NĂRAVURI VECHI

Toma Roman
Alegerile din 2014 pun la grea încercare guvernarea USL.

"Obiceiul pământului" este ca, înaintea orică­ror alegeri, cei interesați să demonstreze că au făcut ceva, că și-au onorat promisiunile - dacă sunt la putere - sau să propună soluții prin care să îndrepte lucrurile. Așa a procedat USL-ul la ultimele "parlamentare", când a anunțat că, în ciuda "grelei moșteniri", va repara tot ce a stricat guvernarea PDL. USL-ul este la putere de peste un an. Promisiunile care i-au dat o majoritate parlamentară uriașă nu au fost însă înde­plinite. A recunoscut situația chiar cel responsabil cu rezol­varea ei, șeful administrației, premierul Ponta. Constatând o "gaură la buget", datorată unor rezultate sub așteptări ale colectării impozitelor și taxelor, d-l Ponta a recunoscut că, în 2014, promisele măriri de pensii și salarii nu vor putea fi realizate. Evident, vina pentru randamentul scăzut al colec­tării îi revine... președintelui Băsescu și instituțiilor inde­pen­dente ale statului (precum Curtea Constituțională), care ar încuraja evaziunea fiscală prin blocarea unor inițiative gu­vernamentale (precum cea legată de insolvență). Premierul a pus presiune pe ANAF, care trebuie - prin orice mijloace - să ducă nivelul încasărilor la cel prognozat. "Gaura" - de câteva miliarde de lei - trebuie umplută și pentru că "euro­parlamentarele" și "prezidențialele" de anul viitor sunt puse altfel sub semnul riscului. Dacă nu va câștiga Președinția, USL-ul își va vedea definitiv compromise obiectivele vizate prin "lovitura de stat" din 2012 și (dacă acest fapt nu se va petrece înainte) se va rupe.
Nu discutăm aici șansele supraviețuirii alianței contra-naturii PSD-PNL, înainte sau după alegerile din 2014. Atenția noastră se îndreaptă, în acest moment, spre rezul­tatele gestiunii USL-iste și spre modul în care vor influența politica economică a guvernării. Prima consecință, și cea mai gravă, deși mai greu sesizabilă în calitatea vieții cetățenilor, este reducerea brutală a investițiilor. Ca să îndeplinească "reparațiile" promise la pensii și salarii, USL trebuie să taie din fondurile pentru dezvoltare. Să reducă sau să stopeze, de exemplu, investițiile în infrastructura țării (autostrăzi, căi ferate, metrou etc.), deși infrastructura este esențială pentru facilitarea unor alte investiții în sectoarele profitabile ale economiei. Cum fondurile europene nu pot fi absorbite (UE controlând destinația lor și maniera de utilizare), USL trebuie să găsească alte surse de susținere a consumului, o plafonare sau o scădere a lui amenințându-i stabilitatea bazinului elec­to­ral, tocmai într-un an esențial pentru supraviețuirea sa. USL-ul nu poate, pe de altă parte, să atace corupția en­demică pe care "clientela" sa o practică drept calea cea mai facilă de asigurare a propriei bunăstări. Blocarea indepen­den­ței Jus­tiției a fost și este unul din obiectivele principale ale acțiunii sale. Baronii USL au susținut "lovitura de stat" și susțin gu­ver­narea, în primul rând, pentru a opri DNA, ANI și celelalte instituții de profil să le mai atace imunitatea. Deși fondurile prelevate de ei (prin evaziune) sunt exact cele care au pro­vocat "gaura din Buget", USL-ul nu poate risca pier­derea "ba­zei populare", constituite prin "daniile" acestora. De aceea, Ponta va orienta spre susținerea consumului celor mulți (pentru perioada preelectorală) atât împrumutul aranjat cu FMI-ul, cât și fondurile obținute din vânzarea la Bursă a acțiunilor Romgaz sau Hidroelectrica. Oltchim sau CFR Marfă, supuse unor privatizări "cu cântec", mai pot fi încă mulse de cei interesați. Rambursarea datoriilor astfel făcute, prin taxe și impozite, va fi lăsată generațiilor - și adminis­tra­țiilor - viitoare.
Problema cea mai dură este că această deturnare a fon­durilor destinate investițiilor nu este suficientă pentru ono­rarea promisiunilor făcute la trecutele alegeri. Victor Ponta a început să realizeze că "guvernarea la TV" nu ține de foame și nici de cald în iarna ce vine. În locul unor analize econo­mice serioase, care i-ar fi obligat însă "gașca" să fie mai discretă în manifestări, el s-a lansat - după atacurile "clasice" la președintele țării și la Justiție - într-o serie de promisiuni contradictorii care au întărit emblema că "minte cum res­piră". Ba va mări cu 3,75% toate pensiile, ba vor crește doar unele; ba va menține salariile actuale, ba vor crește unele "țintite"; ba va păstra cota de impozitare unică și CAS-ul actual, ba va scumpi - cu tâlc - benzina etc. Premierul - și președintele PSD - și-a luat și o "rezervă de mișcare" pentru "pre­zidențiale": dacă Bugetul nu va putea fi cârpit, para­trăsnetul va fi PNL-ul, din cauza căruia nu s-a introdus mă­sura "haiducească" a impozitării progresive. Miniștrii și dem­nitarii PNL se agață încă de o guvernare ce le vinde ilu­zia participării egalitare la "împărțirea plăcintei". Bâlbâielile primului ministru nu maschează însă înăsprirea fiscalității, care lovește - în primul rând - în antreprenorii privați, în con­tribuabilii corecți - singurii care (în condițiile unei concu­rențe normale) pot produce mai ieftin pentru consum și pot crea noi locuri de muncă. Strivirea sectorului privat, singurul care nu produce pagube în economia românească, nu asigură, în construcția noului Buget (pe 2014), nici fondurile pentru Sănătate, nici cele pentru Învățământ, adică prezentul și viitorul țării. Din perspectiva viitoarelor alegeri, ea poate fur­niza cel mult sumele care vor constitui mita electorală, adică "fa­cilitățile momentane" pe care, din păcate, electo­ratul ro­mân le mai acceptă. Odată instalați pe toate palierele puterii, guvernanții (USL-iști sau, probabil, doar PSD-iști) își vor scoate "pârleala".
Mulți analiști susțin, totuși, că aberațiile guvernamentale ce succed minciunile propagandistice ale actualilor gu­ver­nanți s-ar datora diletantismului lor, lipsei de experiență și expertiză. O asemenea credință este lipsită de acoperire. Modul în care au procedat la punerea în scenă a loviturii de stat, maniera în care încalcă permanent separația puterilor în statul de drept, minciuna și dezinformarea pe care le practică față de partenerii din UE și NATO, dar și față de propriul electorat, arată că avem de-a face cu o "gașcă" formată la umbra moștenitorilor imediați ai trecutului sistem, care și-au "schimbat doar părul", năravurile fostei "elite" comuniste rămânând aceleași.