Denumirea sa latină este Achillea millefolium, făcând referire la miticul luptător grec Ahile, cel scăldat de mama sa, zeița Thetis, în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil la răni (o aluzie la uimitorul efect cicatrizant și de vindecare a rănilor al acestei plante). Acum două mii de ani, dacii denumeau planta "chodela" (codiță), nume consemnat în tratatele lui Dioscoride (medic militar roman), și o foloseau pentru vindecarea rănilor, cangrenelor și a bolilor infecțioase. Mai târziu, în medicina populară românească, coada-șoricelului a căpătat un loc cu totul aparte, fiind folosită în toate zonele țării, pentru nu mai puțin de o sută de afecțiuni, de la cele digestive și dermatologice, la cele care țin de sistemul imunitar sau endocrin. În mod curios, știința modernă s-a ocupat cu adevărat serios de acest panaceu din farmacia verde doar în ultimii ani. Dar înainte de a cunoaște rezultatele acestor studii, să aflăm cum se recoltează, cum se păstrează și cum se prepară coada-șoricelului.
Recoltare
De la coada-șoricelului se culeg tulpinile fragede și inflorescențele albe, uneori cu nuanțe de roz, cu miros aromat-amărui. Este, alături de păpădie, planta medicinală cea mai răspândită la noi în țară, fiind întâlnită de la câmpie și până în zona montană înaltă. Iubește în mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundență, în rest fiind foarte rezistentă la lipsa de umiditate, la condițiile de sol și de temperaturi (rezistă la cele mai puternice canicule, dar și la gerul iernii). O găsim pe pajiști, prin fânețe, pe marginile râurilor și ale pâraielor, pe lângă drumurile de țară și în locurile virane. Se culege pe vreme uscată, de preferință în miezul zilei, când are concentrația maximă de uleiuri volatile. Pentru cules avem nevoie neapărat de o foarfecă de grădină sau de un cuțitaș, cu care se taie tulpina înflorită, așa încât să nu smulgem planta din rădăcină. De regulă, se culege inflorescența cu o tulpină cât mai scurtă, din două motive:
1. Are efectele terapeutice cele mai puternice.
2. În locul tăieturii, planta se va regenera mai ușor, dând în scurtă vreme și mai multe flori, asigurându-i astfel perpetuarea. După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maximum opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit și bine ventilat. Se poate usca foarte bine și în buchețele, care, de asemenea, se atârnă într-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obțin după uscare două-trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-șoricelului uscată se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeți de pânză, în locuri întunecate și lipsite de umezeală.
Opt preparate pe bază de coada-șoricelului
1. Pulberea - pentru reglarea activității hormonale și tratarea hemoragiilor
Se obține prin măcinarea cât mai fină, cu râșnița electrică de cafea, a părților aeriene. Depozitarea pulberii obținute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece substanțele volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriță rasă, pe stomacul gol.
Pulberea de coada-șoricelului se folosește în mod tradițional contra dezechilibrelor hormonale la femei. În Bucovina, femeile tinere care nu puteau avea copii foloseau adesea ceaiul de coada-șoricelului. Cercetătorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curând validitatea acestui demers terapeutic, publicând în iulie 2006 studii în care arată că două substanțe din coada-șoricelului (apigenina și luteolina) îmbunătățesc răspunsul organismului la acțiunea hormonilor care declanșează ciclul menstrual și care determină amplificarea caracterelor feminine. Se administrează pulberea proaspăt măcinată de flori de coada-șoricelului, câte trei lingurițe pe zi, în cure de patru săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.
2. Infuzia combinată - contra bolilor biliare, digestive și intestinale
Se pun 3-4 linguri de coada-șoricelului mărunțite, la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de coada-șoricelului, care se folosește intern.
Cel mai frecvent, această infuzie combinată este folosită în afecțiunile digestive și biliare. De pildă, contra dischineziei biliare se administrează această infuzie, câte o jumătate de cană, cu 20-30 de minute înainte de fiecare masă. Un astfel de tratament durează 30 de zile și se poate relua după o pauză de două săptămâni. O echipă de cercetători din cadrul Universității din Viena a obiectivat, prin teste de medicină experimentală, că principiile active din coada-șoricelului au efecte coleretice (favorizează evacuarea bilei) foarte intense. De exemplu, aceste principii active din coada-șoricelului sunt de trei ori mai puternice decât anghinarea, care era până nu demult considerată liderul în tratarea acestei afecțiuni. Acest preparat se folosește și ca adjuvant în colecistită, substanțele aromate pe care le conține având efecte antiinflamatoare și calmante asupra vezicii biliare.
