Pe lângă lipsa de adevăr a acestor afirmații aberante, te frapează lipsa unui minim atașament față de urbea pe care d-l Hurduc o servește ca... arhitect. Așa cum am mai spus, nici primarul general, Oprescu, nici armata lui de "nacealnici" și "yesmeni", care l-au secondat în acțiunea iresponsabilă de demolare a Bucureștiului interbelic, nu iubesc capitala României. Urmași ai spiritului demolator ceaușist, primarul general, unii primari de sector, în frunte cu "baronul urbanismului sălbatic", Chiliman, arhitectul șef, șeful comisiei de urbanism, șeful direcției municipale de cultură, alături de câțiva funcționari din Ministerul Culturii (când nu este ministrul însuși!), au obsesia distrugerii cu orice preț. Aproape zilnic se demolează o clădire istorică sau cel puțin una care face parte dintr-o zonă protejată. Cel mai mare oraș al românilor pare a se afla sub bombardament inamic. Recent, spre exemplu, a început demolarea clădirilor din strada Christian Tell, nr. 16 și 18. Acestea au fost construite în anul 1895, cu o arhitectură valoroasă, prin coerență, și rară, prin soluția arhitecturală aleasă. Clădirea de la nr. 16 a aparținut pictorului Alexandru Ghika, fratele sfântului Vladimir Ghika. Vladimir Ghika a locuit el însuși în clădire o perioadă. Imobilele fac parte din zona protejată Amzei, al cărei regulament prevede "zonă rezidențială tradițională tipică - unicat la nivel internațional". În zadar s-a revoltat profesorul Andrei Pippidi, degeaba a amenințat cu tribunalul președintele Asociației Salvați Bucureștiul, Nicușor Dan, zadarnic au protestat câteva zeci de tineri (îndepărtați brutal de poliție) și tot degeaba a intervenit profesorul Nicolae Lascu, punând la dispoziție studiile sale, care atestă că imobilele din str. Christian Tell nr. 16 și 18 au valoare de monumente istorice. Tot fără succes a solicitat Ordinul Arhitecților din România Ministerului Culturii includerea imobilelor în Lista Monumentelor Istorice. Secretarul de stat, Radu Boroianu, a blocat toate procedurile. Hienele de patrimoniu au mușcat și mai adânc din trupul bietului București. Desigur, fără documente legale - stilul de lucru favorit al primăriei generale și al Ministerului Culturii. Pe acest fundal vine prea puțin respectabilul arhitect șef și reproșează istoriei Bucureștiului că a fost săracă în palate, că n-a avut viziune urbană, că nu are niciun magnet pentru turiști, cu excepția zonei Lipscani/Curtea Veche. De l-ar auzi jurnalista franceză Audrey Favin (www. evene.fr), care a publicat în 2011 o analiză a companiei de cercetare de piață "Euromonitor", potrivit căreia Bucureștiul este al 55-lea cel mai vizitat oraș din lume de către turiștii străini, înaintea unor orașe ca Milano, Veneția, Florența (aflate pe locurile 65, 78 și 79) sau Lisabona! E drept: dacă d-l Pătrașcu și șeful lui, d-l Oprescu, vor continua să se asocieze unor "aprobări de desființare" de clădiri istorice, așa cum au făcut până acum, Bucureștiul are toate șansele să-și piardă cu adevărat farmecul de capitală așezată la răscruce de vânturi și de stiluri arhitecturale.