Vindecări fără tratamente
Medicul american Dirk Douglas se ocupă de mulți ani de fenomenul vindecărilor spontane. A scris chiar și o carte pe această temă: "Minunile sunt posibile". În lucrarea sa, el confirmă existența unor vindecări miraculoase de cancer, adăugând că ele au chiar o probabilitate mai mare decât cea a unui număr câștigător la loto. Totuși, se vede silit să-i dezamăgească pe entuziaști: el poate doar să consemneze astfel de fenomene, dar nu să le și provoace. "Aici nu vă pot ajuta, din păcate".
Potrivit propriilor afirmații, dr. Douglas a înregistrat în cariera sa medicală peste treizeci de cazuri de remisii spontane ale unor tumori. Cu aproximativ jumătate din acești pacienți a avut contact direct, așadar, posibilitatea de a-i ține sub observație. Sunt povești dătătoare de speranță, care îi uimesc nu numai pe profani, ci și pe oncologii cu experiență. Ca, de pildă, cazul unei fumătoare înrăite, în vârstă de 56 de ani, suferind de cancer pulmonar, care a întrerupt chimioterapia și a refuzat orice alt tratament ulterior. Cincisprezece ani mai târziu, nu se mai găsesc la ea niciun fel de metastaze. Trăiește acum într-un cămin de bătrâni - și fumează tot atât de mult ca înainte.
Sau povestea unei tinere sportive de 26 de ani, diagnosticată cu o formă rară de cancer al peritoneului. Avea peritoneul inflamat și bazinul plin de țesut tumoral, a cărui extirpare completă era imposibilă. Câteva serii de chimioterapie au redus dimensiunile ganglionilor limfatici invadați de metasaze, însă au avut un efect aproape neglijabil asupra metastazelor din peretele abdominal. Medicii au considerat că nu mai există vreo speranță de vindecare, așa că au sfătuit pacienta să nu-și petreacă în spital timpul rămas. Să se bucure de viață. Pentru a încetini, întrucâtva, evoluția bolii, medicul de familie i-a injectat, la anumite intervale, o doză mică dintr-un medicament utilizat în chimioterapie. Tânăra slăbea văzând cu ochii, se părea că sfârșitul i se apropie. Apoi, dintr-o dată, starea ei s-a stabilizat. A luat în greutate și i-a revenit ciclul menstrual. S-a simțit în stare să călătorească, iar mai târziu și-a reluat serviciul. Medicii de la Centrul oncologic din New York au fost uluiți, când pacienta lor s-a prezentat într-o bună zi la control. Ei o crezuseră de mult moartă.
Dirk Douglas este unul dintre puținii doctori din SUA, care se ocupă sistematic de asemenea însănătoșiri neașteptate. Conform definiției formulate de el, prin vindecare spontană se înțelege dispariția definitivă a unei afecțiuni de o gravitate deosebită, cum este cancerul, în absența oricărui tratament. Sau o însănătoșire ce nu se poate explica, pe baza experienței clinice a cadrelor medicale, prin terapia aplicată. În accepția medicilor, remisia spontană și vindecarea spontană sunt două lucruri diferite. Remisie spontană înseamnă regresia unei tumori, în condițiile în care nu s-a întrebuințat o terapie care să promită succesul. Procesul implică fie tumora-mamă, fie metastazele sau și pe una, și pe celelalte și trebuie să dureze minimum patru săptămâni. În schimb, în cazul unei vindecări spontane, cancerul nu trebuie să recidiveze timp de mulți ani.
La o infecție, vindecarea prin propriile resurse ale organismului este un fapt normal. La cancer, însă, ea constituie o excepție. Dacă melanomul și cancerul renal permit un anumit procent de remisii spontane, ele nu se întâlnesc aproape niciodată la tumorile cerebrale. Date precise referitoare la astfel de fenomene sunt aproape imposibil de furnizat, și din cauză că există extrem de puțini pacienți care nu se tratează. De aceea, la orice regresie a unei tumori, se ridică mereu aceeași întrebare, la care cu greu se poate da un răspuns complet, lipsit de echivoc: avem de-a face cu un efect al tratamentului sau cu o remisie spontană?
Chiar și fără o bază solidă de date, oncologii știu că frecvența vindecărilor spontane depinde de tipul tumorii. "În cancerul de piele, se observă o interacțiune între melanom și sistemul imunitar, care este foarte activ și în permanență puternic mobilizat pentru respingerea celulelor maligne", spun specialiștii. Alte tumori se camuflează mai bine. "La tumorile cerebrale, interacțiunea cu sistemul imunitar se menține la un nivel redus. Reacția de apărare a organismului este considerabil mai slabă".
