"La Roșia Montană, compania Gold Corporation ignoră, ca rezerve potențiale, 161 tone de telur, 49 tone de germaniu, 172 tone de seleniu, 116 tone de tantal, 777 tone de titan, 1220 tone de stibiu, 29.763 tone de zinc și până la 129 de milioane de tone de feldspat potasic"
Printr-un gest de o scandaloasă lașitate, guvernul Ponta l-a destituit săptămâna trecută pe directorul Institutului Geologic Român, doctorul în geologie (cu doctoratul luat în Franța), Ștefan Marincea. Motivul? Patriotul Marincea nu și-a bătut joc de propria profesie și a avut curajul să avertizeze Comisia parlamentară specială asupra pericolelor și ilegalităților de la Roșia Montană. "Eu nu-mi voi trăda niciodată țara", a spus el în cadrul Comisiei, unde a avut o prezentare de trezire la realitate, apreciată de mulți dintre parlamentari. Deși destituit în aparență pentru alte motive, în bună tradiție stalinistă, Marincea n-a depus armele și va acționa în instanță măsura abuzivă a Ministerului Cercetării. Cunoscut cititorilor noștri dintr-un interviu precedent în care califica proiectul minier din Apuseni drept unul "primitiv", astăzi geologul Ștefan Marincea dezvăluie pentru "Formula AS" motivele care l-au determinat să ceară în Comisie oprirea imediată a proiectului Roșia Montană.
"Deși creat în 1906, de Regele Carol I, pentru a sfătui guvernul în probleme de sol și subsol, Institutul Geologic Român a fost rareori consultat în probleme legate de acordarea unor concesiuni vizând subsolul național"
- De ce a fost ignorat corpul de geologi și oameni de știință din Institutul Geologic Român în cursul acordării concesiunii și Licenței gratuite către RMGC, ca și în cazul altor mii de concesiuni?
- IGR rămâne instituția-far a cercetării geologice românești, creată pe 19 iulie 1906, prin Decretul Regal al MS Carol I și desemnată a fi "întâiul sfătuitor al Guvernului în problemele legate de sol și subsol". Deși are atribuții de serviciu geologic național, constând în monitorizare, consultanță, expertiză, avizare în proiecte geologice importante și în realizarea programului național de cartografiere geologică, IGR a fost rareori consultat în probleme legate de acordarea unor licențe (concesiuni) vizând subsolul național. Printr-o nouă lege, această atribuție revine Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). ANRM atestă, în paralel cu noi, experți, persoane fizice sau juridice care întocmesc proiectele geologice și miniere care, după aceea, sunt prezentate pentru acordarea licențelor tot la... ANRM. ANRM are, deci, toate atributele unui monopol în domeniul concesiunilor miniere și petroliere din România, iar prin HG 1208/2003, este și administratorul Fondului Geologic Național. Din acest motiv, și în pofida evidentului conflict de interese, Institutul Geologic Român nu a fost consultat, până în anul 2010, în privința proiectului RMGC. Abia atunci institutul nostru a fost cooptat de Ministerul Mediului, în Comisia de Avizare Tehnică constituită în vederea acordării avizului de mediu pentru proiectul Roșia Montană.
- Cine sunt cei care conduc această agenție stat în stat? Ce calificare au să negocieze, să secretizeze, să împartă bogățiile pământului românesc după bunul plac?
- Imaginea pe care o aveți despre ANRM este, din nefericire, împărtășită de o bună parte dintre interlocutorii mei, fie ei persoane fizice sau juridice, și s-a propagat larg în societatea civilă, din cauza eșecurilor în informarea corectă a populației privind resursele naturale naționale. Nu pot să spun că împărtășesc total această imagine, dar cred cu sinceritate că atribuțiile prea largi ale ANRM au condus la o "sufocare" a instituției și la manifestarea obsesivă a dorinței de a licenția perimetre cu orice preț. Pe de altă parte, politizarea instituției, cu dese schimbări de personal, duce la o inconstanță a eforturilor pentru gestionarea datelor geologice în sine. De aici, tendința de a acoperi ignoranța prin secretizare; de aici, și ridicolul afirmațiilor "nu avem aur la Roșia Poieni" sau "nu avem molibden la Moldova Nouă" etc., care contrazic date publicate în toate manualele de metalogenie.
