Castelul Banffy - comuna Bonțida, jud. Cluj -
Între anii 1437 și 1543, familia Banffy a construit în Bonțida, aproape de Someșul Mic, un castel cu patru bastioane, unde membrii ei au locuit până în anul 1944, când au fost evacuați de germani, care voiau să transforme castelul în spital militar. Așa s-a și întâmplat, palatul funcționând ca spital militar, până la terminarea războiului. În tot acest timp, numeroși militari au murit în incinta castelului, fie din cauza rănilor, fie din cauza bolilor de care sufereau. După război, într-o parte a castelului a ajuns să funcționeze o cooperativă agricolă, după care clădirea a servit ca depozit pentru diverse materiale. Recent, fundația "Transylvania Trust" a alocat două milioane de euro pentru a restaura o aripă a castelului și capela. În prezent, castelul Banffy este renovat în proporție de 20%. Pentru o restaurare totală, ar fi nevoie de aproximativ șapte milioane de euro.
Datorită frumuseții sale arhitectonice, castelul Banffy este supranumit "Versailles-ul Transilvaniei", dar lucrul pentru care a devenit cu adevărat cunoscut, îl reprezintă bântuirile de fantome. O mare parte din distrugerile produse castelului au fost făcute de germani, pe vremea când foloseau clădirea ca spital militar. Prezența lor la castel a inspirat ani de zile jocurile copiilor din sat, care se adunau seara acolo, pentru a se juca de-a soldații. Băieții trimiși de părinți cu oile la păscut urcau animalele la un etaj al castelului, de unde ele nu puteau să coboare, timp în care inventau tot felul de jocuri de-a războiul. Involuntar, în toiul "luptelor" pe care le duceau, mulți dintre ei au fost martorii unor întâmplări bizare, când la locul încăierării apăreau niște făpturi transparente, îmbrăcate în uniforme de soldați.
Două fete din Bonțida, Maria și Ionela, au descoperit pe când aveau doar 10 ani un tunel subteran secret, care făcea legătura între Castelul Banffy și biserica greco-catolică din localitate. În scurt timp, acest tunel a devenit noul loc de joacă preferat al copiilor. Tunelul era relativ mare, copiii descoperind în el și ceva care semăna foarte mult cu un mijloc de transport care fusese folosit, se pare, pentru a-i transporta în secret pe cei de la castel, la biserică. Când adulții au aflat despre tunel, l-au astupat imediat, ca acesta să nu se prăbușească peste copii. Totuși, înainte de astuparea tunelului, un grup de băieți intrați să se joace în subsol au fost luați prin surprindere de zeci de lilieci apăruți din senin. Mulți tineri se jucaseră de-a lungul timpului acolo și nimeni nu văzuse niciodată lilieci. Toți localnicii consideră că împrejurimile și castelul sunt bântuite. De-a lungul timpului, au fost raportate de martori oculari numeroase apariții de fantome bănuite a fi ale celor care au murit în timp ce castelul era folosit ca spital militar de către germani. Mulți au văzut siluete de soldați germani și de oameni în cârje apărând, dispărând sau plimbându-se printre zidurile castelului.
Conacele din Prahova
Casa Bellu de la Urlați
Deși puține, în România încă mai există câteva localități unde pot fi admirate conace originale, în care au locuit cândva boierii de pe vremuri. Multe dintre acestea sunt bântuite. În localitatea Urlați, de exemplu, încă se mai păstrează clădirea mică a conacului Bellu, un adevărat monument de arhitectură românească, ce datează din anul 1800. În interior pot fi admirate mobilă de epocă frumos sculptată, tablouri și icoane, cărți vechi și porțelanuri de mare valoare, toate adunate de familia Bellu, înrudită prin alianță cu Cantacuzinii, Văcăreștii și Câmpinenii. Deși este frecvent vizitat, nu de puține ori, noaptea, se aud zgomote ciudate, venind din podul casei. Se spune că soția lui George Bellu, Odette, bântuie casa, fără a putea să își găsească liniștea nici după moarte, din cauza lipsei de fidelitate a soțului ei.
Micul Trianon din Florești
În 1907, Grigore Cantacuzino a dat ordin pentru începerea unei construcții care avea să fie o copie fidelă a Trianonului de la Versailles, pentru a-l face cadou fiicei sale, Alice Cantacuzino. Acesta a devenit Micul Trianon de la Florești, care a fost finalizat în 1914. Ulterior, i se adaugă conacul Sângeru, de pe Valea Cricovului Sărat, și conacul Urlățeanu, de lângă Ceptura, toate monumente arhitecturale impresionante, despre care localnicii spun că ar fi bântuite de fantomele celor care au locuit acolo în vremuri apuse.