Cartea câștigătoare: psihicul
Bolnavii de cancer care au cunoscut vindecări spontane au urmat strategii diverse de depășire a acestei afecțiuni letale. Cercetătorul japonez Hiroshi Oda distinge trei categorii printre pacienții vindecați spontan: luptătorii, oamenii cu credință în Dumnezeu și cei care au trecut printr-un proces complex de schimbare fundamentală a întregii lor vieți.
Și oncologii sunt convinși că psihicul joacă un rol important în boala canceroasă: "Numai că nu s-a clarificat încă în ce constă el exact". Specialiștii care studiază aspectele psihologice ale cancerului au constatat la pacienții însănătoșiți în chip miraculos, o atitudine pozitivă față de viață, în general, și față de viitor. Un studiu științific efectuat la Universitatea din Minnesota scoate în evidență faptul că, după ce au învins boala, pacienții devin mai calmi în relațiile cu cei din jur și mai recunoscători pentru micile bucurii cotidiene, comparativ cu un grup-martor de persoane sănătoase.
În concluzie, s-ar părea că nu există o cale general valabilă și unanim acceptată către vindecarea spontană. Totuși, în ultima vreme, cercetătorii și medicii se străduiesc să descifreze mecanismele vindecărilor spontane, pentru ca, pornind de aici, să elaboreze terapii eficiente. Ce anume declanșează sau determină regresia unei tumori nu se poate observa, ci numai deduce. În mod evident, există o diversitate de factori biologici și de procese care influențează remisia spontană a unei tumori.
* Apoptoza: înseamnă moartea programată a celulelor. Este un mecanism care permite celulei să se autodistrugă, sub acțiunea anumitor stimuli. Însă celulele maligne parcurg acest program de control și dobândesc rezistență la el, cu alte cuvinte devin "nemuritoare". În timpul unei remisii spontane, e limpede că apoptoza are din nou putere asupra celulelor. Atunci, celulele maligne ale tumorii primesc comanda să se autonimicească.
* Hormonii, ca de pildă estrogenul, stimulează creșterea celulelor. O serie de rapoarte de caz menționează că o remisie spontană a cancerului mamar a fost precedată de o sarcină, o naștere sau de intrarea în menopauză. Modificarea echilibrului hormonal participă în mod sigur la regresia tumorii.
* Enzima numită telomerază asigură protecție celulelor canceroase, făcându-le cumva "nemuritoare". Când activitatea telomerazei e slabă, celulele maligne pot trece din nou prin programul de apoptoză, ajungând să se autodistrugă. Pe această cale, substanțele necunoscute ce inhibă telomeraza ar putea provoca remisii spontane ale tumorilor.
* Sistemul imunitar pare să joace un rol decisiv în remisia tumorilor. Multe remisii spontane sunt precedate de o infecție virală. Aceasta provoacă o reacție imunitară, ce pare a fi capabilă să stopeze cancerul. Astfel, un colectiv de cercetare de la Clinica Universitară din Tübingen a descoperit de curând că sistemul imunitar poate aduce celulele maligne într-o stare de amorțire, blocându-le în acest fel dezvoltarea pe o perioadă îndelungată de timp. Terapiile moderne anticancer încearcă să valorifice în practica medicală aceste rezultate ale studiului. Așa, de exemplu, se injectează celule prelevate din tumoră, pentru a spori combativitatea sistemului imunitar (un soi de autovaccin). O altă metodă constă în multiplicarea in vitro a celulelor imunitare luate de la un pacient și reintroducerea lor ulterioară în organism. Iar pacientele cu tumori ovariene sunt tratate cu viruși de rujeolă.
Deocamdată, medicina este încă departe de a fi pătruns pe deplin aceste mecanisme de acțiune fine și complicate. Însă ea aplică deja unele din cunoștințele dobândite. Oncologii americani își îndeamnă pacienții să se orienteze spre terapiile ce urmează a fi aplicate, pornind de la analiza cazurilor de vindecare spontană - și anume, spre cele a căror eficiență este confirmată. În ultimul timp, au fost lansate peste douăzeci de produse farmaceutice capabile să declanșeze și să intensifice apoptoza. Oncologii (de necrezut!) le recomandă pacienților să nu se limiteze la acceptarea pasivă a medicinii standard, ci să acorde atenție alimentației corecte, să-și organizeze viața în funcție de prioritățile personale și să se gândească dacă sfaturile primite i-ar ajuta să își trăiască viața în concordanță cu dorințele lor, iar nu ale altora. Pacienții sunt încurajați să fie activi și să se folosească de ultimele descoperiri științifice. De exemplu, studiile de ultimă oră arată că activitatea fizică moderată are o acțiune antitumorală dovedită.