de 20%. Pentru o restau­ra­re totală, ar fi nevoie de aproximativ șapte mi­­lioane de euro.
Datorită frumuseții sale arhitectonice, cas­te­lul Banffy este su­pra­numit "Versailles-ul Tran­­silvaniei", dar lu­crul pentru care a de­ve­nit cu adevărat cu­nos­­cut, îl reprezintă bân­­tui­rile de fantome. O mare parte din dis­tru­­gerile pro­duse cas­telului au fost făcute de germani, pe vremea când folo­seau clădirea ca spital militar. Pre­zența lor la castel a inspirat ani de zile jocurile co­piilor din sat, care se adu­nau seara acolo, pentru a se juca de-a soldații. Băieții tri­miși de părinți cu oile la păscut urcau animalele la un etaj al castelului, de unde ele nu puteau să coboare, timp în care inventau tot felul de jocuri de-a războiul. Involuntar, în toiul "lup­telor" pe care le duceau, mulți dintre ei au fost mar­torii unor în­tâmplări bizare, când la locul încăierării apăreau niște făpturi transparente, îmbrăcate în uniforme de soldați.
Două fete din Bonțida, Maria și Ionela, au desco­perit pe când aveau doar 10 ani un tunel subteran se­cret, care făcea legătura între Castelul Banffy și bise­rica greco-catolică din localitate. În scurt timp, acest tunel a devenit noul loc de joacă preferat al copiilor. Tunelul era relativ mare, copiii descoperind în el și ceva care semăna foarte mult cu un mijloc de transport care fusese folosit, se pare, pentru a-i trans­porta în se­cret pe cei de la castel, la biserică. Când adulții au aflat despre tunel, l-au astupat imediat, ca acesta să nu se pră­bușească peste copii. Totuși, înainte de astuparea tunelului, un grup de băieți intrați să se joace în subsol au fost luați prin surprindere de zeci de lilieci apăruți din senin. Mulți tineri se jucaseră de-a lungul timpului acolo și nimeni nu văzuse niciodată lilieci. Toți lo­calnicii consideră că împrejurimile și castelul sunt bântuite. De-a lungul timpului, au fost raportate de martori oculari numeroase apariții de fantome bănuite a fi ale celor care au murit în timp ce castelul era folosit ca spital militar de către germani. Mulți au văzut siluete de soldați germani și de oameni în cârje apărând, dis­părând sau plimbându-se printre zidurile castelului.

Conacele din Prahova

Casa Bellu de la Urlați

Deși puține, în România încă mai există câteva localități unde pot fi admirate conace originale, în care au locuit cândva boierii de pe vremuri. Multe dintre acestea sunt bântuite. În localitatea Urlați, de exemplu, încă se mai păstrează clădirea mică a conacului Bellu, un adevărat monument de arhitectură românească, ce datează din anul 1800. În interior pot fi admirate mo­bilă de epocă frumos sculptată, tablouri și icoane, cărți vechi și porțelanuri de mare valoare, toate adunate de familia Bellu, în­rudită prin alianță cu Can­ta­cuzinii, Văcăreștii și Câm­pi­nenii. Deși este frecvent vizitat, nu de puține ori, noaptea, se aud zgomote ciudate, venind din podul casei. Se spune că soția lui George Bellu, Odette, bântuie casa, fără a putea să își găsească liniștea nici după moar­te, din cauza lipsei de fi­de­litate a soțului ei.

Micul Trianon din Florești

În 1907, Grigore Cantacu­zi­no a dat ordin pentru începerea unei construcții care avea să fie o copie fidelă a Trianonului de la Versailles, pentru a-l face cadou fiicei sale, Alice Can­ta­cuzino. Acesta a devenit Micul Trianon de la Florești, care a fost finalizat în 1914. Ulterior, i se adaugă conacul Sângeru, de pe Valea Cricovului Sărat, și conacul Urlățeanu, de lângă Ceptura, toate monumente arhitecturale impresionante, despre care localnicii spun că ar fi bântuite de fanto­mele celor care au locuit acolo în vremuri apuse.

