Extratereștrii printre noi

Natasa Galche
- Potrivit unor teorii, cu mii de ani în urmă, planeta Pământ a fost vizitată de civilizații extraterestre, mult superioare celei umane. Legendele și miturile despre zeii-extra­te­reștri apar în mai toate culturile lumii, pe tăblițele din Me­so­potamia cu scriere cu­neiformă, pe papirusurile din Egipt, pe pergamentele din Qumran, în poveștile sanscrite din India antică, în folclorul mayaș și chiar în Biblie, în Cartea lui Ezechiel. Adepții teoriilor extraterestre susțin că vehiculele descrise în vechile scrieri seamănă cu navele cosmice moderne și că textele an­ti­ce nu relatează nimic altceva decât întâlnirile dintre pământeni și extratereștri. În secolul al XX-lea, au fost descoperite mai multe cranii și oseminte, despre care antropologii susțin că aparțin unor creaturi nepământene. Este oare po­sibil ca ființele despre care se spu­ne că ar fi descins pe Terra, în urmă cu mile­nii, să fi lăsat urme vii, mai adânci de­cât ne închipuim, să fi lăsat oare chiar moștenitori? -

Craniul misterios

În vara anului 1930, Maria, o americancă în vârstă de 15 ani, a plecat împreună cu părinții săi în statul me­xican Chihuahua, pentru a-și vizita rudele. Sătucul în care au poposit era situat în regiunea Canionului Copper, acolo unde, sub pământ, se întind mai multe mine abandonate, peșteri și tuneluri întortocheate. Lo­calnicii, convinși fiind că acele locuri subterane sunt stăpânite de spirite rele, nepământene, au prevenit-o pe adolescentă să nu se apropie de acea zonă și sub nicio formă să nu încerce să o exploreze. Maria însă, cu o curiozitate specifică vârstei, a ignorat avertizările bunicilor și a pornit în incursiune. Nu departe de sat, a găsit intrarea unei vechi mine, cu un tunel lung, labirintic. Pă­trunzând mai adânc într-unul din culoare, tânăra a descoperit un schelet, lângă care se afla o mo­viliță. Maria a început să sape și, curând, în fața ochilor săi s-a deschis un mormânt în care se afla un alt schelet, ce părea al unui copil, doar că oasele erau deformate. Adolescenta a împă­turit cu grijă osemintele celor două schelete, le-a așezat în coșul său de nuiele și, ajungând aca­să, le-a ascuns într-un cotlon din curtea bunicilor. În noaptea următoare, satul a fost lovit de o fur­tună teribilă. Ploaia care s-a abătut peste regiune s-a transformat într-un adevărat potop. Puhoa­iele de ape au răscolit pământurile, au smuls co­pacii din rădăcini și au devastat zeci de case. O ase­menea năpastă nu se mai văzuse prin zonă! Oamenii vorbeau cu spaimă despre duhurile de sub pământuri care își cereau tributul. Speriată de ceea ce făcuse, Maria s-a dus degrabă în spa­tele casei. Coșul cu oasele dezgropate era răs­turnat. Cea mai mare parte a rămășițelor fusese purtată de șuvoaiele de apă și în pământ zăceau numai cele două cranii. Fata s-a gândit că totul se petrecuse numai din vina ei și că oasele acelea ciudate aruncaseră asupra satului un blestem. În încercarea de a alunga năpasta, Maria a ascuns craniile în bagajul său, luându-le cu ea în Statele Unite.
Anii au trecut și cele două cranii au rămas în­gro­pate, în mare taină, în grădina Mariei din oră­șelul El Paso, din statul Texas. La adânci bă­­­­­trâneți, simțindu-și sfâr­șitul aproape, Maria a destăi­nuit unei prietene în­treaga poveste și a rugat-o să păs­treze în taină miste­rioa­sele relicve și după trecerea ei din viață. Așa s-a și întâmplat și, ani în șir, craniile au ză­cut într-o cutie, în garajul Mariei, până într-o bună zi, când soții Ray și Melanie Young, doi biologi, au des­coperit din întâm­plare cutia cu oseminte. La vederea ce­lor două cranii, soții Young, pasionați de fenomenul OZN, au fost convinși că rămășițele aparțin unor ființe nepă­mân­tene. "Unul dintre cranii, se pare de copil, nu era mare, de o formă neobișnuită, cu orbite stranii. L-am ținut în mâini, l-am analizat și am avut, dincolo de orice ex­pli­cație rațională, sentimentul că am intrat în contact cu ceva nepământean", povestea mai târziu biologul Ray Young.

