Cea mai puternică formă de relaxare: Atenția

Gilda Fildan
"Cum se simte degetul mic de la piciorul stâng?"

La început, exercițiile par ciudate. Cum adică, să-mi fixez atenția pe spațiile goale dintre obiecte? Să mă concentrez pentru a afla cum se simte degetul mic de la piciorul drept sau lobul urechii stângi? Da, întocmai așa! Căci, practicată cu regularitate, atenția consoli­dează sănătatea psihică și întreține bucuria de a trăi. Medicii ne recomandă să acordăm acestor exerciții minimum zece minute zilnic. Cele câteva momente din cuprinsul unei zile ne ajută să obținem mai multă satisfacție în activitatea profesio­nală și reușesc, chiar, să prevină epuizarea nervoasă.
La Universitatea din Massachusetts, psihologul Jon Kabat-Zinn, unul dintre cei mai importanți cerce­tători americani care s-au ocupat cu studiul meditației, a încercat să definească mecanismele prin care acțio­nează acest antrenament al atenției. Explicația sa: aten­ția se interpune ca un tampon între stimul și reacție, modificând astfel compor­ta­mentul. "În consecință, noi nu mai suntem comandați de evenimente, ca niște sim­pli roboți, ci avem capaci­ta­tea de a reacționa adecvat". Și nu nu­mai atât: practicarea exercițiilor de aten­ție ne determină să privim viața cu un spor de bună­voință, umor și iubire.
Contrar proverbului cunoscut, începutul nu e deloc greu. Căutați-vă un loc retras, unde nu veți fi deranjați de nimeni. Nu veți avea nevoie acolo nici de covorașul clasic pentru meditație, nici de vreo pernă specială. Se poate exersa în orice postură: în picioare, ghemuit la pământ, așezat, culcat. Singura condiție este să puteți rămâne în poziția respectivă timp de câteva minute. După o vreme, când veți avea deja puțină experiență, veți reuși să vă antrenați atenția și dimineața, în drum spre stația de autobuz, sau la volan, în mașina dvs.
Alegeți pentru efectuarea exercițiilor un moment al zilei când vă simțiți treji și ageri - atenția nu poate fi practicată decât într-o stare de spirit de o limpezime perfectă. E preferabil să exersați puține minute și des, iar nu pe o durată mai lungă și rar. Nu sunteți obligați să faceți toate exercițiile odată, chiar și cu unul singur pe zi veți progresa.
Dacă gândurile vi se împrăștie, încercați să vă întoarceți la îndeletnicirea dvs. cu ajutorul respirației (vezi mai jos exercițiul nr. 1) și străduiți-vă să nu faceți evaluări. Va fi dificil, căci noi toți emitem în mod auto­mat verdicte.
De pildă: probabil că exercițiul de respirație mențio­nat anterior vi se va părea plicticos. Luați act de senti­mentul dvs., fără să-l evaluați ori să-l rețineți. Nu vă gândiți la el mai departe, concentrați-vă asupra exer­ci­țiului. Iar, dacă, eventual, nu vă reușește concentrarea - nu vă enervați! Și aceasta face parte din antrena­mentul atenției.

1. Respirați conștient

Umpleți-vă și go­liți-vă plămânii în rit­mul dvs. În timp ce in­spirați, lăsați gândurile să colinde în voie. Dar pe expirație încercați să vă concentrați asupra flu­xu­lui de aer pe care îl trimiteți afară din plă­mâni. La început, când abia vă însușiți tehnica, limitați-vă la numai câ­teva respirații. Mai târ­ziu, pe măsură ce vă deprindeți s-o practicați, puteți respira un timp mai îndelungat. Așa cum am arătat mai sus, metoda vă ajută și la redobândirea concentrării.
Durata exercițiului: individuală.

