Un conflict pe care istoriografia recentă îl prezintă într-o perspectivă foarte nuanțată, mult diferită de viziunea asociată celui de-Al Doilea Război Mondial, acolo unde "binele" și "răul" se pretează mai ușor la categorisiri. Prima conflagrație mondială a dus la dispariția sau la fărâmițarea unor mari imperii, stâlpi de rezistență ai geopoliticii europene, vreme de sute de ani, și la apariția a numeroase state, mai cu seamă în centrul, estul și sudul continentului.
Urmările acestei stări de fapt, consfințite prin impunerea dreptului la autodeterminare al națiunilor europene, în 1918, și prin tratatele de pace care au urmat, printre care cel de la Trianon, în 1920, influențează și azi viața politică și socială a continentului. O dovadă e ofensiva tot mai înțepată în ultima vreme a unor forțe politice din interiorul și din afara României, legate de autonomia Ținutului Secuiesc. Atenuate, întrucâtva, de trecerea timpului și de elanul împăciuitorist al unei Uniuni Europene extinse și lipsite de frontiere, frustrările istorice ale celor care au pierdut putere și teritorii după război au renăscut, împreună cu extremismul, pe fondul crizei economice din ultimii 5 ani. Cum perspective pozitive nu prea există în zona economiei, e de așteptat ca această linie să se amplifice tot mai mult și să atingă paroxismul în preajma lui 2018, atunci când se vor împlini 100 de ani de la formarea României Mari și a altor state din regiune.
La rândul lor, remarcă deja unii analiști europeni, chiar și liderii unor state nerevizioniste, precum Marea Britanie și Franța, încearcă deja - iar asta s-a văzut la comemorările recente, prilejuite de Ziua Armistițiului - să-și restructureze discursul atacând tema emoțională a patriotismului. Vin vremuri grele, iar apelul la sacrificiul eroilor e în măsură să genereze coeziune socială. Mai sunt 5 ani până la Centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia și, în loc să se inspire din lecția de curaj și demnitate a politicienilor acelor vremi, liderii de azi ai României dau din colț în colț să vândă Apusenii. Cum ne vom prezenta în decembrie 2018 în fața istoriei, la Alba Iulia, când Roșia Montană va colcăi în cianuri? Și cum vom face față valurilor de frustrare revizionistă, având în frunte conducători corupți și miserupiști, când vine vorba de valorile naționale? Mai sunt 5 ani până la Centenarul Unirii și e nevoie, mai mult ca oricând, de un Proiect 2018. Cine va înțelege asta va câștiga nu doar niște alegeri, ci, poate, un loc în istorie.