Castelul Bran
În anul 1211, începea construcția unuia dintre cele mai cunoscute castele ale României. Este vorba despre Castelul Bran, finalizat în anul 1377. Inițial, castelul a fost construit cu scop militar. Ulterior, i-a fost adăugat în anul 1622 un turn în partea de sud, conform instrucțiunilor principelui Gabriel Bethlen, căruia i s-a alăturat, mai târziu, un turn dreptunghiular, în partea de est. Abia în anul 1920, cetatea a devenit castel, aflându-se în proprietatea Reginei Maria, care a dat ordin pentru realizarea unor importante lucrări de restaurare.
În anul 2012, un grup britanic de cercetatori din domeniul paranormalului a venit la Bran, cu intenția de a realiza prima investigație serioasă a bântuirilor de la castel, care deveniseră folclor local. Folosind o aparatură specifică, aceștia au luat contact cu spiritul Helenei, o fată născută la Bran și moartă în același loc, la vârsta de 27 de ani. Totuși, localnicii susțin că locul este bântuit de mult mai multe spirite, printre care se numără și spiritele Reginei Maria și cel al lui Vlad Țepeș. Localnicii mai declară și că, într-un anumit loc din castel, în unele seri, poate fi simțit, ca din senin, un miros foarte puternic de violete, florile preferate ale Reginei Maria.
Castelul Corvinilor din Hunedoara
Inclus, și el, pe lista celor mai bântuite castele ale Europei, Castelul Corvinilor este simbolul orașului Hunedoara și un exemplu important de arhitectură gotică din Transilvania. Cunoscut și sub denumirea de Castelul Huniazilor, cetatea ridicată în secolul XV, de către Ioan de Hunedoara, se mândrește și cu numeroase legende. Cetatea avea dublu rol, atât strategic, cât și de reședință feudală. Din acest motiv, castelului i-au fost adăugate, în timp, camere de onoare precum și noi turnuri.
Blazonul familiei nobiliare a Corvinilor prezintă un corb care ține în cioc un inel de aur. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut un fiu nelegitim cu o femeie de o frumusețe rară din Țara Hațegului, dar, pentru a o proteja de necinste, regele i-a aranjat căsătoria cu Voicu, unul din bravii săi oameni de încredere. În plus, i-a lasat și un inel pentru copil, ca acesta să poată fi recunoscut peste ani, când avea să vină la Curte. Legenda spune că, într-o zi, un corb ar fi furat inelul, iar tânărul Ioan de Hunedoara l-ar fi ucis cu o săgeată. Astfel, inelul a fost recuperat, iar regele, impresionat de cele întâmplate, a decis să transforme imaginea corbului în simbolul de blazon al familiei Huniazilor.
Despre fântâna din curtea interioară a castelului se spune că ar fi fost construită de trei prizonieri turci. Acestora li se promisese libertatea în schimbul construirii fântânii, dar după ce au muncit 15 ani pentru a găsi o sursă de apă potabilă, nu au mai fost eliberați. Legenda este susținută și de inscripția de pe fântână, care spune: "Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică". Din acest motiv, turiștii turci, și nu numai, aruncă monede în apă, pentru a răsplăti cumva truda prizonierilor. De asemenea, sub Sala Cavalerilor, există o celulă în care se spune că a fost ținut închis Vlad Țepeș, captiv multă vreme la curtea "rudelor" lui românești, devenite regi ai Ungariei. Legenda spune că, silit să mănânce șobolani, ca să supraviețuiască, și-ar fi pierdut mințile, devenind... Dracula.
Pe lângă toate aceste povești, numeroși turiști sosiți să viziteze castelul au surprins siluete fantomatice în fotografiile făcute în incintă. Publicate pe Internet, fotografiile au făcut înconjurul lumii și au adus Castelul Corvinilor în topul celor mai bântuite castele din Europa. În plus, cu câțiva ani în urmă, niște turiști au reușit să îi păcălească pe paznici și să rămână fără știrea acestora în castel, peste noapte. A doua zi, au ieșit din castel înspăimântați și plini de răni și vânătăi. Ei au declarat că peste noapte ar fi fost ținuți prizonieri de o fantomă foarte violentă, care i-ar fi lovit în mod repetat, provocându-le respectivele răni.
