Cum răspund politicienii români extremismului maghiar?

Claudiu Tarziu
ANCHETĂ DE OPINIE

De la Marea Unire încoace, România a avut mereu o problemă cu minoritatea maghiară. Au fost momente în care a gestionat-o mai bine și altele în care s-a comportat mai puțin inspirat. Re­cent, am asistat la o nouă provocare a na­țio­na­liș­tilor extremiști maghiari pe teritoriul românesc. Gu­vernul și președintele României au reacționat într-un mod aplaudat de unii, criticat de alții. În numărul de față al revistei, vă prezentăm opiniile unor politicieni din opo­ziție, care aparțin generației tinere, școlite în Oc­cident, și care provin din mediul universitar. Aceste atribute îi arată nu numai ca pe cei care vor conduce mâine țara, dar și ca pe vectori de opinie foarte im­por­tanți, care pot influența mentalitatea colectivă.
Așadar, le-am adresat două întrebări:

1. Cum considerați că trebuie să se raporteze auto­ri­tățile române la minoritatea maghiară, astfel încât să nu permită izbucnirea și alimentarea unui con­flict interetnic, dar nici încălcarea Constituției sau a altor legi?

2. Care sunt motivele pentru care toate guvernele post­decembriste au avut o relație mai degrabă ti­mo­­rată cu reprezentanții minorității maghiare, astfel încât au permis existența și participarea la guvernare a unui partid etnic, UDMR, și au lăsat nesancționate o seamă de încălcări flagrante ale legilor statului român de către extremiștii unguri?


ANDREEA PAUL (VASS)
Prim-vicepreședinte al PDL

"România dă clasă Ungariei, în privința tratamentului minorităților naționale"


1. Răspunsul nu e prea complicat: aplicând legea și practicând o diplomație prudentă. Înainte de a face declarații în numele statului român, e necesar să luăm în calcul și impactul lor pe termen lung, nu doar câștigurile electorale facile pe termen scurt. Fiindcă să te tot legi de naționalismul extremist, fie maghiar, fie românesc, nu înseamnă altceva decât disperare și lipsă de orizont. Or, iată orizontul pe care îl propun eu și PDL: deschiderea României spre Republica Moldova și spre Spațiul Schengen; deschiderea către valorile proprii și către valorile europene.
România a dovedit prin fapte, nu prin vorbe, că a ridicat la un nivel foarte înalt standardele cu care își tratează minoritățile naționale. Foar­te bine ar fi ca Un­garia să ia ca exem­plu buna practică românească în această privință. În egală măsură, minoritatea româ­nilor din alte țări europene - acolo unde românii noștri își poartă cultura respectând alte culturi - a dovedit că îmbogățește viața statelor în care trăiesc. Românii de pretutindeni au probat că nu sunt un factor de tur­bu­lență și nici o plat­formă politică pentru demagogi. Din nou, repre­zentanții maghiarilor de pretutindeni ar tre­bui să ia aminte la buna practică a românilor de pre­tutindeni, pentru că, la urma urmelor, cu toții suntem europeni. Din acest punct de vedere, România dă clasă Ungariei.
2. Politicienii maghiari din România sunt mai puțini, dar mai uniți. Politicienii români sunt mai mulți, dar divizați în trei partide mari și multe altele mai mici. Asta determină ca exercițiul guvernării să fie imposibil de făcut, după un scrutin electoral, de către un singur actor politic mare, fără alianțe. Iar alianțele cele mai ușoare, pentru a ajunge la pragul de 50% plus 1, se fă­ceau cu reprezentanții minorității maghiare. Acum, în­să, avem o majoritate de 70% în Parlament, creată de doi mari actori, aliați în USL. O astfel de forță politică ar trebui să aibă în vedere cultivarea atractivității cetă­țeniei românești. USL a scăpat din obiectiv acest lucru esențial. În schimb, PDL a susținut votul prin cores­pondență - și vă reamintesc că am depus în Parlament un proiect de lege în acest sens, încă din sesiunea trecută. PDL a promovat o politică foarte activă pentru redobândirea de către basarabeni a cetățeniei române și pentru accesul elevilor și studenților din Republica Moldova la educație și cultură, prin burse, în România. Pe de altă parte, trebuie să ne preocupe și ce se în­tâmplă în județele Covasna și Harghita. Pentru că PDL nu a crezut niciodată că izolarea sau autonomia aces­tora este soluția, ba din contră. Și acolo sunt cetățeni români.
Din cauza incompetenței și a imposturii de la vâr­ful instituțiilor statului - mascate prin abordări ex­tre­miste sau autonomiste -, în această zonă a țării dom­nesc sărăcia și disperarea. Vă reamintesc că cel mai mic salariu mediu din țară este în județul Harghita, 1.100 de lei, iar în Covasna, salariul mediu depășește puțin 1.200 de lei, fiind cu un sfert mai mic decât me­dia pe țară, de 1.660 de lei. Pensiile lor sunt și ele mai mici decât în restul țării. Șomajul este mai mare de­cât media pe țară. Iar producția industrială scade în cele două județe în ultimul an, în timp ce în restul țării crește. De asemenea, calitatea educației acolo este mai joasă, promovabilitatea la bacalaureat, de pildă, fiind mai redusă decât la nivel național. Acestea sunt pro­blemele reale, generate, în mare măsură, de politicienii maghiari, care joacă excesiv cartea naționalismului extremist și a autonomiei regionale, în detrimentul preocupărilor pentru dezvoltarea economică și socială a zonei în care trăiesc. Această abordare este antieu­ro­peană și nu servește interesele locuitorilor din județele Covasna și Harghita, indiferent de etnia lor, română, maghiară, șvabă sau secuiască.