Copilul stelelor

În 1999, în încercarea de a-și demonstra teoria con­form căreia Pământul ar fi fost vizitat de extratereștri, cei doi biologi au inițiat un studiu amplu asupra cra­niilor, cercetare la care au participat experți în anato­mie, neurochirurgie, paleontologie și antropologie. Studiile au fost conduse de cercetătorul american Lloyd Pye, criptozoolog de renume, și au dovedit faptul că cele două cranii aparțin mamei și copilului său care au murit în urmă cu 900 de ani, cu o posibilă eroare de cel mult 40 de ani. Medicul stomatolog Matthew Brown, care a analizat maxilarul superior al craniului copilului, a stabilit că vârsta acestuia, la momentul mor­ții, era de aproximativ patru ani și jumătate, cel mult cinci. Cu toate acestea, volumul ca­vității craniene era de 1.600 de centimetri cubi, cu 400 de centimetri cubi mai mare de­cât cel al unui adult. În mod ciudat, orbitele sunt ovale, nu prea adânci, dispuse mai aproa­pe una de cealaltă, cu canalul nervului optic situat mai aproape de partea de jos a orbitei decât de cea posterioară. Specialiștii în neurochirurgie care au studiat craniul susțin că asemenea ochi nu se pot miș­ca, sunt ficși, și că probabil erau mari, mereu des­chiși, și aveau o culoare închisă. "Se cunoaște faptul că oamenii care susțin că au intrat în contact cu ființe extraterestre povestesc că ochii acestora erau anormal de mari, larg deschiși, de culoare neagră. Se pare că trăsăturile copilului al cărui craniu a fost descoperit în Mexic erau foarte asemănătoare, dacă nu identice, cu cele descrise de martorii «întâlnirilor de gradul trei»", afirmă pro­fe­sorul Lloyd.
Spre surprinderea cercetătorilor, grosimea oaselor craniene ale copilului este de două ori mai mică decât cea a unui om obișnuit, în ciuda faptului că oasele sunt mult mai rezistente, prezentând o structură similară cu cea a smalțului dinților. Toate aceste rezultate surprin­ză­toare l-au determinat pe Lloyd Pye să ajungă la con­cluzia că originea craniului copilului nu este una pă­mân­teană. Copilul a fost astfel denumit "star child", co­pilul stelelor.
Scepticii însă susțin că anomaliile craniului copi­lului nu sunt decât rezultatul unor boli care au mo­dificat structura oaselor craniene. S-a presupus că, de fapt, "copilul stelelor" nu ar fi fost de origine extra­te­res­tră, ci un copil normal, de pe Terra, suferind de bra­hi­cefalie, sindromul capului plat, o deformare co­mună pacienților cu sindromul Down, sau de hidro­cefalie, acumularea excesivă, anormală, de lichid ce­fa­lora­hi­dian în cavitățile creierului, care poate deter­mina modi­ficarea oaselor craniene.
În anul 2003, în urma efectuării studiilor ADN-ului nuclear și ale celui mitocondrial, s-a ajuns la urmă­toarea concluzie: "Mama «copilului stelelor» era o indiancă din părțile locului, absolut normală, dar tatăl se pare că nu era de origine umanoidă".
Abia în anul 2011, în urma unor minuțioase analize efectuate cu echipamente de cea mai înaltă tehnologie, s-a putut stabili originea osemintelor. Conform afir­mațiilor profesorului Lloyd Pye, "rezultatele tes­telor ADN au confirmat supozițiile inițiale: craniul copilului nu este de origine pământeană! Ultima etapă a acestui îndelungat proces va fi recuperarea completă a ge­nomului, pentru o verificare, dincolo de orice îndoială parțială, că rezultatele obținute până în prezent sunt adevărate. Tatăl copilului trebuie să fi fost cel puțin mutant, dacă nu extraterestru!"