Contra indigestiei și dispepsiei, se administrează 100 ml de infuzie combinată, cu 10 minute înainte de fiecare masă. Principiile amare din coada-șoricelului îmbunătățesc peristaltismul tubului digestiv, amplifică secreția de sucuri gastrice, reduc senzația de greață sau de inapetență.
Și contra colitei (inclusiv forma spastică) și a sindromului colonului iritabil, infuzia combinată de coada-șoricelului are efecte excelente. Mai multe studii făcute în Statele Unite și în Germania au pus în evidență faptul că anumite substanțe aromate și flavonoidele din coada-șoricelului reduc semnificativ inflamația la nivelul intestinului subțire și a celui gros, ajută la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administrează infuzia combinată, câte 2-3 căni pe zi, pe o perioadă de 35 de zile, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă mai este cazul. În afecțiunile intestinale, efectele terapeutice ale florilor de coada-șoricelului sunt mult mai puternice în combinație cu sunătoarea (Hypericum perforatum).
3. Sucul - leac împotriva hepatitei și cirozei
Se obține din planta proaspăt culeasă, cu ajutorul mixerului (blenderului): în vasul acestuia se pun 50 de grame de plantă foarte bine spălată în prealabil și 50 ml de apă de izvor, după care se omogenizează totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afecțiunilor hepato-biliare, iar extern, se poate folosi pentru tratarea rănilor și arsurilor.
Un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspăt extras din inflorescențele și din tulpinile de coada-șoricelului. Mai multe animale de experiență intoxicate cu substanțe care produc hepatită mortală au fost tratate cu acest suc, care a fost administrat pe cale orală. Dintre animalele care au fost tratate, mai mult de 40% au supraviețuit, în timp ce cele din lotul-martor, netratate cu coada-șoricelului, au decedat în proporție de 100%. S-a constatat că la organismele tratate cu suc de coada-șoricelului, ficatul suferă mult mai puține modificări structurale, celulele din componența sa au mai puține malformații, iar tendința spre ciroză este net diminuată. Sucul proaspăt de coada-șoricelului se prepară zilnic și se administrează imediat după filtrare, câte 50-60 ml, în doză unică, zilnică. Se fac astfel cure de câte 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.
4. Tinctura - contra hipertensiunii și bolilor cardiovasculare
Pentru obținerea acestui preparat se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de inflorescențe de coada-șoricelului, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă plantele să macereze vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Intern, se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o linguriță (5 ml) diluată în puțină apă.
Un studiu din anul 2000 a arătat faptul că administrarea, vreme de 3-6 luni, a acestei tincturi (câte 5 ml de 3-4 ori pe zi) ajută la scăderea semnificativă a colesterolului rău (LDL) și a colesterolului total. De asemenea, reduce valorile trigliceridelor, în medie cu 12%, după doar două luni de tratament.
Pacienții cu hipertensiune vor beneficia și ei de pe urma tratamentului făcut sistematic cu această tinctură, din care se administrează câte 5 ml pe zi, la orele 8, 14, 18 și 23. Efectul hipotensor va fi sesizat după două luni de tratament, exercitându-se mai ales asupra tensiunii diastolice, care scade cu 10% în medie, asupra tensiunii sistolice efectul fiind mai mic (2-3%).
5. Cataplasma - contra alergiilor cutanate
O mână de flori mărunțite de coada-șoricelului se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50°C). După trecerea acestui interval de timp, se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, și se lasă vreme de minimum 60 de minute. Principala utilizare a acestei aplicații externe este în alergia cutanată, unde unele dintre substanțele aromatice (azulenele) din compoziția plantei au efecte antiinflamatoare și antialergice, reduc mâncărimile, usturimea și edemele. În alergiile aflate în fază acută, cataplasma se ține vreme de minimum două ore pe locul afectat, punându-se eventual puțină gheață deasupra, pentru a potența efectul calmant al mâncărimii. Contra eczemelor alergice, se face un tratament de măcar patru săptămâni, timp în care se ține vreme de minimum 1 oră pe zi cataplasma proaspăt preparată pe porțiunea de piele afectată.
6. Alifia - leac pentru răni și hemoroizi
Se pun într-un ibric 150 ml de ulei de floarea-soarelui, 6 lingurițe de inflorescențe proaspete de coada-șoricelului foarte fin tocate, 2 lingurițe de rășină de brad și 2 lingurițe de ceară de albine. Ibricul se pune pe un ochi al aragazului, reglat să ardă la foc mic, unde se lasă timp de 10 minute, amestecând încontinuu cu o linguriță. Când toate componentele s-au lichefiat și omogenizat, ibricul se ia de pe foc și conținutul se filtrează prin tifon, se pune într-un borcan cu capac și se lasă la răcit. Când preparatul atinge temperatura camerei, se depozitează la frigider.