2. Trei, doi, unu

Luați seama la trei lucruri: un scaun, un perete, o plantă. Acordați fiecăruia din ele câte trei secunde. Apoi concentrați-vă pe trei zgomote. După aceea, pi­păiți trei obiecte. Repetați exercițiul cu numai două lu­cruri, pe urmă cu unul singur. Aveți libertatea să vă ale­geți poziția: așezați pe scaun, întinși pe spate ori stând în picioare. Această tehnică vă ajută să scăpați de obi­ceiul de a pierde timp adâncindu-vă în gânduri inu­tile.
Durata exercițiului: 1-2 minute.

3. Nici o mișcare

Așezați-vă undeva și îndreptați-vă privirea spre un punct aflat pe perete sau pe podea, la o distanță de apro­ximativ jumătate de metru. Fixați-vă privirea pe acel loc, ținând ochii pe jumătate închiși și simțiți ce se întâmplă în corpul dvs. Străduiți-vă să vă mișcați cât mai puțin posibil, chiar dacă, nefiind obișnuiți cu imo­bilitatea, începeți să aveți senzații de durere în membre.
Durata exercițiului: 8 minute sau mai mult.

4. Învățați cum se zboară

Luați o poziție lejeră. Brațele atârnă destinse pe lângă corp, palmele fiind orientate spre interior. Ridi­cați lent bra­țele întinse prin lateral, până le aduceți la nivelul umerilor. Acum întoarceți palmele în sus și apro­piați brațele întin­se deasupra capului, astfel încât vârfu­rile degetelor să se atingă. Pe expirație desprindeți degetele și readuceți brațele la înălțimea umerilor, co­bo­rându-le lin și întorcând palmele în jos.
Durata exercițiului: 3 minute sau mai mult.

5. Lăsați gândurile să plutească
Luați loc și priviți un punct de pe podea. Imaginați-vă o apă curgătoare, pe care plutesc la vale mici bărcuțe, con­fecționate din hârtie albă. Fiecărui gând care vă vine în minte dați-i un nu­me și așezați-l într-una din bărcuțele de hârtie. Lăsați bărcuțele să alunece pe apă, înde­părtându-se încet, una după alta.
Durata exercițiului: 10 minute.

6. Percepeți spațiile goale

Retrageți-vă într-un loc liniștit și în­dreptați-vă atenția în mod deliberat asu­pra spațiilor goale dintre obiecte. Aces­tea pot fi două cești de cafea, două scau­ne, dar și două frunze ale unei plan­te. Apoi închideți ochii și încercați să vă percepeți corpul. Aveți degetele mâi­nilor depărtate, țineți gura deschisă? Cât de lungi sunt pauzele dintre inspirație și expirație? Dar cele de la înghițit și cli­pit?
Durata exercițiului: 5 minute.

7. Exercițiu de "pierdere a mâinilor"

Stați așezați, cu spatele drept și ochii închiși. Ima­ginați-vă că n-ați avea mâini. Ce s-ar schimba pentru dvs. în viața de fiecare zi? Timp de câteva minute, ur­măriți situațiile care vă vin în minte și sentimentele pro­vocate de ele. Apoi lăsați deoparte acest joc al ima­ginației. Fiți atenți la respirație, simțiți-vă corpul și mâinile. Ce sentiment aveți acum?
Durata exercițiului: 6-8 minute.

8. Senzații în mers

Umblați fără grabă și percepeți cu maximă claritate ce se întâmplă la fiecare pas în parte: deplasarea greutății corpului, punerea piciorului în pământ, rularea tălpii, activitatea musculară în zona gambelor, a coap­selor și feselor. Mișcarea lentă o puteți exersa chiar la prima ieșire de dimineață, mergând spre stația de auto­buz ori spre chioșcul de ziare. Și nu aveți rețineri să vă jucați cu diverse feluri de a merge: pășiți lejer, mergeți fără zgomot, umblați agale, călcați apăsat... Între­bați-vă mereu cum vă simțiți.
Durata exercițiului: 5 minute sau mai mult.

9. La volan

În viața de zi cu zi, șofatul este o rutină - încercați să-l practicați cu atenția trează. Începeți îndată după ce v-ați instalat în mașină: simțiți tapițeria scaunului și a rezemătorii în atingere cu coapsele, fesele și spatele dvs.? Fiți atenți la apăsarea cheii de contact, în momen­tul când porniți motorul. Și la felul cum conduceți ma­șina, cum vă încadrați în trafic. Urmăriți ce emoții vă încearcă în timpul cursei.
Durata exercițiului: minimum 5 minute.

