Muzeul de Speologie "Emil Racoviţă" din Cluj
Centrul istoric al Clujului este unul dintre cele mai bine conservate locuri din ţară, din punct de vedere al arhitecturii din urmă cu secole. În vechea închisoare medievală a oraşului este amenajat singurul muzeu de speologie din Europa de est, Muzeul "Emil Racoviţă". Marele savant a murit la Cluj, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, şi o parte dintre lucrurile lui personale încă mai sunt păstrate în muzeu împreună cu numeroase fotografii. În actualul muzeu, în trecut funcţionau camere de tortură, cu recuzită completă. Iarna, deţinuţii erau prinşi în lanţuri şi udaţi, pentru ca suferinţa cauzată de frig să fie mult mai intensă. Tot aici, conducătorul răscoalei din 1514, Gheorghe Doja, a fost torturat cu un coif de fier încins, pe care temnicerii i-l puneau pe cap şi care este expus la muzeul istoric al Clujului. Şi căpitanul lui Mihai Viteazul, Baba Novac, a fost închis şi torturat în închisoarea medievală din Cluj. În vremea sa, ţiganii din zona erau executori ai justiţiei. Aceştia l-au legat pe Baba Novac, i-au suspendat corpul de un instrument de tortură similar unui rotisor, rotindu-l deasupra unui foc, şi au încheiat prin a trage trupul neînsufleţit în ţeapă. Cu o astfel de istorie, Muzeul de Speologie "Emil Racoviţă" intră pe lista celor mai bântuite locuri ale Clujului. Spirite confuze care au murit în chinuri groaznice încă mai rătăcesc printre pereţii fostei închisori medievale...
Casa călăului
Tot în Cluj a fost ridicată în timpul Evului Mediu o casă destinată drept locuinţă celor ce practicau meseria de călău. În timp, clujenii au ajuns să se teamă de respectiva locaţie, crezând că ar fi blestemată. Considerată drept necurată, meseria de călău impunea ca locuinţa celor care o practicau să fie amplasată în afara cetăţii medievale. Astfel, Casa călăului din Cluj a fost ridicată lângă zidul de incintă, pe actuala stradă Avram Iancu. De-a lungul timpului, un lanţ de nenorociri a afectat Casa călăului, aceasta devenind o ruină. După ce a fost abandonată, nişte oameni săraci, fără adăpost, s-au refugiat acolo, dar, de la un foc improvizat, casa a ars aproape total. În prezent, istoricii clujeni intenţionează să o reconstruiască şi să o ataşeze Muzeului de Istorie, pentru a expune acolo vechile instrumente de tortură folosite în perioada medievală, în pofida opoziţiei multor clujeni care continuă să susţină teoria că locaţia ar fi plasată sub un blestem greu, iniţiat de spiritele celor omorâţi de călăi, dar şi de familiile acestora, terifiate de morţile violente ale celor dragi.
Plutitoarea Anna
O altă clădire bântuită din Cluj este Biblioteca Centrală Universitară. Noaptea, uşile încăperilor se deschid şi se închid, se trântesc singure, fără nicio explicaţie. Legenda spune că fiica Şaroltei Wesselenyi, căsătorită Bethleen, contesa Anna, a murit la vârsta de 20 de ani, în timpul studenţiei sale la Cluj, din cauza unei boli incurabile. Mama fetei a donat bibliotecii un teren pe care a fost amenajat un mic parc, din dorinţa de a face o faptă bună, nădăjduind că fata ei se va vindeca. Din nefericire, speranţa a fost zadarnică, tânăra contesă a murit şi fantoma ei care bântuie biblioteca poate fi văzută uneori noaptea, plutind pe culoarele clădirii.
Un alt loc de execuţie şi întemniţare din Cluj a fost, în trecut, Cetăţuia. Aici au avut loc numeroase sinucideri şi încercări de sinucidere. În anul 2007, două surori gemene s-au spânzurat în parcul din zonă de aceeaşi creangă a unui copac. În Cetăţuie au avut loc numeroase execuţii, lucru care ar fi dus la acumularea de energii negative, care le conferă o senzaţie aparte celor ce suferă de depresie, determinându-i să recurgă la sinucidere. Şi despre Cetăţuie se spune că este un loc bântuit de spiritele celor care au murit acolo.