Aplicat pe rănile care se vindecă greu, acest unguent are efecte cicatrizante aproape miraculoase. Contra rănilor recente, deschise, se folosește în primele 24 de ore tinctura, care are efect dezinfectant și antiinflamator puternic. Odată ce rana s-a închis și încep să se refacă țesuturile, aplicarea unguentului cu coada-șoricelului va accelera foarte mult procesele de regenerare, va preveni infecțiile și alte complicații, facilitând o vindecare foarte estetică.
Unguentul de coada-șoricelului mai are efecte foarte bune contra hemoroizilor, inclusiv a celor care sângerează, întrucât oprește hemoragia prompt, reduce inflamația, precum și senzațiile de mâncărime sau de usturime.
7. Uleiul - contra arsurilor
În jumătate de litru de ulei de măsline, de sâmburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescențe de coada-șoricelului uscate și mărunțite. Se lasă acest amestec să macereze la soare vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar preparatul obținut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase și reci. Principala utilizare a acestui ulei este contra opărelilor și arsurilor, inclusiv a arsurilor solare sau cu substanțe chimice. Mai multe studii făcute în România, în anii '70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus în evidență faptul că uleiul de coada-șoricelului ajută la vindecarea rapidă și estetică a arsurilor cu substanțe chimice. Într-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanță periculoasă, folosită, între altele, în războiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante decât folosind un tratament obișnuit. Uleiul de coada-șoricelului se aplică de trei ori pe zi pe locul afectat, până la vindecare.
8. Spălăturile vaginale cu coada-șoricelului
Se fac cu ajutorul infuziei combinate, a cărei metodă de preparare a fost prezentată anterior, cu precizarea că va fi făcută o formulă mai concentrată, folosind dublul cantității de plantă. Această infuzie proaspăt preparată va fi introdusă în irigator, cu care se va face spălătura cu o durată de 10 minute minimum (principiile active trebuie să intre în contact cu țesutul epitelial din vagin pe această durată de timp). Acest tratament este eficient contra rănilor pe colul uterin și contra leziunilor la nivelul mucoasei vaginale. De asemenea, spălăturile cu coada-șoricelului sunt eficiente în candidoza vaginală, substanțele antiseptice conținute de plantă blocând proliferarea acestei ciuperci, reducând inflamația și ajutând la refacerea epiteliilor lezate de infecție. Este un tratament blând, care nu perturbă flora vaginală, folosit și pentru tratarea pruritului vulvar, care apare în pre și în post-menopauză, dar și pentru prevenirea prolapsului uterin.
Precauții și contraindicații la tratamentul cu coada-șoricelului
Coada-șoricelului se administrează cu prudență la gravide, în doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universității din Sidney, Australia, arată că o depășire de 56 de ori a dozei normale de coada-șoricelului determină o greutate a fetusului mai redusă și o greutate a placentei mai mare decât la grupele de control, fără a apărea însă malformații, întreruperi de sarcină sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei.
La persoanele cu sensibilitate alergică la plantele din familia Asteraceae, coada-șoricelului poate produce catar respirator și dermatită de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat că dozele mari de coada-șoricelului pot avea efecte de potențare a efectului sedativelor și al antihipertensivelor și totodată pot să contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetătorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o creștere a procentajului spermatozoizilor devitalizați la șobolanii masculi, tratați cu doze foarte mari (depășite de 20-50 de ori) de extract de coada-șoricelului, fără să apară nici un fel de alte semne de toxicitate a plantei. Se recomandă evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de coada-șoricelului pentru perioade lungi de timp.
Coada-șoricelului și frumusețea
Acneea
Un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arată că acneea este declanșată de probleme digestive și de metabolism, provocate de alimentația modernă, de sensibilitatea la infecții cutanate, precum și de problemele hormonale. În același studiu se menționează faptul că planta coada-șoricelului are atât efecte antimicrobiene (acționează contra bacteriilor, în special), cât și de stimulare a proceselor digestive. Adăugați la acestea efectul hormonal anterior menționat al acestei plante și faptul că este un dezintoxicant pentru ficat și pentru bilă, pentru a înțelege eficiența sa în tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durată de 60 de zile, timp în care se ia infuzia combinată de coada-șoricelului, câte un litru pe zi, în două reprize, dimineața și seara.
Transpirația excesivă
Studii făcute de o echipă de cercetători din cadrul Universității din Iași, în 1988, au pus în evidență faptul că băile generale cu extract apos de coada-șoricelului, făcute de 2-3 ori pe săptămână, reduc transpirația, previn erupțiile cutanate produse de combinația de transpirație și praf, mențin sănătatea pielii. Pentru a obține aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinată de coada-șoricelului la o cadă de baie, în care se stă 30 de minute. Procedura se repetă de 2-3 ori pe săptămână, mai ales în sezonul cald.