10. Apă pe piele

Ținând dușul în mână, ați deschis vreodată robinetul de apă caldă cu toată atenția? Faceți-o și observați ce temperatură vă creează o senzație plăcută. Cum se simt picăturile de apă care se rostogolesc pe piele. Cum vă atinge jetul dur sau mângâietor pe coapse, pe abdomen și pe spate. Intonează apa o melodie? Încercați de ase­menea să simțiți consistența cremoasă a săpunului pe corpul dvs.
Durata exercițiului: în funcție de modul personal de a face duș.

11. O nouă experiență gustativă

Când stați la masă, deschideți-vă toate simțurile! Ce culoare, formă și consistență are un anumit aliment? Cum se simte, atunci când îl pipăiți? Scoate un zgomot în clipa când îl luați în mână, îl tăiați cu cuțitul ori îl înțepați cu furculița? Și ce gust are mâncarea? După fiecare îmbucătură mestecată, faceți câte o scurtă pauză și depuneți tacâmul pe farfurie.
Durata exercițiului: individuală.

Ce efecte produce atenția

Ce se poate face, pentru ca durerile permanente în­durate de unii bolnavi să devină mai suportabile? Aceas­ta îl preocupă pe dr. Jon Kabat-Zinn, profesor la Universitatea din Massachusetts, atunci când a elaborat, în anul 1979, programul său de antrena­ment, apreciat pe plan mondial. El s-a inspirat în primul rând din posturile yoghine și din meditația bu­distă Vipassana, care constă în concentrarea asu­pra propriei respirații. Dar, făcând abstracție, în final, de tehnicile orientale, metoda lui Kabat-Zinn de "reducere a stresului bazată pe atenție" are sco­pul de a-i ajuta pe bolnavi să-și ducă mai ușor viața, cu tot cu dureri. Ei învață, în grup sau în ședințe individuale, să-și îndrepte atenția în totalitate asupra momentului prezent, observându-și gândurile, percep­țiile organelor de simț și senzațiile fizice, însă fără a le evalua.
Se dorește ca pacienții să devină capabili să-și con­troleze mai bine durerea și, în general, viața. "Ei trebuie să se confrunte cu propriile lor dureri, în loc să-și pună speranța în talentul medicilor", explică autorul metodei. La pacienții cu dureri de spate, fi­bro­mialgie și migrene, antrenamentul îmbunătă­țește vizibil calitatea vieții. Foștii depresivi sunt ajutați să nu recadă în melancolie. Metoda le este de folos și persoanelor cu tulburări anxioase. De asemenea, și pacienților cu tumori maligne, care astfel reușesc să reziste mai bine bolii, ca și terapiei. Pe oamenii dependenți de alcool tehnica lui Kabat-Zinn îi poate proteja de pericolul unor recidive. Totuși, reducerea stresului bazată pe atenție nu trebuie privită ca un panaceu. "Acest antrenament al atenției oferă doar o altă posibilitate de a trata bolile", precizează Ka­bat-Zinn. Și averti­zează: mai ales persoanele trau­ma­tizate și pacienții psi­hotici ar trebui să efectueze exercițiile de atenție numai sub control medical.
Din diverse studii reiese faptul că și oamenii sănătoși pot profita de această tehnică. "Chiar fără ca ei să facă un efort deosebit, le crește capacitatea de con­centrare", au constatat psihologii. Calitatea vie­ții se îmbunătățește, riscul unei depresii se re­duce. Când oamenii își antrenează consecvent aten­ția, se pot observa și modificări morfologice în creier. Nucleul amigdalian, centrul anxietății, se re­strânge. Dimpotrivă, hipocampul crește - iar prin aceasta se îmbunătățește funcția memoriei. Prin urmare, devenim mai apți să învățăm lucruri noi. Ce ne-am putea dori mai mult?