ADRIAN PAPAHAGI
Vicepreședinte al Partidului Mișcarea Populară

"Personaje ca Vona Gabor nu au ce căuta în țara noastră, iar maghiarii din România se compromit invitându-l"


1. Autoritățile românești trebuie să dovedească fermitate și imparțialitate, dar fără să se raporteze la minorități sau la majorități, ci la indivizi și entități care încalcă legea sau interesele statului român. Cred și eu că nu mai trebuie to­lerate pe teritoriul României mani­festări revizioniste, extremiste, xe­nofobe, indiferent cine le orga­ni­zează. Personaje ca Vona Gabor nu au ce căuta în țara noastră, iar ma­ghiarii din România se compromit invitându-l. Jobbik este un partid extremist, cu o falangă paramilitară (Garda Maghiară) și un lider ne­frecventabil. E interesant de notat că Vona se află în legături strânse cu Alexander Dugin, fost consilier al Președintelui Putin și ideologul Uniunii Euroasiatice. Sub masca naționalismului maghiar, Vona face jocuri mai complexe și extrem de periculoase pentru Ungaria și România, țări partenere în NATO și UE. Vă puteți convinge consultând site-ul de pe internet al Jobbik, unde veți găsi detalii despre vizitele lui Vona la Mos­cova, certurile acestuia cu ambasadele UE sau an­tiame­ricanismul său visceral. În România a existat un singur conflict interetnic, în 1990, la Târgu Mureș, iar acela a fost orchestrat de ucenicii Securității ceaușiste și ai KGB. Ion Iliescu ar putea să ne ofere mai multe detalii. Din fericire, avem astăzi servicii de informații moderne, reformate, și sper că asemenea derapaje nu mai sunt posibile.
2. Strict politic, UDMR poate fi privită ca o ano­malie. Face parte din Partidul Popular European (de cen­tru-dreapta), dar a guvernat, versatil, și cu stânga, și cu dreapta. Eu mi-aș dori ca maghiarii să se opună, alături de Partidul Mișcarea Populară, politicilor fali­mentare ale guvernului Ponta, nu să susțină tacit USL. În fond, taxele mărite, asistențialismul păgubos, șo­majul în creștere, inflația galopantă, lipsa inves­tițiilor - mărețele realizări ale USL - ne afectează pe toți, indiferent de limba maternă.
E evident că UDMR a fost curtată de partidele ro­mânești din rațiuni aritmetice: fiindcă 6-7% contează în turul doi al alegerilor prezidențiale sau atunci când nu dispui de o majoritate confortabilă în Parlament. Dar vedem că acest lucru s-a schimbat. Așa cum azi USL guvernează fără UDMR, s-ar putea ca, din 2016, nici Dreapta să nu mai aibă nevoie de această forma­țiune. Iată de ce cred că maghiarii din România au in­teresul să pună presiune pe UDMR și pe partidele ro­mâ­nești, pentru a le cere politici în favoarea Transil­va­niei, tradițional mai întreprinzătoare și mai occi­den­talizată decât restul țării. Dacă UDMR se va limita la obiective naționaliste și identitare de fațadă, va trăda interesele ma­ghiarilor care vor, ca toți cetățenii români, să tră­iască mai bine într-o țară mai puțin coruptă. Iar acest lucru nu se obține plecând urechea la discursuri de tip Tokes sau Vona, nici prin segregare etnică și vise se­paratiste, ci prin politici responsabile, de dreapta, care să favorizeze întreprinzătorii, să atragă investiții, să dezvolte infrastructura, să reformeze școala și spi­talul, să întărească familia și comunitățile locale.

