Draga mea prietenă "Formula AS",
Nu am mai scris o scrisoare de foarte mulți ani! Poate și pentru că și eu sunt de foarte mulți ani pe pământ. Părinții mi-au murit de mult. Nu mai sunt "copilul" nimănui, decât al lui Dumnezeu! El mi-a dat o viață frumoasă, împlinită și cu multe satisfacții. Durerea cea mare a fost când fiica mea, cu un copil de 5 ani, a divorțat. A venit acasă cu copilul. Și-a văzut de serviciu, a făcut o facultate, nu s-a recăsătorit, și viața ei s-a învârtit în jurul "soarelui" ei - băiatul. Timpul a trecut și copilul are azi 20 ani. La 18 ani, în timpul liceului, în clasa XII-a, s-a apucat de etnobotanice. Așa i s-a dat viața peste cap. Examenul cel mai important la vârsta aceea, bacalaureatul, nu l-a luat! A rămas acasă: făcea scandaluri, îi trebuiau bani, bani, foarte mulți bani. Nu am îndrăznit să-l internăm la dezintoxicare de frica unui accident nedorit. Atunci, pentru că la necaz îți aduci aminte de Dumnezeu, am început să mă rog la Măicuța Domnului, la Hristos, fiul lui Dumnezeu, și să-l rog pe Sfântul Nectarie să se roage pentru noi! Am citit Psaltirea, Canonul de pocăință către Domnul Iisus Hristos și Acatistul Sfântului Nectarie și toată viața lui. M-am rugat din tot sufletul, cu lacrimi fierbinți, de durere, să se lase de droguri și să-și găsească un serviciu. Rugăciunile mi-au fost ascultate și, încet, încet, a luat-o pe drumul cel bun. Simțeam cum mă ajută în rugăciuni Sfântul Nectarie: era cu mine mereu, știa ce-l rog și El ruga pe Măicuța Domnului și pe Iisus să se uite spre casa noastră.
A venit și ziua când a început serviciul! Este muncitor, serios, s-a maturizat datorită colegilor cu care muncește și, în primul rând, al patronilor - soț și soție - care au înțelegere și dragoste. Acum știu că Dumnezeu îi pune în brațe o pâine fiecărui copil care se naște.
Continui să citesc cărțile sfinte și să mă rog și să mulțumesc cu lacrimi fierbinți Maicii Domnului, lui Iisus Hristos și Sfântului Nectarie, că Dumnezeu nu ne-a uitat și a adus liniștea și în casa noastră.
Să ne rugăm tot timpul și să încercăm să facem mai mult bine semenilor noștri, care poate au inima grea de supărare. Despre Sfântul Nectarie am citit prima dată în "Formula AS", și de atunci am senzația că este cu mine, la bine și la rău! Îi știu minunile, dar cea mai mare mi se pare că a făcut-o cu nepotul meu. Când aprindeți o lumânare, gândiți-vă și la Sfântul Nectarie. Nu putem să ajungem la Eghina, la mormânt, dar să ne gândim că el este cu noi peste tot.
ELENA