Revizuirea Constituției și epurarea partidelor

Rodica Culcer
- Discuțiile din ultimele zile purtate în USL trădează, pentru observatorul atent, felul în care guvernanții de azi gândesc noul proiect al Constituției. Câteva dintre punc­tele discutate evidențiază o scădere semnificativă a for­ței pre­ședintelui și o întărire a prerogativelor pre­mie­ru­lui, atât în plan intern, cât și în relația cu UE. Cum vor influ­en­ța aceste modificări echilibrul politic de la noi?

- Deși nu ne putem lăuda cu un sistem foarte bine echilibrat, republica noastră fiind doar o copie adaptată în stil dâmbovițean a republicii semi-prezidențiale din Fran­ța, o modificare a echilibrului de forțe existent în pre­zent va dezechilibra complet sistemul în favoarea pre­mierului. Dacă, de pildă, președintele își va pierde pre­ro­ga­tiva de­sem­nării premierului, atunci el va deveni aproa­pe deco­rativ, iar puterea se va muta la nivelul Parla­men­tului, ceea ce înseamnă de fapt că va fi preluată de parti­dele politice. În consecință, dacă modificăm raportul de forțe dintre președinte și premier, logic ar fi să renunțăm la alegerea lui prin vot direct, așa cum demult își dorește PNL. Așa func­ționează de pildă sistemul german, unde în­să președintele este ales de Parlament, nu de popor, și sistemul britanic, unde regina este complet exclusă din activitatea executivă, dar nici nu se supune procesului electoral. Așa cum stau lucrurile acum în România, ma­și­națiunile partidelor sunt contracarate, de bine, de rău, de filtrul prezidențial, ceea ce este firesc, de vreme ce pre­ședintele este și el mandatat de popor să conducă na­țiunea. În SUA există un sistem bine pus la punct de echi­li­brare a atribuțiilor celor trei puteri în stat - executivă, legislativă și judiciară - astfel încât nici una din ele să nu le anihileze pe celelalte două. Părinții fondatori ai Americii au știut că puterea absolută poate distruge o de­mo­crație, ceea ce probabil se va întâmpla și la noi, unde de­mocrația este și așa fragilă și originală, nefiind sus­ți­nută, nici de un stat de drept consolidat, nici de o cultură democratică însușită de majoritatea cetățeni­lor. Probabil că adepții parlamentarizării sistemului politic vor spune că Germania și Marea Britanie funcționează per­fect și fără un șef de stat cu puteri semnificative. Totodată, sis­te­mul american funcționează și el, deși funcția de preșe­din­te o înglobează și pe cea de prim-ministru. Ambele sis­teme s-au dovedit viabile, cu condiția ca legislația să con­­țină pârghii de control care să împiedice domnia bu­nu­lui plac al unui număr restrâns de politicieni. Tocmai aceasta este marea hibă în România, căci vedem bine cum, pe lângă tentativele de revizuire a echilibrului de for­țe dintre pre­ședinte și premier, se fac eforturi serioase pentru a ocu­pa CCR cu oameni fideli și pentru a slăbi le­gea ANI, cum vrea Liviu Dragnea, de pildă, pentru a da frâu liber conflic­tului de interese. Cine și ce îi va mai putea împie­di­ca pe aleșii noștri, a căror rapacitate și lipsă de scrupule sunt deja dovedite, să voteze pe bandă ru­lan­tă legi care să demon­teze actualele mecanisme anti-co­rup­ție? În sfârșit, trebuie să spunem că acest proiect de re­vizuire a Constituției este emanația puterii USL și nu a voinței poporului. Solicitat de președinte, poporul a votat în 2009 pentru un parlament unicameral cu 300 de membri și a fost ignorat de partidele politice. Cam așa se va întâmpla și de acum încolo, dacă proiectul USL va fi adoptat.

- Trei dintre liderii "reformatori" din PDL, Cris­tian Preda, Teodor Baconschi și Toader Paleologu sunt ame­nin­țați cu eliminarea din partidul condus de Vasile Bla­ga. Informația apare simultan cu executarea celor trei PNL-iști, în frunte cu Andrei Chiliman. Nu mai poți avea într-un partid din România o opinie diferită de cea a lide­rilor momentului? Cum se poate construi o democrație cu partide care bagă pumnul în gură pro­priilor membri de frunte?

- Ascultând discursul amenințător rostit de Vasile Bla­ga la aniversarea a 20 de ani de la înființarea PD (PDL), mă întrebam dacă nu-l cheamă cumva și Adolf. De altfel, toți cei prezenți pe scena din Modrogan erau în­crun­tați și în­crân­cenați, ceea ce sugerează că nu doar Va­sile Blaga este ostil "celor care gândesc altfel", cum erau de altfel și Lenin, și Stalin, la vremea lor, ci toată elita parti­dului, care, la drept vorbind, nu i-a suportat nicioda­tă pe intelectuali și i-a primit doar la insistențele lui Tra­ian Băsescu. PDL are în general o mentalitate de asediu, este ostil noilor veniți și noilor idei și tinde să se supraevalueze. Acestea fiind zise, trebuie totuși să precizăm că echilibrul dintre liber­ta­tea de opinie și loialitatea față de partid - ca să nu spunem disciplina de partid - este unul foarte delicat și că nici să-ți ataci în permanență par­tidul nu este etic. Până la urmă, dacă nu te regăsești într-un partid, este mai elegant să pleci, mai ales după ce ai vă­zut că partidul nu te susține, așa cum au văzut refor­miștii din PDL la Convenția națională din mar­tie, când au obținut puțin peste 200 de voturi. Toată lumea a așteptat atunci ca ei să se desprindă și să se alăture altor forțe de dreapta sau să construiască un partid nou, care să-i atragă pe cei care doresc să reformeze politica ro­mâ­nească. Nu au făcut-o, doar au anunțat că o vor face, și unii suspec­tează, cel puțin în cazul lui Cristian Preda, că ezitările sunt legate de calcule privind obținerea unui nou man­dat de europarlamentar. În politică "nu-i nimeni drac și ni­meni sfânt", așa că, deși nu am prea multe lucruri bune de spus despre echipa lui Vasile Blaga, cred că și criticile domnilor Preda, Baconschi și Paleologu trebuie privite în contextul conflictului intern dintre actuala conducere a PDL și Elena Udrea. În plus, cu sprijinul evident al pre­­șe­dintelui Băsescu, se pregătește partidul Mișcarea Popu­lară, deși nici măcar construcția fundației cu acest nume nu a fost dusă la bun sfârșit. Cristian Preda, de cu­rând, și doam­na Udrea, mai demult, au declarat că nu ex­clud înscri­e­­rea în acest partid, ceea ce pune comporta­mentul lor într-o nouă lumină, și anume, de pregătire a unei sciziuni în PDL. De altfel, consilierul prezidențial Daniel Funeriu a de­misionat din PDL imediat după ce a fost acuzat public că ar racola PDL-iști pentru MP, fără a mai aștepta decizia con­du­cerii partidului. Nu doresc să legitimez intoleranța față de diversitatea de opinii, ci doar să atrag atenția că di­zi­­denții din PDL au și ei propria agendă politică. Să vedem cât de tolerantă va fi Mișcarea Populară (spre care par a se în­drepta, alături de Elena Udrea) față de cei care o critică. Deo­camdată, judecând după intoleranța manifestată agre­siv de unii inițiatori pe rețelele de socializare, semnele nu sunt prea bune. Oare Cristian Preda, Toader Paleologu și Teo­dor Baconschi chiar nu cunosc acest lucru?