Discurile de piatră

Astfel de oseminte stranii, ale unor creaturi cu aspect umanoid, dar de origine nepământeană, au fost descoperite în mai multe colțuri ale lumii. În provincia Qinghai din China, în inima munților Bayan Har, adânc îngropate sub pământ, au fost găsite mai multe schelete misterioase. Aspectul lor era cel puțin ciudat, de o înălțime ce nu atingea mai mult de 130 de centimetri, aveau capetele mari, cu orbitele anormal de largi, cu ma­xilarele mici, fără dinți. Uimitoarea descoperire a fost făcută în 1938, de o echipă de arheologi chinezi, con­­dusă de Chi Pu Tei, un renumit profesor de la Uni­versitatea din Beijing. Inițial, s-a presupus că straniile schelete aparțineau unei specii ne­cu­noscute de mai­muțe, o ipoteză curând aban­donată, căci ce mai­muțe își îngroapă morții în pământ?
Înaintând mai adânc în peștera-necropolă, profe­sorul Chi Pu Tei și echipa sa au descoperit pe pereții tunelurilor subterane picturi intere­sante, ce înfățișau niște ființe misterioase, care purtau pe cap căști sferice. Alături era schițată o hartă a cosmosului în care erau reprezentate Soarele, Luna, Pământul și alte planete, inter­conectate cu puncte de mărimea unui bob de ma­zăre. Pictograma părea a fi o hartă și, în mod evident, fusese creată de ființe inteligente.
Cea mai uluitoare descoperire, însă, abia acum avea să vină! Savanții au găsit în pământ, pe jumătate îngro­pate, niște discuri de piatră ce arătau ca niște plăci de gra­mofon. Discurile prezentau un orificiu perfect ro­tund în centru și o canelură fină, spiralată, ce pornea din mijloc către margine. Diametrul lor era de apro­ximativ 30 de centimetri, iar pe suprafață erau încrus­tate niște semne ciudate care semănau cu hie­ro­glifele. Unul dintre discurile cel mai bine con­servate a fost esti­mat având o vârstă între 10 și 12 mii de ani, cu mult mai bătrâne chiar decât piramidele din Egipt. Cerce­tătorii au sugerat că artefactele sunt un fel de cărți din piatră, cu siguranță cele mai ciudate care au fost găsite vreodată pe teritoriul Chinei. "Dacă ar putea fi des­cifrate, plă­cile ar putea oferi răspunsuri pentru marile enigme ale omenirii", declara profesorul chinez.
De-a lungul deceniilor, mulți experți filologi și ar­heologi s-au străduit să deslușească taina miste­rioa­selor "hieroglife". Se pare că abia în 1962, un alt om de știință chinez, doctorul în studii antice Tsum Um Niu a reușit să decodifice mesajul de pe plăcile de piatră. Con­ținutul era atât de surprinzător, încât, inițial, Aca­demia de Istorie Antică de la Beijing nici nu a vrut să dea publicității raportul științific. Într-un final, studiul a fost publicat și, conform afirmațiilor profeso­rului Tsum Um Niu, mesajul de pe plăcuțe vorbea des­pre niște ființe care se autonumeau "dropa". În tex­tul de pe plăcuțe se istorisea cum poporul "dropa" călă­torise prin spațiu, pornind de pe o planetă îndepărtată, și cum apa­ratul lor de zbor se prăbușise pe Pământ. Pa­sagerii navei și-au găsit refugiul în peșterile munților, dar, din nefericire pentru ei, nu au mai reușit niciodată să construiască o altă navă pentru a se putea întoarce aca­să, pe planeta lor. În unele fragmente ale textului miste­rios se vorbea despre faptul că planeta ființelor "dro­pa" era în apropiere de steaua Sirius.
Plăcuțele tribului "dropa" au ajuns chiar și în labo­ratoarele de la Moscova. Viaceslav Zaițev, doctor în arheologie la Universitatea din Moscova, a publicat în 1968, în revista "Sputnik", extrase din textul plăcu­țelor. Se pare că savantul rus a continuat cercetările exper­ților chinezi, ajungând la noi rezultate, cu ade­vărat uimitoare. Potrivit afirmațiilor sale, discurile, rea­lizate din granit ce conținea o concentrație mare de cobalt și alte metale, erau de o duritate foarte mare. Cu sigu­ranță, niciun popor primitiv nu a avut uneltele necesare pentru a putea prelucra o asemenea rocă de nestrăpuns. La testarea cu oscilograful, au fost înre­gis­trate vibrații cu un ritm surprinzător, ca și cum plă­cu­țele ar fi fost cândva încărcate electric sau ar fi avut funcția de conductori electrici.
Straniu este și faptul că legendele popoarelor izo­late din regiunea munților Bayan Har vorbesc despre niște ființe mici, sfrijite, cu chipul de culoare galbenă, care "au venit din stele, acum mult, mult timp". Fiin­țele aveau capete uriașe, trupuri firave și erau atât de res­pingătoare ca înfățișare, încât popoarele care locu­iau în zona muntoasă au început să le vâneze. Ciu­data descri­ere a "inva­da­to­rilor" din folclorul chi­nez cores­punde cu aspec­tul scheletelor descoperite de echipa arheologului Chi Pu Tei.
În anul 1995, spe­cia­liștii chinezi în antro­po­logie au dat publicității ur­mătoarea declarație: "În regiunea Sichuan, care se întinde la est de munții Ba­yan Har, au fost desco­periți 120 de oameni ce aparțin unui trib necla­sificat etnologic anterior. Cel mai surprinzător as­pect al oamenilor acestui nou trib este înălțimea lor ce nu depășește un metru, cel mai înalt având înălți­mea de 60 de centimetri. Pielea lor este de culoare galbenă, cu trupul firav și un cap disproporționat de mare, cu dimensiuni peste cele normale. Ochii lor sunt foarte mari, cu irisul albastru pal, o trăsătură total neobiș­nuită pentru locuitorii regiunilor din Asia. Această descoperire ar putea fi o nouă dovadă a existenței tribului de ori­gine nepământeană ca­re, în urmă cu mii de ani, a venit pe Pământ de pe altă planetă." Astfel s-a ridicat următoarea întrebare: să fie ei oare urmașii unei civilizații extraterestre, ce cândva a vizitat Pământul?!

