Capitala mondială a OZN-urilor
În septembrie 1992, întorcându-se noaptea de la muncă, în mașină, pe niște drumuri de țară ce duceau în comuna scoțiană Bonnybridge, George Wilson a văzut dintr-o dată un OZN planând deasupra pământului, în fața sa. L-a observat timp de zece minute, înainte ca acesta să accelereze brusc, dispărând. Când a ajuns acasă, în Falkirk, George a mers imediat la cel mai bun prieten al său, consilierul municipal Bill Buchanan, pentru a-i povesti ceea ce văzuse. Acesta l-a sfătuit să publice în presa locală un anunț pentru a afla dacă și alte persoane văzuseră ceva neobișnuit în seara aceea.
Reacția a fost stupefiantă: în doar o săptămână, 22 de persoane au semnalat în scris ziarului "The Scotsman", că avuseseră experiențe similare. Intrigat, Malcolm McDonald, inspector la departamentul de igienă publică din Falkirk, a vrut să stea de vorbă cu unii dintre martori. Prima mărturie culeasă a fost a unui om de afaceri local, care i-a spus că văzuse și el OZN-ul. I-a mai spus și că, de la neobișnuita întâmplare, "locuitorii din zonă, terorizați, își petrec nopțile observând cerul".
Consilierul municipal din Falkirk a organizat o reuniune extraordinară și a hotărât să lanseze o anchetă, motivând că "prea mulți oameni văzuseră farfurii zburătoare, pentru ca totul să fie trecut cu vederea". Drept urmare, Bill Buchanan a fost desemnat responsabil cu ancheta. El l-a solicitat pe Malcolm Robinson, un expert scoțian în ufologie, pentru a-l ajuta.
Bill Buchanan și Malcolm Robinson au pus în funcțiune o linie de telefon specială "pentru OZN-uri" și au contabilizat, chiar la începutul lunii octombrie, peste 1000 de cazuri (dintre cei 5500 de locuitori ai regiunii). La Falkirk, a semnala un OZN nu mai era un act de extravaganță, ca în multe alte zone ale Angliei, ci devenise un act civic. Afacerea a luat o asemenea amploare, încât comunitatea scoțiană din Bonnybridge, etichetată drept "capitala mondială a OZN-urilor", a atras atenția mass-mediei din lumea întreagă. Unele ziare din Scoția au scris articole fierbinți, cum ar fi cel din "Glasgow Herald", care titra: "Scoția a devenit numărul 1 mondial în observațiile de OZN-uri", sau "Aberdeen Press": "În Scoția poți vedea cum extratereștrii coboară pe pământ". Entuziasmul mass-media a avut repercusiuni previzibile: nenumărați turiști, venind din Europa, ba chiar din SUA și din Japonia, au mers la fața locului, în speranța de a vedea pe cer straniile lumini descrise și filmate din plin. Pragmatică și "oportunistă", o pensiune locală, numită "Comfort Inn", a avut ideea grozavă de a lansa, de altfel, cu mare succes, "primul weekend cu OZN-uri din Regatul Unit".
Ufologul și parapsihologul Malcolm Robinson, fondatorul unui grup de anchetă al fenomenului OZN din Scoția, a declarat în mod oficial că în zonă se întâmpla ceva cu totul ieșit din comun și că marea majoritate a cazurilor erau absolut fascinante. El l-a felicitat în mod oficial pe Bill Buchanan că îi ascultase pe electorii săi, cetățenii de rând ai localității, atunci când aproape toți consilierii municipali au refuzat să se implice, speriați de complicațiile pe care le reprezentau OZN-urile. Buchanan a ținut reuniuni publice la primărie și a promis că va scrie o scrisoare primului ministru și guvernului, pentru a elucida fenomenul OZN din Bonnybridge. Cum era și normal, acest tapaj mediatic excesiv a sfârșit prin a provoca sciziuni în interiorul cercurilor ufologice, validitatea fenomenului fiind dezbătută fierbinte.
Îndoieli
Întrebarea ufologilor în legătură cu "Triunghiul din Bonnybridge" era simplă: oare fereastra de pătrundere a OZN-urilor și activitatea lor din zonă era, cu adevărat, cea mai intensă din Anglia? Dacă pentru locuitorii din Falkirk această realitate nu putea fi pusă la îndoială, observatorii din exterior semnalaseră că, nu cu mult timp înainte de "fenomenul Bonnybridge", municipalitatea din Livingston, un oraș din apropiere, înălțase un monument comemorativ, pentru a marca prezența unui OZN în zonă, în scopul de a face din localitate o atracție turistică. Să fi fost oare un efect contagios?
