Selecția "Formula As"

Adriana Bittel
Antonia Fraser, "Reginele războinice. Carul reginei Boadicea", traducere de Dina Litzica, Editura Curtea Veche (tel. 021/222.25.36), Colecția "Femei celebre", 336 p.

Pentru turiștii care se plimbă la Londra, pe malul Tamisei, un grup statuar având în centru o femeie într-un car de luptă cu lame la roți reprezintă o enigmă. Cine e acea femeie și prin ce a meritat o statuie lângă clădirea Parlamentului? Pe soclu e gravat numele ciudat Boadicea, iar ghidurile turistice spun că a fost re­gina unui trib britanic în timpul ocupației romane a insu­lei, în secolul al VI-lea, că a condus o pustiitoare răs­­coa­lă, crunt reprimată, împotriva ocupanților, iar sacrificiul ei final a căpătat o valoare simbolică pentru spiritul en­glez. Antonia Fraser - reputată autoare de ro­mane isto­rice și de studii - a fost atrasă de subiect și pentru că Boa­dicea este unul din primele exemple des­pre capaci­tatea femeilor de a dirija destinul unei comu­nități în îm­prejurări grele, în care și un băr­bat ar ezita sau s-ar lăsa dus de curentul evenimentelor. În cartea pe care v-o reco­mand azi, Antonia Fraser des­chide cu isto­ria Boadiceei șirul femeilor ce­lebre care s-au afirmat la scara istoriei deve­nind, în momente de cumpănă pentru comu­nitățile lor, catalizatorul pentru rezolvarea situației. Aflăm astfel poveștile adevărate despre Zenobia, regina Palmyrei, Matilda - contesă de Toscana în timpul papei Grigore al VII-lea, Maud - prințesa engleză devenită împărăteasă a Germaniei, mama regelui an­gevin Henric al II-lea, Ta­mara - legendara regină din Caucaz, Isabela - unificatoarea Spaniei eliberate de mauri, Elisabeta I a An­gliei, Ecaterina I a Rusiei ș.a. - pe cât de solid docu­men­tate, pe atât de bine și atră­gător scrise, căci, să nu uităm, Antonia Fraser e și ro­man­cieră și știe bine cum să le dea viață "reginelor războinice". Dar cartea nu se limi­tează doar la ele, ci are în vedere și femei moderne care au ajuns să conducă națiuni implicate în jocul politic pla­netar, să mânuiască perfect frâiele puterii pe care le-au preluat în mod democratic, demonstrând că pot gestiona momentele dificile cel puțin la fel de bine ca băr­bații. In­dira Gandhi, Golda Meir și Margaret That­cher sunt "cazurile" asupra cărora stăruie autoarea pentru a releva meritele ce le-au adus în față pe sce­na istoriei. Volumul e mai mult decât o colecție de biografii femi­nine, cu amănunte picante și de­talii istorice mai puțin știute. Cititorii interesați vor găsi și din acestea, desigur, căci Antonia Fraser știe că viața "femeilor celebre", mai ales a acelora care au schimbat cursul istoriei, ațâță imaginația "ro­man­țată" a omului de rând. Dar ea își propune mult mai mult decât atât. De aceea, în ultimul capitol, intitulat inte­rogativ "Nepotrivit pentru o femeie?", ea încearcă să dea un răs­puns întrebării de ansamblu cu privire la rolul femeii în societate și la prejudecățile înrădăcinate adânc ce limi­tea­ză încă acest rol. "E la fel de nepotrivit pentru o fe­meie să conducă armate, să dea semnalul de înce­pe­re a bătăliei, precum ar fi pentru un bărbat să toarcă lână", scria George Buchanan în 1571. Or, Boadicea, Zenobia, Tamara, Elisabeta sau uimitoarea regină Jinga din Angola au condus armate și au câștigat bătălii împotriva unor bărbați ex­perimentați. Unii cârcotași ar putea vorbi de "accidente istorice", de împrejurări noro­coa­se pe care imaginarul colectiv le-a perpe­tuat în legende. Rolul femeii - demon­strea­ză Antonia Fraser - nu poate fi însă redus la cel de "speculatoare" a împrejurărilor ce le obligă să-și asume "atribute bărbătești". În Istorie, rolul de "doamnă curtenitoare" s-a pe­rimat, evoluând spre cel de "doamnă de fier", capabilă să-și exercite constant, nu doar accidental, puterea. Comparând rapor­tu­rile dintre poziția socială a bărbatului și cea a femeii în tradiția istorică, se ajunge la societatea modernă, în care sexul n-ar mai trebui să fie un criteriu de acces la decizii majore. Dacă Margaret Thatcher putea fi încă numită, după o prejudecată tipic masculină, "dădacă autoritară", în lumea de azi expresia pare lipsită de sens, căci e evident că femeile-politicieni își exercită funcțiile la fel de bine ca bărbații și fără să se "masculinizeze". Vă rog să citiți cartea aceasta și să vă gândiți apoi de ce în țara noastră, acum, o femeie nu are șanse la funcția de pre­ședinte sau prim-ministru.