Castelul Cantacuzino de la Bușteni
Realizat la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost finalizat în anul 1911. Până în 1948, castelul a aparținut familiei Cantacuzino, după care, în urma naționalizării, acesta a ajuns să fie folosit pe post de sanatoriu, de către Ministerul de Interne. După retrocedare, picturile originale au început să fie restaurate. Astfel, în pavilionul central pot fi admirate portretele membrilor familiei din ramura munteană a Cantacuzinilor, împreună cu colecția heraldică a blazoanelor familiilor înrudite prin alianță. Recent transformat în muzeu, castelul poate fi vizitat. Nu puțini au fost turiștii care, în timpul vizitei, au făcut poze în care, spre surprinderea lor, au apărut acele sfere luminoase, cunoscute sub denumirea de "orbi".
Familia Cantacuzino a avut o istorie tumultuoasă, mulți dintre membrii ei murind de moarte violentă. Nu doar Castelul Cantacuzino este bântuit, ci și întregul domeniu al acestuia. Există anumite zone unde noaptea se aud sunete înfricoșătoare. De asemenea, dacă se fac poze în anumite locuri de pe același domeniu, cu sau fără blitz, în ele apar siluete negre, "orbi" care emit lumină proprie, sfere luminoase care zboară printre copaci și dâre de fum albicios, acolo unde cu ochiul liber nu se poate vedea nimic.
Castelul Iuliei Hasdeu
Bizar prin arhitectura lui, total nepotrivită cu stilul caselor prahovene, Castelul Iuliei Hasdeu a fost construit de către bătrânul Hasdeu în conformitate cu indicațiile primite în timpul unor ședințe de spiritism, de la fiica sa, trecută în neființă. Copil precoce, cu care tatăl se mândrea foarte mult, Iulia Hasdeu a murit la vârsta de doar 19 ani, în anul 1888. Îndurerat, bătrânul Hasdeu s-a dedicat în totalitate amintirii fiicei sale. Dorind să intre în contact cu spiritul acesteia, scriitorul a încercat să îi simtă prezența în cavoul în care trupul acesteia fusese îngropat, la Cimitirul Bellu din București, și se spune că ar fi reușit. Astfel, conform instrucțiunilor primite de la spiritul fiicei sale, Hasdeu construiește, în doar trei ani, întregul castel de la Câmpina, conceput în așa fel, încât să faciliteze comunicarea tatălui cu spiritul fetei.
Castelul este construit având la bază principiul numerelor 3 și 7 și este plin de simboluri la tot pasul. Se spune că spiritul fetei intră în castel printr-o cameră obscură, legată de camera de alături printr-o gaură perfect rotundă. Aici, tatăl și fiica țineau sesiuni de fotografiere spiritistă, tatăl încercând să surprindă în poze imaginea spiritului fetei sale. Localnicii declarau că noaptea, Iulia Hasdeu putea fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui. În alte nopți, bătrânul Hasdeu ieșea la geam și urla ca un lup. Altă dată, câțiva localnici au văzut chiar spiritul fetei, perfect materializat, ieșind pe terasă cu un buchet de margarete în brațe. A doua zi, un măturător a găsit pe jos, lângă gardul castelului, margarete, deși sezonul acestora trecuse demult. Chiar și în prezent, localnicii susțin, în continuare, că noaptea pot fi auzite melodiile cântate de Iulia la pian, însoțite de aplauzele și laudele tatălui.
Castelul de la Poenari - Argeș
Construită de familiile unor boieri ai lui Vlad Țepeș, în apropierea părții argeșene a Transfăgărășanului, Cetatea Poenari a fost ridicată ca pedeapsă pentru uciderea lui Mircea, fratele domnitorului. Legenda spune că pentru lipirea pietrelor a fost folosit mortar amestecat cu sânge de om. În trecut era practicat un obicei conform căruia cel care voia ca cetatea construită de el să fie puternică și să dăinuiască trebuia să sacrifice un om viu, între zidurile construcției. În multe cazuri, nu era sacrificat doar un singur individ, ci mai mulți: bărbați, femei și copii.
Nu se știe cu exactitate câți oameni au fost sacrificați pentru construirea Cetății Poenari, dar localnicii susțin cu certitudine că această cetate este bântuită de spiritele celor care au murit la construcția ei. Unii istorici susțin că ar fi fost vorba de 1.500 de sacrificii umane, în timp ce alții reduc numărul la câteva sute. Un lucru este cert: lucruri stranii se întâmplă în cetate, mai ales după lăsarea serii. Spiritele celor decedați se manifestă violent, oameni și animale fiind adesea atacați de entități invizibile, mai ales după lăsarea serii.