"Aștept să mi se arate cum am prejudiciat instituția sau imaginea țării mele"
- Cum a fost motivată destituirea dvs., știut fiind că, în realitate, dezvăluirile privind Roșia Montană i-au speriat pe guvernanți?
- Sunt și eu confuz în privința multitudinii de motive de destituire invocate: de la lipsa unui aviz care nu îmi este necesar, până la panicarea populației de la Izvoarele prin afirmații legate de cutremure, pe care nu le-am făcut eu, ci experții noștri. Aștept să mi se arate cum am prejudiciat instituția sau imaginea țării mele. Până atunci, dorm liniștit, știind că mi-am făcut datoria față de țară. Multele mesaje de sprijin, pe forumurile de discuții între specialiști, îmi arată clar că declararea mea drept persona non grata în afacerile lor cu bogățiile minerale ale României este, de fapt, o blamare a specialiștilor noștri. Cred că multele probleme din domeniu vor duce la o reevaluare a poziției actuale a guvernanților, oricare ar fi aceștia: să nu uităm faptul că, în ianuarie 2012, Parlamentul European, la cererea grupurilor social-democrat și liberal, m-a invitat ca expert în privința proiectului de la Roșia Montană, în contextul în care nu mai eram director general al IGR. Este o confirmare a staturii mele profesionale, oferită chiar de o parte a celor care mi-o contestă acum.
"Proiectul Roșia Montană ar priva țara noastră de avantajul de a fi cel mai mare producător potențial de stibiu, telur și germaniu din Europa"
- Vă rog să menționați principalele dezvăluiri și luări de poziție pe care le-ați oferit Comisiei parlamentare atunci când ați desființat proiectul Roșia Montană.
- Proiectul propus de compania RMGC presupune cianurarea globală a unei imense cantități de rocă măcinată (262 de milioane de tone), fără preconcentrare prin flotare sau leaching (leșiere) gravitațional. Suprafața activă mare a particulelor din șlam va duce la retenția unei cantități mari de compuși de cianurare, cu descompunere hazardoasă (500 de tone de compuși cu ioni cian, conform estimărilor RMGC). Raportul steril/minereu este de 1,2/1, masa de șlam cianurat rezultată fiind imensă (214,9 milioane de tone) și necesitând un iaz de decantare uriaș, proiectat a fi amplasat în bazinul Văii Corna, în spatele unui baraj de retenție, lung de 600 de metri și înalt de 185 de metri! Studiile RMGC asupra versanților Pârâului Corna, în punctul în care se prevede a fi amplasat iazul de decantare, sunt bazate pe prezumții care nu țin cont de contextul geologic real. În versantul stâng al văii aflorează formațiuni grezoase (care permit scurgerea otrăvurilor în apele freatice - n.red.), ignorate de proiectul care le consideră impermeabile; sistemul de fracturi este mai dens decât cel observat de proiectant, sunt prezente alunecări de teren, valea este alimentată de izvoare chiar în perimetrul viitorului bazin de decantare. Avizul prezentat și asumat de fostul director al IGR, care ignoră aceste fapte, ce se pot oricând constata pe teren, este un fals grosolan. În opinia noastră, bazinul Văii Corna nu permite stocarea unei asemenea cantități de șlam cianurat fără serioase riscuri de mediu.
- Știm că dacă primește undă verde, RMGC propune cianurarea întregii cantități de minereu, și nu flotația unui concentrat. Ce s-ar putea întâmpla, domnule director?
