- Deși nu ne putem lăuda cu un sistem foarte bine echilibrat, republica noastră fiind doar o copie adaptată în stil dâmbovițean a republicii semi-prezidențiale din Franța, o modificare a echilibrului de forțe existent în prezent va dezechilibra complet sistemul în favoarea premierului. Dacă, de pildă, președintele își va pierde prerogativa desemnării premierului, atunci el va deveni aproape decorativ, iar puterea se va muta la nivelul Parlamentului, ceea ce înseamnă de fapt că va fi preluată de partidele politice. În consecință, dacă modificăm raportul de forțe dintre președinte și premier, logic ar fi să renunțăm la alegerea lui prin vot direct, așa cum demult își dorește PNL. Așa funcționează de pildă sistemul german, unde însă președintele este ales de Parlament, nu de popor, și sistemul britanic, unde regina este complet exclusă din activitatea executivă, dar nici nu se supune procesului electoral. Așa cum stau lucrurile acum în România, mașinațiunile partidelor sunt contracarate, de bine, de rău, de filtrul prezidențial, ceea ce este firesc, de vreme ce președintele este și el mandatat de popor să conducă națiunea. În SUA există un sistem bine pus la punct de echilibrare a atribuțiilor celor trei puteri în stat - executivă, legislativă și judiciară - astfel încât nici una din ele să nu le anihileze pe celelalte două. Părinții fondatori ai Americii au știut că puterea absolută poate distruge o democrație, ceea ce probabil se va întâmpla și la noi, unde democrația este și așa fragilă și originală, nefiind susținută, nici de un stat de drept consolidat, nici de o cultură democratică însușită de majoritatea cetățenilor. Probabil că adepții parlamentarizării sistemului politic vor spune că Germania și Marea Britanie funcționează perfect și fără un șef de stat cu puteri semnificative. Totodată, sistemul american funcționează și el, deși funcția de președinte o înglobează și pe cea de prim-ministru. Ambele sisteme s-au dovedit viabile, cu condiția ca legislația să conțină pârghii de control care să împiedice domnia bunului plac al unui număr restrâns de politicieni. Tocmai aceasta este marea hibă în România, căci vedem bine cum, pe lângă tentativele de revizuire a echilibrului de forțe dintre președinte și premier, se fac eforturi serioase pentru a ocupa CCR cu oameni fideli și pentru a slăbi legea ANI, cum vrea Liviu Dragnea, de pildă, pentru a da frâu liber conflictului de interese. Cine și ce îi va mai putea împiedica pe aleșii noștri, a căror rapacitate și lipsă de scrupule sunt deja dovedite, să voteze pe bandă rulantă legi care să demonteze actualele mecanisme anti-corupție? În sfârșit, trebuie să spunem că acest proiect de revizuire a Constituției este emanația puterii USL și nu a voinței poporului. Solicitat de președinte, poporul a votat în 2009 pentru un parlament unicameral cu 300 de membri și a fost ignorat de partidele politice. Cam așa se va întâmpla și de acum încolo, dacă proiectul USL va fi adoptat.
- Trei dintre liderii "reformatori" din PDL, Cristian Preda, Teodor Baconschi și Toader Paleologu sunt amenințați cu eliminarea din partidul condus de Vasile Blaga. Informația apare simultan cu executarea celor trei PNL-iști, în frunte cu Andrei Chiliman. Nu mai poți avea într-un partid din România o opinie diferită de cea a liderilor momentului? Cum se poate construi o democrație cu partide care bagă pumnul în gură propriilor membri de frunte?
- Ascultând discursul amenințător rostit de Vasile Blaga la aniversarea a 20 de ani de la înființarea PD (PDL), mă întrebam dacă nu-l cheamă cumva și Adolf. De altfel, toți cei prezenți pe scena din Modrogan erau încruntați și încrâncenați, ceea ce sugerează că nu doar Vasile Blaga este ostil "celor care gândesc altfel", cum erau de altfel și Lenin, și Stalin, la vremea lor, ci toată elita partidului, care, la drept vorbind, nu i-a suportat niciodată pe intelectuali și i-a primit doar la insistențele lui Traian Băsescu. PDL are în general o mentalitate de asediu, este ostil noilor veniți și noilor idei și tinde să se supraevalueze. Acestea fiind zise, trebuie totuși să precizăm că echilibrul dintre libertatea de opinie și loialitatea față de partid - ca să nu spunem disciplina de partid - este unul foarte delicat și că nici să-ți ataci în permanență partidul nu este etic. Până la urmă, dacă nu te regăsești într-un partid, este mai elegant să pleci, mai ales după ce ai văzut că partidul nu te susține, așa cum au văzut reformiștii din PDL la Convenția națională din martie, când au obținut puțin peste 200 de voturi. Toată lumea a așteptat atunci ca ei să se desprindă și să se alăture altor forțe de dreapta sau să construiască un partid nou, care să-i atragă pe cei care doresc să reformeze politica românească. Nu au făcut-o, doar au anunțat că o vor face, și unii suspectează, cel puțin în cazul lui Cristian Preda, că ezitările sunt legate de calcule privind obținerea unui nou mandat de europarlamentar. În politică "nu-i nimeni drac și nimeni sfânt", așa că, deși nu am prea multe lucruri bune de spus despre echipa lui Vasile Blaga, cred că și criticile domnilor Preda, Baconschi și Paleologu trebuie privite în contextul conflictului intern dintre actuala conducere a PDL și Elena Udrea. În plus, cu sprijinul evident al președintelui Băsescu, se pregătește partidul Mișcarea Populară, deși nici măcar construcția fundației cu acest nume nu a fost dusă la bun sfârșit. Cristian Preda, de curând, și doamna Udrea, mai demult, au declarat că nu exclud înscrierea în acest partid, ceea ce pune comportamentul lor într-o nouă lumină, și anume, de pregătire a unei sciziuni în PDL. De altfel, consilierul prezidențial Daniel Funeriu a demisionat din PDL imediat după ce a fost acuzat public că ar racola PDL-iști pentru MP, fără a mai aștepta decizia conducerii partidului. Nu doresc să legitimez intoleranța față de diversitatea de opinii, ci doar să atrag atenția că dizidenții din PDL au și ei propria agendă politică. Să vedem cât de tolerantă va fi Mișcarea Populară (spre care par a se îndrepta, alături de Elena Udrea) față de cei care o critică. Deocamdată, judecând după intoleranța manifestată agresiv de unii inițiatori pe rețelele de socializare, semnele nu sunt prea bune. Oare Cristian Preda, Toader Paleologu și Teodor Baconschi chiar nu cunosc acest lucru?