Anul acesta, sărbătoarea de toamnă Gaudeamus - carte de învățătură, încheiată duminica trecută, a împlinit 20 de ani, o vârstă considerabilă pentru inițiativele culturale românești, care se sting în general repede, fiindcă ținerea lor în viață depinde de bani. Iar guvernanții nu dau doi bani pe Cultură, fiindcă pot trăi foarte bine și fără ea. Când se arată pe la târgurile de carte, totdeauna cu televiziunile după ei, o fac doar pentru "imagine", o impostură în plus, căci competențele intelectuale și opțiunile de gust ale majorității "aleșilor" nu lasă loc de iluzii. Din punctul lor de vedere, în care câștigul spiritual nu există, atunci când nu pot fi folosiți politic, artiștii și cărturarii sunt o categorie neglijabilă și n-au decât să sufere "de amorul artei". Gaudeamus, organizat de Radio România din 1994, își datorează vitalitatea profesioniștilor cărții și publicului. Iată, în cele cinci zile de săptămâna trecută, peste 100.000 de oameni și-au arătat interesul pentru nenumăratele evenimente din târg, au profitat de reducerile de prețuri (mai mari și mai multe ca oricând) și au plecat acasă cu sacoșele pline de cărți. Au avut de unde alege, iar ofertei variate i s-a adăugat și bucuria de a vedea, auzi și dialoga cu autori admirați, la care s-au făcut cozi pentru autografe.
În primul rând, vreau să semnalez lansările a două volume ale unor colegi din redacția noastră, ale căror nume vă sunt binecunoscute. Silvia Kerim a publicat la Ed. Carminis, versiunea definitivă, adăugită și bogat ilustrată (cu multe poze inedite) a cărții sale "Fereastra de la Veneția", la fel de fermecătoare și plină de suflet ca și autoarea. Iar Emanuel Tânjală, fotoreporterul nostru, până în urmă cu câțiva ani, când s-a stabilit în SUA, a semnat la Humanitas "Jurnalul unui fotograf", "o spovedanie în text și imagini", în care cele 150 de fotografii artistice sunt însoțite de povestea unui parcurs existențial ieșit din comun, ghidat de pasiunea pentru meserie și curajul de a o lua mereu de la capăt. Apoi țin să vă recomand două cărți-eveniment, apărute tot la Humanitas și care n-ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă: "Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani" (selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin Cioabă) și "Amintiri despre Caragiale" (o ediție datorată marelui specialist în viața și opera lui Nenea Iancu, St. Cazimir). În ambele, clasicii noștri, ale căror opere nu vor înceta în veci să spună ce au de spus, sunt descriși în variate moduri de către cei ce i-au cunoscut în viață. Oricâtă bibliografie mai mult sau mai puțin pioasă s-ar fi adunat în peste un secol despre ei, cele două cărți cu mărturii directe ne apropie cel mai mult de cunoașterea complicată a trăsăturilor lor omenești.
Editura Polirom a demonstrat din nou că proza românească e într-o perioadă fastă (patronul, Silviu Lupescu, se încăpățânează admirabil să mizeze și pe literatura de ficțiune contemporană, privilegiind autorii tineri, deși nu e chiar o "afacere"). Vă dau doar câteva titluri dintr-o mai lungă listă, promițând că voi scrie despre ele, pe măsură ce le voi citi: Marin Mălaicu-Hondrari - "Lunetistul", Matei Vișniec - "Negustorul de începuturi", Liviu Cangeopol - "Calmul prelevat din furtună", Varujan Vosganian - "Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri". Am mai văzut mulțime impresionantă la lansările noilor cărți semnate de Andrei Pleșu - "Din vorbă în vorbă. 23 de ani de interviuri" și Ana Blandiana - "Fals tratat de manipulare" (ambele la Humanitas), dar și la Editura Litera, unde am stat la coadă pentru volumul lui Mihail Gorbaciov, "Amintiri. Viața mea înainte și după Perestroika". Mi-a plăcut că între cei care se înghesuiau să cumpere aceste din urmă titluri erau și mulți tineri. Era târgul plin de ei și-mi creștea inima văzându-i. O fi criză pe piața cărții, nu zic, dar după o baie de mulțime la Gaudeamus, parcă nici dracul nu mai e atât de negru.