"Turma" parlamentară s-a răspândit spre destinații exotice, președintele și premierul și-au luat binemeritatul concediu. Cu excepția ozn-urilor ministrului Dușa, nimic n-ar fi trebuit să tulbure liniștea celui mai cald anotimp. Totuși, războiul mocnit - pus în surdină din cauza pactului de coabitare președinte-premier - a reizbucnit, cu tărie, pe față. Ieșind din latența la care-l condamnase pactul, într-un interviu din "România liberă" (29 iulie 2013), Traian Băsescu îl lovește pe premierul Ponta pentru gafele sale guvernamentale. Președintele a amintit (în interviul citat) de "Ordonanța Rompetrol" (prin care premierul Ponta făcea cadou companiei de profil din Kazahstan 400 milioane de dolari), de eșecul privatizării "Oltchim" - cu consecințe grave pentru 3000 de angajați, pentru a ajunge "la zi" cu problemele incriminate, CFR Marfă și Omar Hayssam. După cum se știe deja, firma de stat CFR Marfă a fost "privatizată" de un ministru penal (Relu Fenechiu) prin vânzare directă (?) către un privat român (Gruia Stoica), care nu avea, la momentul dat, banii necesari. Demiterea ministrului (ca urmare a condamnării lui în Justiție) l-a obligat pe Ponta să își asume interimatul și, vrând-nevrând, finalizarea afacerii. Simțind primejdia implicării pe față în distrugerea uneia dintre marile companii de stat, V. Ponta a căutat să se acopere cu o aprobare a CSAT, căruia i-a pasat responsabilitatea deciziei de vânzare. Se știe ce a urmat. CSAT-ul, convocat de președinte, a declinat - pe baza legilor lui de funcționare - aprobarea contractului, Victor Ponta fiind obligat să-l finalizeze (decizia având caracter administrativ) sau să-i paseze sarcina (la sfârșitul interimatului) noului ministru de resort, Ovidiu Silaghi, suspectat, la rându-i, de corupție. În cele din urmă, premierul a fugit în concediu, lăsând "afacerea" în aer, deși depășirea termenului contractual al cumpărării riscă să impună reluarea procedurilor de privatizare. Riscul este, cu alte cuvinte, de a repeta situația de la Oltchim, cu consecințe dramatice pentru miile de angajați ai CFR-ului. Victor Ponta a plecat în vacanță, păstrând și "scheletele din dulap" (după cum s-a exprimat președintele Băsescu, în interviul amintit) în "cazul Hayssam", premierul fiind șeful corpului de control al guvernului pe vremea când viitorul condamnat pentru terorism și-a început "marile afaceri" în România. În interviul acordat "României libere", Traian Băsescu a expus și alte situații în care primul ministru s-a implicat cu totul de partea unor grupuri de interes, dorind să-și subordoneze, după ce a obstrucționat-o, Justiția. Atacându-l pe Ponta în mod deschis, președintele a demonstrat că "pactul de coabitare" nu mai funcționează, oferind, totodată, USL-ului pretextul pentru o nouă tentativă de "suspendare". PSD-ul ar vrea să-l îndepărteze pentru a bloca inculparea președintelui său executiv, Liviu Dragnea, în dosarul falsificării rezultatelor ultimului referendum, PC-ul - pentru că dorește să-l salveze de condamnarea penală pe Dan Voiculescu, iar Crin Antonescu, liderul PNL, pentru că asta este obsesia lui.
Victor Ponta știe, totuși, că o asemenea acțiune implică o serie de consecințe extrem de grave. UE și SUA l-au acceptat condiționat, după încercarea de lovitură de stat din vara lui 2012. Implicarea într-o nouă aventură de acest tip i-ar anula bruma de credibilitate pe care, cu imense eforturi mediatice și financiare, și-a construit-o în afară. Pentru România, pierderea sprijinului occidental ar fi catastrofală, oricât de bine ar suna "sirenele" din Răsărit (Rusia, China). D-l Ponta trebuie să învețe "să încaseze", miștocăreala din nenumăratele lui apariții televizate nefiind un răspuns. Ca să nu fie el detonatorul crizei, premierul trebuie să se mențină în defensivă, corectând "din mers" - pentru menținerea popularității - greșelile flagrante și rezistând presiunii "partenerilor". Președintele l-a atacat, înțelegându-i perfect situația. Or, d-l Băsescu este un politician prea experimentat, care nu se aruncă orbește într-o situație conflictuală gravă, doar de dragul zgâlțâirii nervilor electoratului sau de dragul spectacolului în sine. Miza atacului prezidențial a fost alta decât tulburarea odihnei premierului sau chiar dislocarea lui din fruntea USL-ului, pentru moliciune. Băsescu a căutat, desigur, să evidențieze, încă o dată, în fața electoratului, organizarea mafiotă a actualei puteri, cu consecințele ei grave pentru viața socială românească. Adevărata miză este însă nu una etică, ci una politică. Fundația "prezidențială" Mișcarea Populară a lansat partidul omonim, care se vrea altfel decât toate partidele deja existente. D-l Băsescu și-a însoțit atacurile la adresa guvernării USL de o serie de remarci agresive la adresa PDL-ului, fostul său "partid de suflet". PDL-ul de "dreapta" nu se deosebește, după el, prin calitatea umană a liderilor lui, de PSD, PNL, PC sau alte partide. Mișcarea Populară ar trebui să regrupeze politicieni necorupți și patrioți, pentru a reuși să schimbe imaginea României de "oaie neagră a Europei". Formula ideală păcătuiește însă prin... idealism, președintele - care își pregătește astfel reintrarea în politică după încheierea mandatului său - nerealizând că timpul este prea scurt. O reconstrucție a dreptei, pe baza PDL-ului, a unui PNL reînnoit, cu PMP-ul și "gruparea MRU" ar avea, probabil, mai multe șanse la alegerile ce se vor succeda în 2014.