EVELINE PĂUNA (TVR 2)

Ines Hristea
Are 24 de ani, prezintă emisiunea "Vara pe val" și, deși i-a plăcut la nebunie baletul, s-a lăsat sedusă de micul ecran

- Faci parte din echipa TVR 2, care, pe durata va­canței, transmite în direct, de pe litoral, emisiunea "Vara pe val". În ultima vreme, postul numărul doi al televiziunii naționale dă dovadă de o energie sur­prin­zătoare, care atrage tot mai mult publicul, pe zona divertisment. Ce s-a întâm­plat?

- După o perioadă în care TVR 2 s-a făcut cunos­cută prin emisiuni culturale, unele proprii și altele asi­milate de la TVR Cultural, con­du­cerea postului și-a propus să reîm­prospăteze zona de divertisment. Pro­dusul "Vara pe val" însumează, de fapt, o serie de emi­siuni care se difuzează atât pe TVR 1, cât și pe TVR 2, ele îmbrăcând, în esență, for­ma unei competiții între cele două posturi, iar miza o reprezintă creșterea au­dien­ței. Practic, noi rivalizăm în ceea ce privește "like"-urile de pe Facebook, sms-urile și vânzările de la barurile noastre de pe plajă, dar, până la urmă, ambele echi­pe au un scop comun, și anume, acela ca telespectatorii noștri - acele persoane care nu au posi­bilitatea să ajungă la mare - să se "teleporteze", preț de câteva ore, aici, pe nisip, și să dobândească acea stare de va­canță, care presupune relaxare și amuza­ment.

- În ce fel sunt structurate emi­siunile?

- Echipa TVR 2 a pus "stă­pânire" pe plaja de la Palm Beach, în vreme ce competitorii noștri sunt de gă­sit pe plaja Tan Tan. Fiecare are propriul cartier general. Emisiile sunt împărțite în trei calupuri: dimi­neața, TVR 1 de la ora 9, noi de la 10, după-amiaza, ei de la 17, noi de la 17:30, iar seara, TVR 1 intră la ora 22, iar noi de la 23. Întrecerea implică atât vedetele TVR, cât și invitații lor, iar programele sunt gândite în regim "de vară", adică sunt niște emisiuni ușoare, spumoa­se, cu muzică, cu glume, totul inse­rat pe struc­tura unui reality-show. Emisiunea matinală își propune să dea "bună dimineața" celor care s-au trezit mai târ­ziu. Sunt invitați artiști care își promo­vează proiectele pe care le au în desfășurare la mare, se cântă, se difu­zează și reportaje care prezintă ce se mai întâmplă pe litoral, cât și o recapitulare a ceea ce a făcut echipa cu pricina în ziua anterioară. Calupul de după-amiază este un reality-show în sensul strict al cuvântului: lumea are posibilitatea să ne vadă pe noi, membrii echipei (Renee Santana, Emil Mitrache, Ovidiu Ianu, Andreas Petrescu, Diana Mihăiță, Gabriel Fătu, Olimpia Olari, Miss G - aceștia sunt colegii mei de la TVR 2), în situații inedite, care ne scot din "tabloul" obișnuit al imaginii noastre publice, dar avem și momente regi­zate, adică jucăm mici scenete ca să-i distrăm pe tele­spectatori. Emisia de noapte este, conform uzanțelor estivale, o petrecere. În fiecare ediție propunem o altă temă: am avut seara gypsy, seara de karaoke sau seara mexicană - pentru că ni s-a alăturat cântăreața Renee Santana, nepoata celebrului Carlos Santana. La sfârșit de săptămână, duminica sea­ra, se trage linie și se de­semnează echipa câștigătoare, iar premiul îl reprezintă posibilitatea de a impune per­danților o serie de pe­depse. Din acest motiv, eu sper ca echipa TVR 2 să iasă cât mai des câștigătoare! (râde) Serios vorbind, e important de reținut că proiectul aces­ta, "Vara pe val", este o noutate absolută în peisa­jul te­leviziunilor din România: niciodată, la noi, canale care aparțin ace­luiași trust nu s-au mai înfruntat între ele.

- Genul acesta de divertisment este o noutate pentru cariera ta. Ți-a fost teamă să te implici în această emisiune?

- Într-adevăr! Eu am debutat în televiziune acum opt ani, tot în zona divertismentului: inițial, am făcut parte din trupa de balet a emisiunii "Surprize-Sur­prize", apoi am trecut în partea de "bucătărie" a pro­iectului, am învățat ce înseamnă munca în redacție - ce face operatorul, ce se întâmplă în regie, de ce se pune cadrul așa și nu altfel, ce face omul cu lumina, ce se spune în casca moderatorului, cum se montează și așa mai departe. Ulterior, m-am orientat către presa scrisă, pentru că am dorit să-mi testez abilitățile și în spațiul desprins de mirajul televizorului, iar, în această zonă, am muncit mult și foarte serios și, abia după niște ani, am considerat că am dreptul să revin și spre tv: am realizat, la postul Money Channel, emisiuni magazin, de turism, de interviuri și matinale, deci tot din sfera divertismentului, însă nimic care să semene cu "Vara pe val". Așa că, primind propunerea celor de la TVR 2, da, am avut și niște temeri, însă nu legate de capacitatea mea de adaptare, ci legate de felul în care voi fi percepută de telespectatori. Am avut norocul să iau contact, în cariera mea de până acum, cu niște persoane de adevărat rafinament cultural și m-am întrebat, o vreme, cum mă vor privi ele, dacă într-o zi vor butona și mă vor vedea într-un program de tip rea­lity-show. Totuși, dacă va fi ca asta să se întâmple, sper ca dumnea­lor să înțeleagă că este vorba doar de alt­ceva, un altceva la fel de onorant, și care presupune o muncă la fel de asiduă și de serioasă. Trebuie să-ți spun că, în primele două săptă­mâni de emisiune, și eu, și întreaga echipă, nu am dor­mit decât trei ore pe noap­te. Ne trezeam la 7, porneam la trea­bă - machiaj, scenarii, desfășu­rătoa­re, costume, filmări - și ne mai opream abia la ora 4 din dimineața următoare! Ceea ce nu în­seamnă că mă plâng. Din contră, eu întotdeauna am preferat regimul de transmisie în direct, cu tot ceea ce implică el. Mun­ca în televiziune este extraor­dinară, îți oferă atât de multe satis­facții... Televi­ziu­nea îți dă to­tul, dar cu o condiție: să știi să-i dai to­tul!

