Noaptea de Sânziene celebrată în București

Iulian Ignat
Nu toți românii s-au grăbit să adopte serbările americane, atât de mediatizate. Mulți s-au întors sau au rămas fideli, de-a lungul anilor, sărbătorilor noastre tradiționale, arhaice, iar cea mai îndrăgită dintre ele pare a fi Noaptea de Sânziene. Serbată la București, printr-o îmbinare a artelor, ea a fost amplificată anul acesta de o inițiativă nouă și de mare succes, "Ziua Internațională a Iei"

Prietenii Muzeelor Minovici

O dată pe an, acest loc superb, această livadă secre­tă a Bucureștiului, se însuflețește. Ghirlande luminoase împodobesc copacii, torțe luminează aleile în noapte, fete cu coronițe pe cap te întâmpină la porțile de lemn și îți oferă flori de sânziene. Copiii zburdă și se joacă în iarbă, cei mari vizitează muzeele sau așteaptă înce­perea spectacolului de pe mica scenă din poiană. Oa­me­nii zâmbesc, nu sună telefoanele mobile, nu se răs­tește nimeni, atmosfera este cât se poate de senină, este o sărbătoare a bunului gust, cei ce vin aici simt și res­pec­tă eleganța simplă a locului. Două clădiri, pe cât de frumoase, pe atât de diferite, străjuiesc această grădină, situată între Fântâna Miorița și Gara Băneasa. Prima dintre ele a fost construită în stil neoclasic românesc, în 1905, și a devenit primul muzeu bucureștean de artă populară, Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Se întâmpla pe vremea în care aici era bariera orașului și, iernile, mai dădeau târcoale lupii. Patruzeci de ani mai târziu, s-a deschis Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică-Minovici", ridicat în stil Tudor, cu inserții specifice stilului normand, special pentru a găz­dui o impresio­nantă colecție ce cuprinde arme me­die­vale și moderne, vitralii austriece, germane, elve­țiene, flamande, tapiserii flamande țesute la război ver­ti­cal, mobilier austriac și italian, opere ale unor pictori flamanzi, italieni, germani, rarități bibliofile etc. În acest loc, care parcă nu are nimic în comun cu Bucu­reștiul zilelor noastre, Asociația "Prietenii Muzeelor Minovici" organizează, an de an, Noaptea de Sân­ziene, la care au participat artiști de prim rang, precum Grigore Leșe, Răzvan Mazilu, Teodora Enache, Feli­cia Filip. Anul acesta, pe scenă au urcat, printre alții, formația Trei Pa­rale, grupul co­ral Sound, Maia Mor­genstern, iar prestația lor a fost însoțită fie de o caldă ploicică de vară, fie de apariția unei luni pline și miste­rioase. Un moment special a fost prezentarea de modă ce a purtat semnătura tinerei designer Andra Andreescu. Rochiile prezentate au făcut parte din cea mai recentă co­lecție a sa, "Back to Tradi­tions", un omagiu adus portului popular româ­nesc. "Sunt mândră că am fost alea­să să fiu desig­nerul din acest pro­iect, că am fost pe aceeași scenă alături de artiș­tii din această seară. Eveni­mentul a fost organizat din suflet și asta s-a văzut, nici măcar ploa­ia nu ne-a stricat plăcerea de a fi aici. O seară de neuitat, alături de oameni minunați!", ne-a spus Andra.
Am rugat-o pe doamna Lau­ra Grunberg, reprezen­tanta Aso­ciației "Prietenii Muzeelor Mi­no­vici", să ne povestească des­pre felul în care a fost inițiată și con­tinuă această celebrare a Sân­zienelor, la doi pași de agitația urbană.
"Povestea Sânzienelor este una dintre cele mai frumoase, senzuale și pline de mis­ter le­gende ale folclorului românesc. În urmă cu 6 ani, când am organizat prima edi­ție a Nopți­lor de Sânziene, ne-am dorit să rea­ducem în atenția publicului zânele bune despre care au scris Mircea Eliade și Mihail Sadoveanu, să creem un «curent», o emoție, o bucurie, mai curând, și nu un simplu eve­ni­ment. Am intuit că Sânzienele, cu puterea lor de a da rod hol­delor, leac plantelor și de a binecuvânta gos­po­dăriile, vor reuși să re­direcționeze interesul unei anumite categorii de public către tradiție, astfel încât, încet-încet, să putem forma o co­munitate origi­nală și iubitoare de autentic".

- Cum au fost primele ediții, cum a evo­luat evenimentul?

- Din anumite puncte de vedere, eveni­mentul a rămas, din fericire, la fel: organizat cu ajutorul vo­luntarilor, păstrat simplu, concentrat pe valori ade­vărate și susținut de artiști care iubesc tradiția româ­nească și încearcă să o reinterpreteze, pentru a o an­cora în realitatea pe care o trăim. Noaptea noastră de Sânziene a crescut de la an la an. Anul acesta, livada Mu­zeelor Minovici a găzduit peste 700 de participanți, mulți dintre ei tineri. Avem deja un public al nostru, pe care îl putem caracteriza ca elevat și special.

- Cu ce impresii ați ră­mas după edi­ția din acest an?