Copiii extratereștrilor

Sintagma "răpire extraterestră" descrie fenomenul prin care unii oameni, potrivit mărturiilor, au fost răpiți împotriva voinței lor, în secret, de creaturi non-umane, extraterestre, și supuși unor testări complexe, fizice și psihice. Conform afirmațiilor, printre experi­men­tele la care au fost supuși s-au numărat și inseminări, în urma cărora multe femei au dat naștere unor copii. Copii de extratereștri!
În urmă cu câțiva ani, o poveste senzațională a stâr­nit interesul cercetătorilor de fenomene OZN din în­trea­ga lume. Potrivit presei nepaleze, într-unul din că­tunele pierdute în munți, există un copil despre care se spune că este jumătate om - jumătate extraterestru! Conform articolelor publicate, doctorul Vo Singh, con­ducătorul unei expediții științifice de cercetare a feno­menului OZN din regiunile muntoase greu accesibile ale Nepalului, a descoperit într-un sătuc un copil în vârs­tă de aproape un an care, spre uluirea tuturor, mer­gea ca un adult și vorbea într-o limbă de neînțeles chiar și pentru familia sa. Copilul a fost supus testelor și investi­gațiilor, iar profesorul Vo Singh a depistat cu stupoare, prin intermediul aparatului Röntgen, că băiețelul... nu avea inimă și nici plămâni! În schimb, în cavitatea toracică se găsea un organ straniu, ale că­rui origine și funcție în medicină nu se cunosc. Mama copilului neobișnuit este o tânără băștinașă de 15 ani. Potrivit spuselor sale, tatăl copilului este "o creatură cu chip straniu, dar cu trăsături deosebit de frumoase, care a coborât din cer și s-a întors tot acolo." De asemenea, mai mulți localnici i-au povestit doctorului Singh că, nu de puține ori, pe timpul nopții, deasupra să­tucului lor se învârt aparate de zbor a căror prove­niență nu pare a fi din spațiul terestru. Conform mărtu­riilor, navele se deplasau cu o viteză uluitoare, mișcân­du-se în sus și în jos, haotic, însă fără să părăsească pe­ri­metrul așezării. Și alte femei au susținut că au în­tre­ținut relații intime cu niște ființe necunoscute, cobo­râte din cer, dar, spre deosebire de tânăra mamă a copi­lului neobișnuit, ele nu rămăseseră însărcinate.
Profesorul Singh le-a explicat localnicilor că băie­țelul reprezenta un fenomen unic în lume, care trebuia supus cercetărilor și investigațiilor științifice și a încercat să îi convingă că trebuie să îi permită să ia copilul cu el. Întreaga co­munitate a refuzat cu îndârjire propunerea, explicând că, dacă vor permite așa ceva, vor atrage asupra lor blestemele și mânia creaturilor superioare din ce­ruri.
Conform afirmațiilor lui Vla­­dimir Ajaja, doctor în științe fizice și fost ofițer de marină, președintele Aca­de­miei pentru Ufologie Aplicată de la Mos­cova, "extratereștrii există și desfășoară expe­rimente ample în domeniul in­gineriei genetice. Cu si­gu­­ranță lucrează la crea­rea unui hibrid, a unei noi rase. Acești hi­brizi sunt rezultatul unei încrucișări dintre ovule prelevate de la femeile de pe Pământ și sperma­to­zoizi de la ființe de ori­gine non-pă­mân­tea­nă. Sunt absolut convins că ase­menea experimen­te extra­terestre au loc pes­te tot în lume, de mulți ani, și că printre noi există deja membri ai acestei noi rase, așa cum este, poate, cazul băiețelului din munții Ne­palului".