Castelul Bran

În anul 1211, începea construcția unuia dintre cele mai cunoscute castele ale României. Este vorba despre Castelul Bran, finalizat în anul 1377. Inițial, castelul a fost construit cu scop militar. Ulterior, i-a fost adăugat în anul 1622 un turn în partea de sud, conform instruc­țiunilor principelui Gabriel Bethlen, căruia i s-a ală­turat, mai târziu, un turn dreptunghiular, în partea de est. Abia în anul 1920, cetatea a devenit castel, aflân­du-se în proprietatea Reginei Maria, care a dat ordin pentru realizarea unor importante lucrări de restaurare.
În anul 2012, un grup britanic de cercetatori din domeniul paranormalului a venit la Bran, cu intenția de a realiza prima investigație serioasă a bântuirilor de la castel, care deveniseră folclor local. Folosind o aparatură specifică, aceștia au luat contact cu spiritul Helenei, o fată născută la Bran și moartă în același loc, la vârsta de 27 de ani. Totuși, localnicii susțin că locul este bântuit de mult mai multe spirite, printre care se numără și spiritele Reginei Maria și cel al lui Vlad Țepeș. Localnicii mai declară și că, într-un anumit loc din castel, în unele seri, poate fi simțit, ca din senin, un miros foarte puternic de violete, florile preferate ale Reginei Maria.

Castelul Corvinilor din Hunedoara

Inclus, și el, pe lista celor mai bântuite castele ale Europei, Castelul Corvinilor este simbolul orașului Hunedoara și un exemplu important de arhitectură gotică din Transilvania. Cunoscut și sub denumirea de Castelul Huniazilor, cetatea ridicată în secolul XV, de către Ioan de Hunedoara, se mândrește și cu numeroase legende. Cetatea avea dublu rol, atât strategic, cât și de reședință feudală. Din acest motiv, castelului i-au fost adăugate, în timp, camere de onoare precum și noi turnuri.
Blazonul familiei nobiliare a Corvinilor prezintă un corb care ține în cioc un inel de aur. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut un fiu nelegitim cu o femeie de o frumusețe rară din Țara Hațegului, dar, pentru a o proteja de necinste, regele i-a aranjat căsă­toria cu Voicu, unul din bravii săi oameni de încredere. În plus, i-a lasat și un inel pentru copil, ca acesta să poa­tă fi recunoscut peste ani, când avea să vină la Curte. Legenda spune că, într-o zi, un corb ar fi furat inelul, iar tânărul Ioan de Hunedoara l-ar fi ucis cu o să­geată. Astfel, inelul a fost recuperat, iar regele, im­presionat de cele întâmplate, a decis să transforme imaginea corbului în simbolul de blazon al familiei Huniazilor.
Despre fântâna din curtea interioară a castelului se spune că ar fi fost construită de trei prizonieri turci. Acestora li se promisese libertatea în schimbul cons­truirii fântânii, dar după ce au muncit 15 ani pen­tru a găsi o sursă de apă potabilă, nu au mai fost elibe­rați. Legenda este susținută și de inscripția de pe fântână, care spune: "Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică". Din acest motiv, turiștii turci, și nu numai, aruncă monede în apă, pentru a răsplăti cumva truda prizonierilor. De asemenea, sub Sala Cavalerilor, există o celulă în care se spune că a fost ținut închis Vlad Țepeș, captiv multă vreme la curtea "rudelor" lui românești, devenite regi ai Ungariei. Legenda spune că, silit să mănânce șobolani, ca să supraviețuiască, și-ar fi pierdut mințile, devenind... Dracula.
Pe lângă toate aceste povești, numeroși turiști sosiți să viziteze castelul au surprins siluete fantomatice în fotografiile făcute în incintă. Publicate pe Internet, fotografiile au făcut înconjurul lu­mii și au adus Cas­telul Corvinilor în topul celor mai bântuite castele din Europa. În plus, cu câțiva ani în urmă, niș­te turiști au reușit să îi pă­că­lească pe paznici și să rămână fără știrea acestora în castel, peste noapte. A doua zi, au ieșit din castel înspăi­mân­tați și plini de răni și vânătăi. Ei au declarat că peste noapte ar fi fost ținuți prizonieri de o fan­tomă foarte violentă, care i-ar fi lovit în mod repetat, provo­cându-le respec­tivele răni.