- Unde "locuiești" acum, pe perioada verii, Eveline?

- Într-un hotel din Ma­maia.

- Și care e primul lucru pe care îl vezi dimineața, pe fe­reastră?

- Până să văd pe fereas­tră, eu văd în fereastră! Un maldăr de haine! Îmi pre­gătesc ținutele pentru a doua zi de cu seara - trei emisii, trei ținute - și, ca să nu se șifoneze, le atârn pe draperie. E ca o recapi­tu­lare avant la lettre a zilei pe care o încep aproape simultan cu răsăritul soarelui. Apoi, dacă dau la o parte draperia, văd un colț de cer, pe care însă - o spun cu tristețe - n-am vreme să-l admir. Îi arunc doar o privire fugară și intru imediat în modul de funcționare profesional, îndemnată de clinchetul telefoanelor, care îmi anunță sms-uri sau e-mail-uri proaspăt sosite. Din păcate, hote­lul nostru nu se află chiar pe plajă, deci nu am posibilitatea să aud foșnetul mării. Poate atunci mi-aș mai fi îngăduit câteva mo­mente de reverie - dacă nu la trezire, atunci măcar noap­tea, îna­inte de a mă cuibări în brațele lui Moș Ene. De altfel - dacă mă crezi - de când sunt aici, n-am apucat să fac nici măcar o baie în mare! De alte dis­tracții nici nu se mai pune problema...

- Totuși, în alergăturile tale frenetice im­puse de programul de filmări, ai avut vreme să arunci un ochi asupra stațiunii. Cum mai arată litoralul românesc? S-a îmbunătățit situația?

- Din perspectiva mea, litoralul românesc încearcă să supraviețuiască. Însă condițiile, la nivel general, nici nu se compară cu acelea din stațiu­nile similare din străinătate. Avem și noi hoteluri de lux, care oferă servicii civilizate, însă în rest... E cam trist! Atmo­sfera, per total, e una de amalgam vulgar. Sunt zone unde oamenii mănâncă din conservele pe care și le-au adus de-acasă, doar ca să-și mai prelun­geas­că măcar cu o zi șederea la mare, și zone unde sno­bismul este ridicat la rang de crez, unde oamenii fac totul ca să-ți vâre sub ochi potența lor financiară, unde "a epata" este cuvântul de ordine. Iar zonele astea nu se află la ani lumină unele de celelalte: bogații se relaxează tolă­niți pe șezlonguri luxoase, iar săracii stau, literalmente, la picioarele lor, pe prosoapele așe­zate direct pe nisip, și privesc cu jind la cocktail-urile sau paharele cu șam­panie, care costă cât mâncarea în­tregii lor familii pe o zi întreagă. Din păcate, persona­jele cu veșminte ele­gan­te și gesturi educate, care ie­șeau la promenadă pe malul mării și purtau discuții intelectuale, pe un ton șoptit, ca să nu deranjeze restul trecătorilor, au dispărut. Acum lumea vorbește tare și de­seori urât, fără jenă sau un minimum de bun simț, muzicile se combină la tot pasul, într-un haos care-ți dă dureri de cap - treci de la o manea zbie­rată la un ritm bubuitor de house, în decurs de 3 secunde -, restau­rantele de fițe își întind mesele la doi pași de scaunele de plastic ordinar ale locantelor cu regim de autoser­vire... E un pei­saj foarte colorat, dar nu în sensul frumos sau opti­mist al cuvântului!

- După ce se va încheia maratonul aces­ta de două luni, care se numește "Vara pe val", vei avea și tu parte de o vacanță adevărată?

- Poate o să te sur­prind, dar eu nu vreau, cel puțin deocamdată, să-mi iau vacanță. Am mai multe proiecte pe care le-am pus pe pauză peste vară și la care abia aștept să mă întorc și, cel mai important, îmi do­resc foarte mult să ră­mân, în continuare, parte din echipa TVR 2, aș vrea ca din toamnă, să trans­formăm îm­preună în realitate o idee... de anvergură. Totuși, dacă ar fi să-mi las mintea să zburde după pla­cul ei, atunci vacanța pe care mi-aș dori-o acum ar fi petrecută în Mexic. Sunt îndrăgostită de limba spa­niolă, sunt fasci­nată de cultura mexicană... Unde mai pui că, având-o pe Renee Santana în echipă, am și discutat mult pe su­biectul Mexic - Renee e chiar din Mexico City! În orice caz, până când voi pune piciorul pe pă­mânt me­xican, îmi încarc bateriile prin dans și muzică: cum prind câteva ore libere, dau fuga la studioul de balet al Ope­rei Române din București, îmi pun muzică și dansez, ca și cum nimeni nu m-ar vedea. Asta e su­pre­ma mea descătușare și formă de recuperare!