- Situația din Siria este extrem de complicată pentru că poate destabiliza întregul Orient Mijlociu, care, oricum, a devenit un butoi cu pulbere. Pentru majoritatea experților citați de presa internațională de prestigiu, nu se pune problema unui război total împotriva Siriei, pentru că nimeni nu mai vrea să se implice într-un conflict cu final imprevizibil și costuri ce ar putea scăpa de sub control, cum s-a întâmplat în Irak și în Afghanistan. Președintele Obama însuși a spus că scopul unei acțiuni militare nu va fi înlăturarea de la putere a lui Bashar al-Assad, ci doar pedepsirea Siriei pentru utilizarea armelor chimice. Va fi vorba, așadar, de un atac aerian limitat la obiective militaro-strategice, dar în nici un caz nu vor fi vizate depozitele de arme chimice, pentru că aruncarea lor în aer ar produce efecte devastatoare în întreaga zonă. Ceea ce înseamnă, atrag atenția experții, că regimul Assad ar putea, în replică, să folosească armele sale chimice, pentru a-și ataca vecinii - Turcia, Libanul, Iordania, poate chiar Israelul. Dezastrul ar fi atunci mai mare decât cel înregistrat pe 21 august, data atacului cu gaze toxice asupra populației civile siriene. Iată de ce Statele Unite se străduiesc să găsească formula cea mai adecvată pentru a administra o corecție Siriei, fără a provoca escaladarea conflictului militar. Pe de altă parte, deși regimul Assad este nociv, nici opoziția siriană nu este alcătuită din îngeri, forțele rebele fiind de fapt dominate de o organizație legată direct de Al Qaida. Așadar, dacă odiosul regim Assad pierde războiul civil, Siria riscă să cadă în mâinile Al Qaida, ceea ce ar putea fi mult mai periculos pentru întreaga lume, având în vedere mărimea și ponderea Siriei în Orientul Mijlociu. De aceea nu s-au amestecat până acum marile puteri occidentale în Siria. Ceea ce încearcă ele să realizeze în prezent este să dea un semnal Rusiei și Iranului, care susțin regimul Assad, că Occidentul nu tolerează orice, și că rezolvarea situației din Siria, inclusiv îndepărtarea pașnică a lui Bashar al-Assad, ar trebui negociată înainte ca Siria să se prăbușească. Amânând decizia finală asupra operațiunilor militare, până la întrunirea Congresului pe 9 septembrie, Barack Obama a acordat de fapt un interval de timp pentru posibile negocieri secrete.
România nu poate fi indiferentă la soarta Siriei, atâta vreme cât acolo trăiesc aproape 10.000 de români. De aceea și-a menținut și ambasada la Damasc, în ciuda protestelor unor capete înfierbântate. Deocamdată, însă, prioritatea noastră nu poate fi decât protejarea pe cât posibil a românilor din Siria, căci restul ecuației strategice se rezolvă la nivele care ne depășesc.
- Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roșia Montană a fost aprobat de Guvern și a fost transmis Parlamentului spre adoptare. Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârșitul acestui an. În mod neobișnuit, Premierul Ponta a declarat ulterior că proiectul Roșia Montană este unul extrem de controversat, de care personal nu este convins și că parlamentarii PSD nu vor da un vot politic, ci vor vota fiecare potrivit propriei conștiințe. De asemenea, liderul liberalilor, Crin Antonescu, a afirmat că PNL nu a luat încă o decizie privind votul acestui proiect. Cum vă explicați atitudinea președinților USL, după ce guvernul controlat de ei a dat verde proiectului Roșia Montană?
- Cum poate fi luat în serios un prim-ministru care trimite în Parlament un proiect de lege despre care spune că nu l-a convins? Un asemenea personaj - de care, spre rușinea noastră, avem parte - ori este iresponsabil, ori ne crede proști. În fond, dacă nu l-a convins proiectul de lege, premierul putea să ceară refacerea lui sau pur și simplu putea să-l respingă. Mult hulitele guverne Boc și Ungureanu nu au îndrăznit să trimită un astfel de proiect de lege în Parlament, indiferent ce și-au dorit în secret. Mai mult, prim ministrul, care este și președintele PSD, îndeamnă propriul partid să nu ia în serios legea aprobată de guvernul pe care el însuși îl conduce, iar liderul partidului partener, PNL, și anume Crin Antonescu, afirmă nonșalant că nu a luat o decizie în privința proiectului Roșia Montană. Dar atunci miniștrii PNL, care sunt membri în guvernul care a aprobat proiectul de lege referitor la Roșia Montană, de ce au aprobat acest proiect?
Evident că nu-i putem crede și că asistăm la o mascaradă. Atunci când se aflau în opoziție, PSD și PNL au făcut campanie împotriva exploatării aurifere de la Roșia Montană și împotriva gazelor de șist, utilizându-le ca arme propagandistice împotriva lui Traian Băsescu. Odată ajunse la putere, au uitat tot și au dat undă verde atât explorării gazelor de șist, cât și controversatului proiect Roșia Montană, aliniindu-se astfel cuminți la poziția mult hulitului șef al statului. Asta da consecvență! Iar suita de ONG-uri zgomotoase pe vremea guvernului Boc, tac cu grație acum, când guvernul USL deschide larg calea cianurilor în Apuseni. Cel mai grav este însă că parlamentarii PSD au fost îndemnați să voteze potrivit „propriei conștiințe", căci numai de conștiință nu au dat ei dovadă până acum. Notorii pentru că se preocupă exclusiv de propria bunăstare, aleșii nu prezintă nici o garanție morală, și este nu numai posibil ca ei să fie "convinși", de către grupurile de interese implicate în exploatarea de la Roșia Montană, să susțină acest proiect fără garanția că el nu va fi dăunător mediului, ci chiar foarte probabil că așa se va întâmpla. De fapt, ca să nu mai lungim povestea, domnii Ponta și Antonescu, împreună cu partidele pe care le conduc, vor să facă o treabă murdară, fără să-și asume responsabilitatea pentru ea; să-și schimbe radical o poziție asumată public, fără să dea socoteală pentru această schimbare. Parafrazându-l pe poet, putem spune deci că minciuna stă cu USL la masă, dar asta-i cam de multișor poveste...