Castelul Cantacuzino de la Bușteni

Realizat la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost finalizat în anul 1911. Până în 1948, castelul a aparținut fami­liei Cantacuzino, după care, în urma naționalizării, acesta a ajuns să fie folosit pe post de sanatoriu, de că­tre Ministerul de Interne. Du­pă re­trocedare, picturile ori­ginale au început să fie restaurate. Astfel, în pavilionul central pot fi admirate portretele membrilor familiei din ramura munteană a Cantacuzinilor, împre­ună cu co­lec­ția heraldică a blazoanelor fa­miliilor în­rudite prin alianță. Re­cent transformat în mu­zeu, cas­telul poate fi vizitat. Nu pu­țini au fost turiștii care, în timpul vizitei, au făcut poze în care, spre surprin­derea lor, au apărut acele sfere luminoase, cu­noscute sub denumirea de "orbi".
Familia Cantacuzino a avut o istorie tumultuoasă, mulți dintre membrii ei murind de moarte violentă. Nu doar Castelul Cantacuzino este bântuit, ci și întregul domeniu al acestuia. Există anumite zone unde noaptea se aud sunete înfricoșătoare. De asemenea, dacă se fac poze în anumite locuri de pe același domeniu, cu sau fără blitz, în ele apar siluete negre, "orbi" care emit lumină proprie, sfere luminoase care zboară printre copaci și dâre de fum albicios, acolo unde cu ochiul liber nu se poate vedea nimic.

Castelul Iuliei Hasdeu

Bizar prin arhitectura lui, total nepotrivită cu stilul caselor prahovene, Castelul Iuliei Hasdeu a fost construit de către bătrânul Hasdeu în conformitate cu indicațiile pri­mite în timpul unor șe­dințe de spiritism, de la fiica sa, trecută în neființă. Copil pre­coce, cu care tatăl se mân­drea foarte mult, Iulia Hasdeu a murit la vârsta de doar 19 ani, în anul 1888. Îndurerat, bătrânul Hasdeu s-a dedicat în totalitate a­min­tirii fiicei sale. Dorind să intre în contact cu spiritul acesteia, scriitorul a încercat să îi simtă prezența în cavoul în care trupul acesteia fusese îngropat, la Cimitirul Bellu din Bucu­rești, și se spune că ar fi reușit. Astfel, conform instruc­țiunilor primite de la spiritul fiicei sale, Hasdeu cons­tru­iește, în doar trei ani, întregul castel de la Câm­pi­na, conceput în așa fel, încât să faciliteze comunicarea tatălui cu spiritul fetei.
Castelul este construit având la bază principiul numerelor 3 și 7 și este plin de simboluri la tot pasul. Se spune că spiritul fetei intră în castel printr-o cameră obscură, legată de camera de alături printr-o gaură perfect rotundă. Aici, tatăl și fiica țineau sesiuni de fotografiere spiritistă, tatăl încercând să surprindă în poze imaginea spiritului fetei sale. Localnicii declarau că noaptea, Iulia Hasdeu putea fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui. În alte nopți, bătrânul Hasdeu ieșea la geam și urla ca un lup. Altă dată, câțiva localnici au văzut chiar spiritul fetei, perfect materializat, ieșind pe terasă cu un buchet de margarete în brațe. A doua zi, un măturător a găsit pe jos, lângă gardul castelului, mar­garete, deși sezonul acestora trecuse demult. Chiar și în prezent, localnicii susțin, în continuare, că noaptea pot fi auzite melodiile cântate de Iulia la pian, însoțite de aplauzele și laudele tatălui.

Castelul de la Poenari - Argeș

Construită de familiile unor boieri ai lui Vlad Țe­peș, în apropierea părții argeșene a Transfăgă­ră­șanului, Cetatea Poenari a fost ridicată ca pedeapsă pentru uciderea lui Mircea, fratele domnitorului. Legenda spu­­ne că pentru lipirea pie­tre­lor a fost folosit mortar amestecat cu sânge de om. În trecut era practicat un obicei conform căruia cel care voia ca cetatea cons­truită de el să fie puternică și să dăinuiască trebuia să sacrifice un om viu, între zidurile construcției. În multe cazuri, nu era sa­crificat doar un singur in­divid, ci mai mulți: băr­bați, femei și copii.
Nu se știe cu exactitate câți oameni au fost sacri­ficați pentru construirea Cetății Poenari, dar lo­cal­nicii susțin cu certitudine că această cetate este bân­tuită de spiritele celor care au murit la construcția ei. Unii istorici susțin că ar fi fost vorba de 1.500 de sa­crificii umane, în timp ce alții reduc numărul la câ­teva sute. Un lucru este cert: lucruri stranii se în­tâm­plă în cetate, mai ales după lăsarea serii. Spiritele celor decedați se manifestă violent, oameni și animale fiind adesea atacați de entități invizibile, mai ales după lăsarea serii.