Copiii indigo

Peste tot în lume, există sute de mărturii conform cărora fe­mei­le au fost răpite de extra­tereștri, inseminate arti­ficial și apoi eliberate pentru a da naștere unor copii de tip nou, stranii. În anul 2005, în ziarul ucrainean "Reporter" era publicat un material despre două tinere din Ivano-Frankovsk, un oraș din vestul Ucrai­nei, care susțineau că s-au întâlnit cu ființe ex­­traterestre. Fetele au po­vestit că, la întoarcerea din­tr-o plimbare prin pădurea din apropierea localității, au fost abordate de niște ființe stranii, care le-au supus unor experimente. După o astfel de mărturisire, tine­rele au fost internate într-un spital de psihiatrie. După internare, fiind supuse unui examen ginecologic de rutină, medicii au constatat cu stupoare că ambele fete erau însărcinate. Surpriza medicilor a fost și mai mare când au observat că himenul ambelor tinere era absolut intact, nede­teriorat. După nouă luni, fetele au dat naștere la doi copii absolut sănătoși, dar care, în mod ciudat, semă­nau foarte bine între ei, ca și cum ar fi fost frați. Amân­doi copiii erau foarte inteligenți, cu un simț al auzului și al văzului extrem de dezvoltat, dotați cu capacități paranormale de precogniție, clarviziune și telepatie. Se spune că unul dintre băieței, la doar câte­va ore după naștere, văzând o asistentă, a zâmbit și a întrebat-o clar, ca un copil de câțiva ani: "Tu ești mama mea?"
Conform unor teorii, copiii indigo, care se nasc cu ca­pacități deosebite, sunt rezultatul intervenției fiin­țelor extraterestre asupra rasei umane. În susținerea aces­tei ipoteze, argumentul de bază este faptul că ma­jo­ritatea femeilor care susțin că au avut contacte cu ființe non-pământene au dat naștere unor copii dotați cu un IQ mult peste medie, extrem de talentați, cu capacități extrasenzoriale. Astfel, oamenii de știință au ridicat din nou aceeași întrebare: să fie oare acești copii o consecință directă a intervenției unei civilizații ex­traterestre, superioare celei umane, asupra rasei ome­nești?! Este oare posibil ca ei să fie moștenitorii civi­lizațiilor nepământene, despre care se spune că în urmă cu milenii au vizitat Pământul?!