La Roșia Montană, guvernul Ponta provoacă milă

Ion Longin Popescu
Este de necrezut cât de jos a dus guvernul Ponta ni­ve­lul discuției despre proiectul Roșia Montană!

O așa-zisă "Notă", emisă de Ministerul Mediului, care vorbește cu ipocrizie de "consultarea publicului în vederea maximizării beneficiilor de mediu aduse de Pro­iectul Roșia Montană", a atras, prin caracterul ei manipu­lato­riu, mânia tuturor or­ga­nizațiilor de protecție a mediului și patrimoniului. Declarația lui Eugen David, președintele Asociației Albur­nus Maior, este relevantă în acest sens: "Pentru noi, cei din Roșia Mon­tană, ceea ce fac acum Mi­nisterul Me­diului și, în general, autoritățile de la Bucu­rești, nu aș putea spune că ne ener­vează, ci mai degrabă că ne provoacă milă. Este jenant să îi vezi cât de umil se comportă și cât dispreț arată pentru legile țării. În schimb, sunt extrem de servili cu o companie ce produce dezastru economic, social și de me­diu. Nu vom răspunde la această falsă consultare pu­bli­că. Este imposibil să dialoghezi cu cineva care duce nivelul discuției într-atât de jos". Organi­zațiile au adresat scrisori des­chise, de pro­test, guvernanților, refuzând să cadă în cap­ca­na întinsă de Ministerul Mediului, de a răspunde, pe punc­te, unei așa-zise "consultații publice". Este vorba de ICOMOS România, Ordi­nul Arhitecților din România, Uniunea Arhi­tec­ților din Ro­mâ­nia, Asociația ARA, Fundația ProPatri­monio, Fundația Culturală Roșia Montană, ASE București, Asociația Al­burnus Maior și Coaliția pentru Mediu (formată din 70 de organizații). Toate aceste entități ale societății profesionale și civile, reprezen­tând "artileria grea" a luptei pentru sal­varea Roșiei Mon­tane, atrag atenția că demersurile recente ale ministrului Rovana Plumb "se situează în afara cadrului legal prevăzut de procedura acordului de mediu".
Am citit și eu, revoltat, "Nota" semnată de ministrul Plumb, o doamnă care s-a remarcat până mai ieri prin in­ter­vențiile ecologiste în cadrul Parlamentului European. Între­barea pe care și-o pun astăzi cei mai mulți este simplă: din ce cauză și-a schimbat Rovana Plumb poziția peste noapte? Unde sunt principiile pentru care s-a bătut la Bru­xelles? Ce interese apără doamna ministru în prezent? Do­cumentul ministerial, semnat de domnia sa, indică o deci­zie deja luată la nivelul guvernului, care ar conduce la abuzuri asupra drep­tului de proprietate, la îngrădirea posibilității de dezvol­tare armonioasă și durabilă a comunității, la distru­ge­rea me­diului natural și a patrimoniului cultural. Practic, doamna Plumb transcrie fidel pseudo-măsuri propuse de operatorul minier RMGC, cuprinse ca atare în documentația aflată în ana­liză la minister și asumate fără discernământ, pe prin­cipiul copy-paste, de autoritatea de mediu. Eu în­sumi, după ce, în ultimii 11 ani, am scris peste 3300 de pa­gini despre Ro­șia Montană, adică după ce cred că am înțeles cum func­țio­nează suișurile și coborâșurile politice ale acestui caz, refuz să cred că guvernul cel mai popular după FSN-ul ani­lor '90, adică guvernul USL, se asociază, pe față, cu "cri­mi­nalul" și pactizează cu acesta pentru încălcarea și schim­barea tuturor legilor incomode. Este revoltător că Rovana Plumb, trăgând cu ochiul la "volutele" ploieștene ale șefului, fostul "ecologist" Victor Ponta, a ajuns să con­simtă la dis­trugerea galeriilor romane din munții Orlea și Cârnic (aflate pe lista monumentelor istorice de importanță națională), și la înlocuirea lor cu "replici" din ipsos, în ca­drul unui muzeu. Ridicolul demersului ministerial este ne­mărginit. Tragismul situației din Apuseni ia proporții dan­tești. Dacă Plumb, Bar­bu (Daniel), Șova și Ponta vor fi cei "aleși" să ne feri­cească pe veci cu proiectul Roșia Montană, atunci tare mă tem că toate ilegalitățile pe această temă, anterioare venirii lor la putere, le vor fi imputate în exclu­sivitate, cu vârf și în­desat. În timp ce antecesorii au știut să tragă de timp, evi­tând cu abilitate să-și pună semnătura finală pe vreun act, gu­vernan­ții prezentului parcă au intrat într-o gaură neagră, din care nu vor mai putea fi recuperați niciodată. Acțiunea lor echi­valează cu jefuirea țării prin distrugerea mediului și a patri­moniului cultural național. Cine îi va putea ierta vreodată?