- Sânziana mică, în alb, care a des­chis spectacolul, dansul spontan al fe­te­lor în umbra pădurii, departe de ochii spectatorilor, copiii dan­sând Ciulean­dra, alături de Maia Morgenstern în horă, "păpădia imensă" a Danielei Făi­niș, care se contura în lu­mina lunii.

- S-au acordat și o serie de premii pentru copii și tineri...

- Concursul este un element tra­dițional al "Nopților de Sânziene", or­ganizate de Asociația noastră, tocmai pentru că ne dorim educarea tine­rilor în spiritul patrimo­niului cultural româ­nesc. Tema concursului din acest an a fost "VIITO­RUL TRECU­TULUI". În concurs au fost înscrise 229 de lucrări și au fost desemnați 11 câștigători. Prima secțiune, cea de eseuri, s-a adresat tinerilor între 7-18 ani. Exercițiul a fost acesta: "Ima­ginează-ți că ți s-ar da pe mână o clă­dire, o stradă, un monument, un obiect cu o istorie aparte. Cum l-ai transfor­ma, astfel încât să aibă un prezent, dar mai ales un viitor? Ar fi vorba de magie, știință, respon­sabilitate, perseverență, muncă de echipă, iubire, curaj, respect pentru patrimoniu, aventu­ră?". Secțiu­nea 2, proiecte, s-a adresat tinerilor de 10-18 ani. Tema a fost să descopere o clădire, un monument, o inscripție, o stradă, un obiect cu o istorie și cu un tre­cut cu totul aparte, de care lumea nu prea știe, să se documenteze cu privire la importanța lor culturală și istorică și să realizeze un proiect pe marginea lor. Secțiunea 3 s-a adresat ele­vilor și stu­den­ților și a presupus realizarea unui scenariu sau a unui proiect de film documentar crea­tiv, referitor la Patrimoniul cultural românesc.

- Ce ne puteți spune despre Asociație, despre proiectele și despre misiunea sa?

- În momentul înființării sale, Asociația și-a dorit să promoveze Muzeele Minovici, pentru că aici este locul unde legătura între românesc și euro­pean este mai pregnantă și mai vizibilă decât oriunde în Bucu­rești. Cele două muzee față în față, de Artă Româ­nească și de Artă Veche Apuseană, sunt parcă expre­sia palpa­bilă a acestei legături ce a caracterizat din­tot­deauna cultura română, legătura cu valorile europene. Înce­pând de anul acesta, ne-am propus obi­ec­tive mai largi: dorim să aducem în atenția publicului și alte locuri speciale (colecții, muzee private) uitate pe ne­drept, pe care poate că ar fi bine să le cunoaștem și să le păstrăm printre noi.

"Măiastra - Povestea nespusă a Iei"

Noaptea de Sânziene a fost serbată și în centrul orașului. La Școala Centrală, pentru al treilea an la rând, a avut loc "Șezătoarea literară de Sânziene", or­ga­nizată de Asociația Română pentru Cultură, Edu­cație și Normalitate - ARCEN. Dacă, în livada Mino­vici, Maia Morgenstern a apărut într-un moment dintr-o piesă de teatru, la Școala Centrală, fiul ei, actorul Tudor Aaron Istodor, a citit, alături de Andreea Mateiu, fragmente din "În curte la Dionis", nuvela lui Mircea Eliade. Lectura a fost însoțită de muzică românească din anii '30, specifică grădinilor bucureștene din acea perioadă, printr-un recital susținut de Clara Toplicia­nu (voce) și Alexandru Mihalcea (chitară). Grădina interioară a Școlii Centrale a fost împodobită cu o ex­po­ziție de ii autentice, vechi de peste 100 de ani, apar­ținând unor colecționare de artă. O altă colecție impre­sionantă de ii străvechi a putut fi admirată, până spre orele dimineții, la Galeria Galateca, nou venită cu forțe proaspete, în "circuitul" Nopții de Sânziene. Ex­poziția "Măiastra - Povestea nespusă a Iei" încearcă să ex­plice forța, simbolistica iei, mai mult decât un simplu veșmânt. "Ezoterism, semiotică, hermeneutică. Protecție, magie, comunicare, arhetip. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este doar decorativ. Transferul din planul metafizic în cel al esteticului se face pe bază de cod". Până pe 25 august, la Galateca (str. C.A. Ro­setti 2-4) poate fi admirată această instalație de artă, ce cuprinde fotografii de arhivă ale Alteței Sale Re­gale, Regina Maria a României, în veșmânt tradițional româ­nesc, fotografii din perioada interbelică, ale brita­nicei Beryl de Zoete, din colecția mu­zeu­lui londonez Horniman, ii din colecțiile Muzeului Interetnic Valea Hârtiba­ciului, Mu­zeului Bucovina din Suceava, Mu­zeului Țăranului Român, dar și din colecția particulară a poetului Mir­cea Dinescu.
Versuri, descântece de Iele și Sânziene, texte culese de etnologul Marcel Lapteș de prin satele din jurul cetăților dacice și din Ținutul Pădurenilor, fragmente din chestionarele lui Ernest Bernea, toate întregesc de­corul acestei expoziții vii, pline de miez.
"Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Să le prindă în cunune,/ Să le prindă-n pălărie,/ Struțuri pentru cununie,/ Boabele să le răstească,/ Până-n toamnă să nuntească."

Foto: Alberto Groșescu (2), MEDIAFAX (2)