Fantomele din Constanţa
Se spune că pe strada Hatman Arbore, la conacul boieresc aflat la km 5 de Constanţa, cunoscut sub numele de "Vila Cucoanei", au murit doi tineri căsătoriţi. După moartea acestora, localnicii au început să raporteze apariţii ale fantomelor celor doi în zonă. În prezent, casa este abandonată şi folosită ca adăpost de oamenii străzii. Deşi frumos, locul este evitat, din cauza fantomelor.
Alte două case bântuite se găsesc pe malul mării, la Eforie. Una este situată pe faleză, în apropiere de Capul Turcului, iar cealaltă undeva în apropiere, pe strada Munteniei. Pe plaja din Eforie mai există şi o construcţie abandonată, fostul sanatoriu de copii. Acolo, condiţiile de igienă nu erau deloc în regulă, lucru care a dus la izbucnirea unei epidemii de ciumă. Mulţi oameni au murit atunci, iar mai târziu, o tânără a fost ucisă în clădire, anchetatorii veniţi la locul crimei descoperind simboluri sataniste pe pereţii camerei. În timp, clădirea a fost abandonată, dar noaptea se aud voci şi umbre negre, mişcătoare, ce pot fi văzute plimbându-se printre ziduri.
Mulţi spun despre "simbolul" oraşului Constanţa, cunoscutul Cazinou, că ar semăna cu un dric, o confuzie generată de faptul că arhitectura lui are elemente de Art Nouveau. În schimb, Cazinoul nu scapă de suspiciunile de bântuire. A fost ridicat pe locul Consulatului Chinez şi, în timpul lucrărilor, acolo au fost descoperite nişte schelete ale unor soldaţi francezi din vremea Războiului Crimeei (1853-1854). Aceştia muriseră de holeră. Rămăşiţele lor au fost adunate şi îngropate lângă malul mării, dar nu au rămas acolo mult timp. Oamenii se tot plângeau că spiritele soldaţilor bântuie Cazinoul, aşa că scheletele au fost dezgropate şi duse în Cimitirul Francez. Mărturiile despre bântuirile fantomelor soldaţilor nu au încetat, aşa că rămăşiţele au fost mutate încă o dată la Cimitirul Central. Cu toate aceste eforturi, în trecut, lumea bună a vremii refuza să frecventeze Cazinoul, tocmai din cauza prezenţei fantomelor.
Drumul care face legătura între Constanţa şi Mangalia, DN39, este, şi el, bântuit. O porţiune a acestuia a fost construită peste terenul de 30.000 de metri pătraţi al unui vechi cimitir musulman. Pe respectiva porţiune de drum se petrec majoritatea accidentelor rutiere din zonă, localnicii dând vina pe spiritele neliniştite din vechiul cimitir.
Frumoasa din Cicărlău
La câţiva kilometri de municipiul Baia Mare se află localitatea Cicărlău. Ocazional, aici apare fantoma unei fete tinere şi foarte frumoase. Povestea spune că, în jurul anului 1930, fata respectivă ar fi existat în realitate, vrăjindu-i pe bărbaţi cu frumuseţea ei excepţională. Invidioase, celelalte femei din sat au urzit o ticăloşie împotriva ei, au acuzat-o de vrăjitorie, au dus-o lângă un lan de porumb şi au bătut-o până au ucis-o. Nu a trecut mult de la moartea fetei, şi sângele vărsat în lan a început să apară în casele localnicilor. Astăzi, şoferii se tem de respectiva zonă, căci acolo au loc cele mai multe accidente din Maramureş. Martori oculari au declarat că ar fi văzut silueta plutitoare a fetei apărând şi dispărând la marginea drumului.
Închisoarea din Timişoara
În centrul Timişoarei, într-o clădire situată în apropierea Hotelului Continental, funcţiona pe vremuri o închisoare, un tribunal şi, foarte aproape, în locul unde se află azi o benzinărie Petrom, era şi un centru de tortură, în care s-au găsit câteva procese verbale păstrate până în prezent. Închisoarea a funcţionat până în anii '70, iar cei care au murit acolo bântuie locul, în urma şocului morţii violente de care au avut parte. Se mai spune că zona e bântuită şi de fantomele victimelor unor epidemii de ciumă şi malarie.
Documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea menţionează cazuri de vampiri şi strigoi în Banat, despre care se spune că nu se pot despărţi de locul în care au trăit. Ei apar sub formă de năluci, bântuie casele în care au trăit, trântesc uşi şi geamuri, mută şi răstoarnă obiecte şi sperie animalele. Pentru a scăpa de strigoi, localnicii deshumau cadavrul, împreună cu preotul, şi îi înfigeau tradiţionalul ţăruş în inimă. Dacă mortul era găsit în sicriu cu faţa în jos, credinţa era că acesta ar fi încercat să iasă din coşciug, trezit din nou la viaţă în urma şocului morţii violente de care avusese parte.
Craniul din pivniţă
Tot în Timişoara, clădirea aflată în Piaţa Libertăţii, colţ cu strada Ungureanu, este bântuită de o fantomă bine cunoscută. Silueta ei apărea pe la geamuri şi noaptea se auzeau sunete ciudate. Omul care locuia acolo a găsit accidental un craniu în pivniţă. A chemat poliţia şi, în urma cercetărilor, s-a aflat că pe
respectivul loc fuseseră în trecut o biserică şi un cimitir. Mulţi oameni ştiau acest detaliu şi nu beau apă din fântâna de pe strada Alba Iulia. Biserica în cauză era franciscană, iar cripta sa adăpostea trupurile neînsufleţite ale personalităţilor oraşului, precum şi pe cel al fostei iubite a lui Beethoven. După demolarea bisericii, rămăşiţele au fost mutate la grămadă, în capela Cimitirului Romano-Catolic din Calea Lipovei. Omul care a descoperit craniul în pivniţa casei sale a declarat că adesea era deranjat de zgomote inexplicabile şi că, într-un fel, respectivele zgomote l-ar fi condus la descoperirea craniului.
Biserica cu stafii şi fantome de animale
Pe Bulevardul Loga, în zona clădirii Liceului Pedagogic din Timişoara, existase în trecut un adăpost pentru ciumaţi. În ciuda faptului ca oamenii erau îngrijiţi, mulţi au murit şi se spune ca spiritele lor încă mai bântuie locul. Unii dintre oamenii care trăiesc azi în zonă, declară că ar fi văzut siluete rătăcitoare şi apariţii ciudate ivite la miezul nopţii.
La colţul format de străzile Vasile Alecsandri şi Eugeniu de Savoya, exista în trecut un mare han, unde au murit un rabin şi primarul Timişoarei, Peter Solderer, cu aproximativ 300 de ani în urmă. Se pare că sufletele celor doi se mai întorc din când în când să bântuie locul.
La colţ cu Parcul Central, pe Strada Craiului, a fost construită Biserica Piaristă, care era cunoscută şi ca "biserica cu stafii". Încă din vechime, numeroase fenomene stranii şi apariţii s-au manifestat între zidurile clădirii, aducându-i reputaţia de "biserica bântuită".
Pe Calea Şagului, o casă veche a fost renovată şi transformată în
abator. Acolo îşi desfăşura activitatea familia de măcelari care cumpărase locul. Se pare că numeroase animale ce fuseseră sacrificate acolo au ajuns şi ele să bântuie locuinţa, băgându-i în sperieţi pe măcelari.
Cimitirul Bellu se numără printre locurile frecvent bântuite ale capitalei României. Aici a fost îngropat, de pildă, profesorul universitar Emilian Antonescu, decedat în 1949, despre care se spune că ar fi fost omorât. Foarte activă, fantoma sa bântuie şi astăzi cavoul unde a fost îngropat şi se răzbună pe cei care încearcă să profaneze mormântul.
Mormântul vrăjitoarei din Parcul Davila îşi are, şi el, legenda sa. Acolo unde se află monumentul Annei Davila se presupune că ar fi fost îngropat trupul unei vrăjitoare din perioada antebelică. Acesta nu s-a descompus niciodată, deşi a fost ars în repetate rânduri şi, uneori, deasupra locului unde este îngropată, se ridică gaze din sol. În anii '90, aici se întâlneau sataniştii pentru a ţine ceremonii şi a organiza ritualuri sinistre.