Concurență între ferestrele cerului
În ciuda ascensiunii sale fulgerătoare către celebritate, Bonnybridge nu a fost prima "fereastră a cerului" din Marea Britanie. În afara numeroaselor observații de OZN-uri de la începutul anilor '90, nu a mai fost nici o altă activitate anterioară înregistrată în această regiune. Când s-a făcut, pentru un documentar televizat, o analiză statistică a fenomenului OZN în ultimii 50 de ani, s-a observat că, departe de a fi localizată în Scoția, activitatea OZN pe termen lung era situată în regiunea Midlands, aflată chiar în centrul Angliei. Studiul demonstra că aproximativ 10% dintre "întâlnirile de gradul 3" din Marea Britanie avuseseră loc în această zonă, apropiată de Munții Penini. Izolat între marile orașe Manchester, Sheffield și Leeds, acest triunghi deșertic a fost botezat "Aleea OZN-urilor", de către presa locală, un mic perimetru de aproximativ 20 de kilometri, aflat între orășelele Bacup și Todmorden, unde au avut loc majoritatea contactelor cu extratereștri din Anglia.
Luminile din nord
Ceea ce a făcut foarte credibile fenomenele din această zonă a fost stabilirea unei cronologii a evenimentelor: primele OZN-uri au fost văzute încă de pe vremea când cele dintâi căruțe cu cai traversau satele din Penini. Unele locuri aveau, de altfel, niște tradiții așa de ancorate în întâlniri stranii, încât numele locale au căpătat conotații supranaturale. De pidă, o poiană izolată din Derbyshire, unde au fost observate "bile de foc", încă din Evul Mediu, a fost botezată "Cotul Dracului". Într-un alt loc, nu departe de orașul Bacup, au fost observate niște manifestări și mai speciale. Se spune că sumbra colină din Pendle ascundea, pe vremuri, demoni adevărați, iar femeile bănuite de vrăjitorie erau aruncate în prăpăstii, pentru ca moartea sau supraviețuirea lor să le dovedească vinovăția sau inocența. La începutul secolului XX, un polițist din regiune a văzut un "vas" straniu plutind prin aer, iar în 1977, o mașină a fost oprită în loc de un OZN care zbura chiar pe deasupra celebrei coline bântuite.
Adevăr sau imaginație?
Unii ufologi au afirmat că, dacă evenimentele ufologice din zona Midlands erau adevărate, cele din Bonnybridge fuseseră o simplă invenție alimentată de foamea de câștig și speranța unei notorietăți obținute rapid. Fenomenul fusese amplificat mult de către mass-media și de implicarea socială a localnicilor. Intrigați de aceste afirmații, locuitorii din Bonnybridge au avut o reacție vehementă. Brusc, numărul celor ce văzuseră OZN-uri s-a dublat, cuprinzând aproape toți locuitorii orașului, care au solicitat prezența unei televiziuni naționale, pentru a face declarații. "De multe ori zboară pe deasupra noastră avioane, de la Edinburgh și din Glasgow, precum și elicoptere ale armatei. Am văzut, de asemenea, meteoriți și sateliți. Dar obiectele pe care le-am văzut nu semănau defel cu așa ceva. Erau, pur și simplu, OZN-uri. Sunt de profesie educatoare și, la câteva apariții, am asistat cu toți copiii din grădiniță. Ei credeau că văd balonul zânei din «Vrăjitorul din Oz». Sunt un om cinstit, cunoscut de concetățenii mei. Povestesc doar ceea ce am văzut", declara, de pildă, pe canalul tv scoțian "STV Central", Elsa Devreck din Bonybridge. Numeroase și extrem de convingătoare, depozițiile concetățenilor lui Bill Buchanan au întors din nou atenția ufologilor asupra "ferestrei din Bonnybridge", zona cea mai activă, și astăzi, în fenomene ONZ.
Cercetarea rațională
Conform oamenilor de știință care au studiat în special fenomenele telurice, aceste apariții de OZN-uri nu vin din cer, ci din pământ. Francezul Paul Devereux, cunoscut pentru înregistrările rezonanțelor acustice, realizate în situri arheologice, și pentru cartea sa dedicată misterelor astronomiei ("Limbajul secret al stelelor și planetelor"), afirmă că multiplicarea fenomenelor luminoase care apar în anumite zone este rezultatul factorilor geologici și electromagnetici combinați. Perfecționând sistemul liniilor de falie tectonică stabilite în anii '70, de către cercetătorul francez Fernand Lagarde, Devereux a făcut o legătură între observațiile de OZN-uri și zonele tectonice sensibile din Anglia. În studiul său, publicat în 1982, Bonnybridge este cap de afiș.