MIHAIL NEAMȚU
Președinte al Partidului Noua Republică

"Îngrijorează atât discursul extremist al unor reprezentanți ai comunității maghiare, cât și replicile adeseori disproporționate ale oficialilor români"


1. Statul român trebuie să se raporteze la mino­ritatea maghiară în conformitate cu cadrul legal exis­tent în acest moment pe plan in­tern, dar și cu tratatele interna­țio­nale ale României, care conțin pre­ve­deri pri­vind minoritățile. Respectarea dreptu­rilor minorităților în România este o bună practică la nivel european. În acest sens, merită comparată situa­ția din România cu modul în care statele din jur își tratează minoritățile, în par­ticular minoritatea românească. Res­pectarea legii de către toată lumea și pe toate planurile (nu doar în ceea ce privește minoritățile, ci și în ceea ce privește utilizarea resurselor publice, trans­­parența de­cizională și financiară etc.) este condiția pri­mordială pentru diminuarea tensiunilor din socie­tate, inclusiv a tensiunilor potențiale cu coloratură et­nico-culturală. În măsura în care România va fi un stat de drept, adică un stat capabil să asigure bună gu­vernanță, justiție echi­ta­bilă, fiscalitate responsabilă și politici publice trans­parente și inteligente, statul român va fi un stat legitim și respectat de toți cetățenii săi, indiferent de aparte­nența etnică și culturală a acestora.
2. Guvernele post-decembriste au fost șantajabile, din cauza modului în care au funcționat și funcționează partidele care au generat aceste guverne. Fiind în primul rând cooperative și rețele construite în jurul unor interese și nu al unor valori sau al unui proiect de țară, aceste partide au fost întotdeauna dispuse să ne­go­cieze orice și cu oricine, pentru a putea ajunge și râ­mâne la putere suficient de mult timp, cât să le per­mită celor care au investit bani în partide să-și recu­pereze in­vestițiile cu profit. În plus, lipsite fiind de o viziune des­pre țară și dovedind incoerență și opor­tunism po­litic, de la bun început au fost într-o poziție de ne­go­ciere nefavorabilă, cu un actor care are o iden­titate or­ga­nizațională mult mai coerentă și care e ca­pabil să-și definească interesele pe termen lung. Nu vom avea o so­luție la problema maghiară, atâta vreme cât în po­li­tica românească vor lipsi partidele cu iden­titate doc­trinară și organizațională clară, partide care, plecând de la valori perene, vor putea să definească o strategie pe termen lung pentru țară, inclusiv în ceea ce privește prioritățile și politicile cu relevanță specială pentru mi­noritățile etnice și culturale. Până atunci, însă, pro­ble­ma minorității maghiare va continua, probabil, să fie instrumentalizată în scopuri electorale. Îngrijo­rează atât discursul extremist practicat de unii repre­zentanți ai comunității maghiare, cât și replicile, ade­seori dis­pro­porționate, ale oficialilor români la aceste pro­vo­cări. În locul declarațiilor belicoase, repre­zen­tanții statului român ar putea recurge la gesturi cu greutate simbolică, precum retragerea unor decorații ofi­ciale sau chiar a cetățeniei române, ambele pro­puneri fiind vehiculate în cazul lui Laszlo Tokes.

Foto: MEDIAFAX, AGERPRES