- Cianurarea propusă de compania auriferă va duce la pierderea unor cantități mari de metale rare (germaniu, telur, arsenic, feldspat potasic, galiu, vanadiu, titan etc.). Concentratele de flotație obținute pe minereuri din Cariera Cetate, atunci când a exploatat-o statul, erau notabil de bogate în aceste metale care, astăzi, se pot recupera în contextul tehnologiilor existente, cu randamente foarte bune. Conform calculelor noastre, bazate pe analizele comunicate de RMGC, compania străină ignoră, ca rezerve potențiale, 161 tone de telur, 49 tone de germaniu, 172 tone de seleniu, 116 tone de tantal, 777 tone de titan, 1220 tone de stibiu, 29.763 tone de zinc și până la 129 de milioane de tone de feldspat potasic (materii prime critice, conform definiției europene)! Pe de altă parte, le-am arătat parlamentarilor că selectarea de către RMGC a tehnologiei care prevede doar recuperarea aurului și argintului se poate extinde și la alte proiecte miniere similare, fapt care ar priva țara noastră de avantajul de a fi cel mai mare producător potențial de stibiu, telur și germaniu din Europa. Nu în ultimul rând, proiectul Roșia Montană va genera imense probleme de control post-minerit al bazinului de decantare conținând șlam cianurat, care ar trebui asumate de Statul Român. În Europa, cheltuielile post-exploatare sunt de regulă mari, diferind de cele din state cu legislații mai permisive, precum Papua Noua Guinee. Bazinul Văii Corna nu se pretează, în opinia noastră, depozitării unei cantități atât de mari de șlam cianurat, datorită gradului intens de fisurare, a permeabilității mari a versantului stâng, care conține gresii și nu "formațiuni argiloase", după cum susține proiectul, a caracterului parțial submers al viitorului bazin de decantare (45 de hectare vor fi sub apă). Actualele probleme de mediu de la Roșia Montană, legate exclusiv de poluarea cu metale grele, nu se pot compara cu cele induse potențial de o asemenea cantitate de pulberi cianurate.
"Dacă aude un european sau un american că am aruncat o tonă de galiu în șlamul cianurat, s-a terminat cu România"
- Cu toate acestea, guvernul insistă și dorește avizarea proiectului. Ce ar mai trebui să știe acești domni atât de grăbiți (sau poate constrânși) în a da frâu liber unei catastrofe?
- Avizarea proiectului Roșia Montană în forma actuală ar deschide cutia Pandorei: ar conduce la cerința firească și a altor dezvoltatori de a li se admite aceleași standarde de mediu, care sunt situate sub cele practicate în exploatări similare din lume (sub cele de la Kittila, din Finlanda, unde se cianurează un concentrat de flotare, și chiar sub nivelul exploatării de la Kisladag, Turcia, unde se practică cianurarea unui concentrat gravitațional). În acest caz foarte plauzibil, guvernul n-ar putea să refuze pe nimeni, aflându-se sub amenințarea unor procese costisitoare, și ar fi nevoit să dea toate aprobările cerute. Ce ar rezulta? Circa 2900 de hectare de bazine de decantare a șlamurilor cianurate doar pentru zăcămintele cunoscute din Patrulaterul Aurifer din Munții Apuseni, în număr de 64! O catastrofă ecologică de proporții, un iad în inima țării.
- Propaganda televizată a RMGC vorbește de respectarea standardelor europene în minerit mai ceva decât Europa însăși. Așa este?
- Nu este așa. Proiectul va duce la riscul compromiterii relațiilor României cu alte țări europene, care aplică standarde de mediu mai ridicate pentru exploatările aurifere, ajungând la costuri de producție mai mari. Principiul alinierii la standardele unui proiect european în derulare este singurul care poate duce la evitarea unor conflicte cu ceilalți producători europeni de aur (Finlanda, Suedia) și cu marii producători consacrați. Dacă vorbim numai de telur, este un război comercial foarte clar pe această problemă în UE. România este campioană europeană la telur. Ne putem aștepta ca politicile Germaniei în privința României să se schimbe brutal. Sunt total nemulțumiți că vom arunca la gunoi aproape două sute de tone din cele 23.000, care sunt rezerva mondială de telur. Dacă aude un european sau un american că am aruncat o tonă de galiu în șlamul cianurat, s-a terminat cu România, ne pun într-un con de umbră în care vom suferi foarte mult. Sunt sigur că vom suporta o ostilitate crescută din partea tuturor partenerilor europeni. Asta dorește România?