Observarea unui OZN poate, de asemenea, să fie provocată de către interacțiunea dintre fenomenele naturale mai puțin cunoscute și creierul uman. După părerea geologului canadian Michael Persinger, câmpurile magnetice ce ajung la suprafața planetei noastre prin fenomenul de frecare a plăcilor tectonice ar putea influența anumite zone ale creierului, provocând viziuni stranii ale realității. Conform opiniei lui, "Nu trebuie să uităm că trăim pe o cochilie foarte subțire, dedesubtul căreia există niște forțe gigantice, ce se află într-o continuă mișcare. Că vedem OZN-uri sau îngeri, asta depinde de mediul socio-cultural al observatorului". Amploarea câmpului magnetic poate chiar să ne dea senzația unei răpiri reale de către extratereștri. Persinger și-a elaborat teoria, suprapunând statistic activitatea OZN manifestată în anumite zone și câmpul lor magnetic. În Colorado, niște cercetători americani au verificat această teorie, filmând niște roci cu un conținut bogat de cristale, ce au fost supuse la presiuni care au dus la spargerea lor. Dar, înainte de dezintegrare, descărcările chimice și electrice produse de rocă au creat în laborator ceva ce semăna cu niște mini-OZN-uri.
Dar dacă o "zonă-fereastră" chiar este rezultatul unor energii fizice naturale, declanșate în atmosferă de niște factori geologici localizați, aceștia ar trebui să rămână relativ constanți în timp. Ar trebui să se recunoască o "fereastră a cerului" prin numărul de relatări ale fenomenelor stranii, nu numai actuale, ci și mai vechi. Dar "fereastra" din Bonnybridge nu are antecedente istorice. Ufologii oferă un alt motiv al singularității sale.
Cercetarea supranaturală
Se pare că "ferestrele cerului" permit trecerea OZN-urilor în dimensiunea noastră, dar și a unor fenomene stranii, cum ar fi monștrii sau anomaliile temporale. Jurnalistul american John Keel a fost unul dintre primii care au sugerat că aceste zone sunt niște puncte de trecere între realitatea noastră și o dimensiune supranaturală (lumea de dincolo). Ele ar lăsa să treacă în lumea noastră ființe supranaturale, dar în același timp, ne-ar permite și nouă să trecem în alte dimensiuni. Această posibilă viziune justifică, după părerea sa, răpirile și celelalte întâlniri misterioase cu extratereștri. Trecerea dintr-o realitate în cealaltă ar depinde de niște condiții particulare, cum ar fi perturbările atmosferice sau schimbarea climei. Astfel, activarea bruscă a unei "ferestre a cerului" nu ar fi decât reactivarea unei zone care "dormea" de mult timp. Bonnybridge este, astfel, deschisă tuturor ipotezelor și nici o teorie științifică nu o va putea închide, cât timp va mai avea prestigiu în rândul vizitatorilor săi.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
O bază de farfurii zburătoare în Corsica?
Încă din 1950, în Corsica au fost văzute numeroase OZN-uri, mai ales în zona dintre Ajaccio și Sartene. În mod straniu, tot în această zonă există vestigii megalitice vechi de 2000-3000 de ani, cum ar fi cele de la Filitosa, Cauria și Pagliaju. Ufologul francez Jean-Pierre Chambraud a anchetat mult timp la fața locului și, după ce a vorbit cu mulți martori, a publicat rezultatul cercetărilor sale în cartea "Corsica, baza farfuriilor zburătoare". El este convins că o bază de OZN-uri, o adevărată poartă deschisă către spațiu, există în Corsica de sud și că a reușit să localizeze, în mod precis, pista lor de aterizare. Se pare că ea se întinde de-a lungul drumului departamentului 69, între localitățile Sartene și Santa Lucia di Tallano.
Observațiile din triunghiul Bonnybridge
În 1992, trei persoane care mergeau spre Falkirk pe jos, pe un drum de țară, au fost speriate de o lumină de culoare albastră, din preajma căreia se auzea foarte mult zgomot și venea din spatele unor copaci. În noiembrie, în același an, s-a vorbit despre niște sfere de foc de culoare verde, care au traversat cerul și care au mai fost văzute și în alte regiuni din Scoția, fiind cel mai probabil vorba despre meteoriți. Între 1993 și 1999, au fost făcute mai multe filmări interesante în zona Bonnybridge. Deși majoritatea nu arată decât niște lumini care sclipesc pe cer, ele pot părea stranii, dacă sunt mărite. Totuși, foarte multe dintre ele nu pot fi explicate, ceea ce îi face pe mulți cercetători să se cazeze, în fiecare weekend, la hanul "Comfort Inn".