Proiecte cu capul în nori

Rodica Culcer
- În ciuda protestelor (destul de anemice) ale unor ONG-uri și alte organisme ecologice, s-a dat verde în Ro­mâ­­nia exploatării gazelor de șist. Peste câteva dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul mării - Cos­tinești, Nep­tun, Vama Veche - se va abate dezastrul tu­ristic. Incredibil e faptul că semnatarii români ai pro­iec­tului nu țin seama de faptul că Dobrogea nu are in­frastructură pentru implemen­tarea proiectului și că gazul de șist va costa mult mai mult decât gazele natu­rale din România. Cum explicați?

- Problema gazelor de șist este din categoria celor în care se luptă militantismul extrem al ecologiștilor și lă­co­mia inconștientă a guvernelor, ceea ce face foarte di­ficilă stabilirea adevărului. În Statele Unite, unde exploa­tarea gazelor de șist a luat avânt în ultimii ani, contro­ver­sa științifică a adus în prim plan minți strălucite de la ma­rile universități americane și tot nu s-a ajuns la un con­sens în privința efectelor extracției ga­zelor de șist asupra mediului. În final, Agenția pentru protecția mediului înconjurător (EPA) a conchis că eventualele efecte negative sunt remediabile. Personal, nu am încredere nici în guverne, nici în ecologiști. Guvernele, mai ales ale noastre, sunt lacome și fără scrupule, dar și ecologiștii sunt motivați ideologic și de multe ori argumentele lor științifice au fost spulbe­rate, fie de oamenii de știință, fie de realitate. Ni­meni nu mai citește acum previziunile lor de acum 30 de ani, de pildă, dar, dacă ar face-o, ar vedea că marile dezastre anun­țate atunci nu s-au produs. Pe de altă parte, îmi amin­tesc cum, pe la începutul anilor '90, Greenpeace a declanșat o cam­panie furibundă împotriva scufundării unei platforme petro­liere scoase din uz și a forțat o solu­ție care a făcut mult mai rău oceanului planetar decât cea preconizată ini­țial de compania Shell. Ecologiștii au și ei o agendă politică și e bine să nu uităm acest lucru. Să revenim însă la gazele noastre. Exploa­tarea ga­zelor de șist în Statele Unite s-a intensificat în perioada de criză, când s-au impus economii la toate capitolele de chel­tuieli și mai ales în domeniul energiei. Din acest punct de vedere, obiectivul a fost atins, căci apariția unei noi surse de energie a dus la scăderea con­siderabilă a pre­țului energiei cel puțin pe piața ame­ricană, fapt ce vine în sprijinul argumentului avansat de premierul Victor Ponta, privind substituirea gazelor rusești, foarte scumpe, cu gaze de șist din producție internă. Nu știm care vor fi costurile exploatării, dar probabil vor fi aco­­perite de compania Chevron, dacă va considera că ză­cămintele merită investiția, ceea ce deocamdată nu știm. Licența obținută de Chevron este doar pentru explorare, nu și pen­tru exploatare. Problema cea mare și grea este cea a res­pon­sabilității guvernamentale, căci este în puterea guvernului de a decide, atunci când va fi cazul să se treacă la exploatarea eventualelor resurse de gaze de șist, în ce condiții acceptă extracția. Deocamdată, ministrul mediului a anunțat că nu se va fora nici în localități, nici în apro­pie­rea lor, nici în ariile pro­te­jate. Ar trebui ca negocierile cu Chevron să vizeze și teh­nologia folosită, astfel ca ea să dăuneze cât mai puțin, căci am aflat că există și procedee tehnologice mai sigure decât injec­tarea unor mari cantități de apă amestecată cu produse chimice toxice. Aici e aici - și tare mă tem că nu ne putem baza nici pe responsabilitatea politicienilor români, nici pe rezistența lor la presiunile unor mari companii americane - cum nu au rezistat nici în fața presiunilor Gazprom.

- De ce spune așa de categoric "NU" Kelemen Hu­nor, președintele UDMR, proiectului de regionalizare a țării?

- UDMR s-a opus dintotdeauna regionalizării, sa­bo­tând practic propunerile formulate în acest sens de pre­ședintele Băsescu în perioada guvernului Boc. Motivația este legată de pierderea puterii pe plan local, prin diluarea in­fluenței liderilor ju­dețeni maghiari în urma înglobării județelor majoritar ma­ghiare în regiuni mai extinse teri­torial. Este limpede că raportul dintre maghiari și români s-ar schimba, iar în unele zone în care maghiarii sunt acum majoritari, cum ar fi județele secuiești, ei ar putea deveni minoritari, dacă aceste județe intră în componența unei regiuni mai mari, cu capitala la Brașov, ceea ce ar duce și la o repre­zen­tare politică redusă. Mai mult, acce­sul la resursele buge­tului și la fondurile europene s-ar diminua și el pe măsură. Acesta este de altfel și motivul pentru care președintele le-a propus maghiarilor păstrarea unei regiuni distincte, for­ma­te din județele Harghita și Covasna, în formula 8+1. Nici cu această soluție însă nu au fost de acord atunci lide­rii UDMR, argumentând că ea nu rezolvă problema ma­ghiarilor din alte județe, cum ar fi Mureș și Cluj, unde ma­ghiarii reprezintă acum cca 50% și respectiv 20% din popu­lație, procente care s-ar schimba dramatic în cazul includerii acestor județe într-o regiune mai mare, cu mai mulți români. Liderii UDMR se temeau atunci că maghiarii din afara secui­mii îi vor acu­za de trădare și de privilegiere a secuilor. Nu pu­tem ig­nora nici presiunile pe care le are de în­fruntat UDMR din partea partidului lui Laszlo Tokes și a altor grupări ne­mul­țumite de monopolul politic al forma­țiunii conduse de Ke­le­men Hunor asupra maghiarimii din România. Toto­dată, UDMR invocă un articol din Carta regiu­ni­lor, care prevede că guvernele nu pot modifica raporturile dintre majoritari și mi­noritari prin schimbarea împărțirii teritoriale. Tot UE este însă cea care a recoman­dat orga­ni­zarea unor regiuni mai extinse te­ritorial, pentru mai buna absorbție a fondurilor europene, căci de aici a por­nit totul. În consecință, nu cred că UE va cri­tica regio­na­lizarea, doar pentru că schimbă rapor­tu­rile dintre ro­­mâni și maghiari, în anumite colțuri ale țării. Opoziția UDMR față de regionalizare ține deci exclusiv de interesul men­­ținerii puterii și influenței liderilor maghiari. Dincolo de aceste considerente, liderii UDMR au reușit să formuleze to­tuși unele critici pertinente la adresa proiectului regio­nalizării: în primul rând, nici măcar nu știm în ce constă el iar, în al doi­lea rând, varianta USL introduce, de fapt, un nou nivel admi­nis­trativ în­tre județe și guvernul central, ceea ce va spori biro­crația și pu­terea baronilor locali, căci nu poporul, ci ei înșiși vor alege conducerea regiunilor. Sin­cer, mi-aș fi dorit ca aceste critici să fi fost formulate de par­tidele noastre de opoziție sau de so­cietatea civilă. Dar opoziția se distruge prin lup­te interne și co­labora­țio­nism cu puterea, iar societatea ci­vilă este pe jumă­tate adormită și pe jumătate vândută USL. Spe­­ranțe mari în pri­vința unei blocări a acestui proiect păgu­bos pentru noi nu se între­zăresc, cel puțin deocamdată.