Această suferință este urmarea unei depozitări de material din proteine printre celulele ficatului, peste limitele fiziologice, deteriorând progresiv laborioasa sa activitate. Mai trebuie spus că această modificare patologică structurală are importanță prin faptul că este prezentă în cele mai multe boli cronice hepatice. În acest organ devenit fibrozat se blochează schimbul de substanțe chimice dintre hepatocite (celule specifice ale ficatului) și sângele circulant, crescând mult presiunea în sistemul venei porte, situație plină de riscuri la acești bolnavi. Sunt estimări că în țara noastră există aproximativ două milioane de persoane purtătoare de virusuri hepatitice, potențialii viitori bolnavi de boli acute și cronice cu fibroză, inflamație și steatoză (ficat gras). În organismul fiecărui suferind cronic hepatitic există fenomenul natural de cicatrizare, în fapt, inflamația și fibroza, un fel de vindecare cu defect. Dacă progresia maladiei nu a fost oprită, urmează evoluția spre ciroză și cancer, cu speranța unui transplant.
Fibroza hepatică și sistemul venei porte
Pentru a înțelege manifestările și opțiunile de tratament, amintim că acest sistem venos asigură drenarea sângelui din aproape tot tubul digestiv (esofag, stomac, intestine până aproape de canalul anal), splină, pancreas și vezică biliară. Vena portă, lungă de circa 8 cm, nu are valve, iar diametrul său nu trebuie să depășească 10-12 mm, dacă sângele care trebuie să intre în ficat nu întâmpină dificultăți. După cum vom arăta, obstrucția acestui sistem venos, în afara sau în interiorul ficatului, produce multe semne clinice, prin ridicarea presiunii intravenoase și dilatarea până la ruperea acestor vase, cu sângerări în organele digestive.
Manifestări și simptome
Creșterea tensiunii portale poate produce jenă dureroasă difuză, în diferite zone abdominale; abdomenul își mărește volumul cu lichid de ascită; apoi senzația de "prea plin" și astenie fizică, chiar la un volum redus de mâncare, balonare accentuată, dureri în capul pieptului și arsuri, dureri retrosternale, vomă cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea, ori scaune cu același aspect, diaree repetată, mâncărimi persistente pe tegumente, pete roșietice pe podul palmelor; ficatul, splina, vezica biliară și pancreasul apar mărite.
Cauze
Cauzele ce pot produce fibroza ficatului sunt multiple: virale, fungice, parazitare, toxice etc. Virusurile hepatitice pot produce activarea unor celule din ficat (celulele stelate) care pot prolifera peste normal, crescând astfel secreția extracelulară de proteine, care deteriorează structura hepatică. Alte cauze: ciroza biliară, hemocromatoza, alcoolul, drogurile, medicamentele (metotrexat, amiodaronă, paracetamol și altele), fără a omite obezitatea, prezentă, uneori, chiar din copilărie și adolescență. Se mai semnalează o cauză "ascunsă": dezechilibrul florei intestinale, consecință mai ales a abuzului de antibiotice generatoare de dispepsii diareice. Gradul de fibrozare se amplifică prin coparticiparea mai multor factori incriminați, motiv pentru care cercetările medicale sunt foarte concentrate pe tot ce înseamnă boli de ficat.
Diagnosticare
Stabilirea diagnosticului acestei stări destructurante hepatice este un amplu proces de gândire medicală în echipă, recunoscând că numai manifestările clinice nu sunt suficiente în acest scop. Metoda invazivă a biopsiei, considerată depășită de unii, trebuie folosită și în prezent, pentru evidențierea fibrozei și a gradului de fibrozare. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului sunt necesare tehnici imagistice (RMN), deloc agresive, mijloace ce pot aprecia elasticitatea (elastografia) ficatului. Examenul ecografic este și el necesar, pentru că poate ajuta la punerea mai din vreme a diagnosticului, cu precizarea că orice ușoară modificare a ecogenicității arată un substrat morfologic deteriorat în ficat. De asemenea, testele pentru evidențierea activității unor gene implicate în sinteza unor proteine și enzime hepatice, coroborate cu alte analize, sunt considerate foarte utile pentru stabilirea neinvazivă a diagnosticului.
Măsuri generale și tratament
La modul ideal, ar fi existența unui tratament care, după ce s-a depistat fibroza la începutul ei ori la instalarea cirozei, să facă tot procesul reversibil. În medicină există multe studii clinice care au arătat că în cazul multor bolnavi cu fibroză hepatică, boala a fost evident ameliorată. Totul a fost posibil o dată cu amplificarea cunoștințelor de biologie moleculară, privind fibroza hepatică, care pot stopa boala în stadii incipiente, ceea ce înseamnă mult pentru viața bolnavilor. Pentru hepatitele cronice virusale, reducerea inflamației este prioritară tratamentului antifibros, în timp ce pentru hepatitele neinfecțioase (alcoolice, parazitare, medicamentoase, chimice, toxice) este foarte posibil ca eliminarea cauzelor să stopeze progresia bolii. În cazul multor bolnavi, trebuie reamintit că s-a mâncat mai mult decât trebuia și din ce nu trebuia, s-a băut și fumat mult, ajungându-se, adesea, la obezitate, steatoză ori boală cronică de ficat. Consumul de apă și de sare trebuie atent coordonat, periodic, în funcție de starea clinică de moment, apreciată de medicul curant, cel care stabilește regimul alimentar și continuarea și ajustarea medicației la externarea din spital. În ceea ce privește remediile din plante, unele din ele au trecut de mult proba timpului, și în medicina clinică, având bune efecte în regenerarea celulelor ficatului, suprimarea depunerii de material fibrilar și de colagen, reducerea nivelului enzimelor hepatice (ALT, AST) și a steatozei. Printre acestea se numără: salvia, armurariul, rostopasca, gălbenelele, care au dovedit că întăresc membrana hepatocitelor și reduc necrozarea lor. (Astenia fizică și somnolența, apărute mai ales după mese, persistând câteva săptămâni, necesită consult la medic, singurul în măsură să stabilească pașii de urmat.)