Mic discurs despre fericire

Redactia
- E cu putință să fii fericit tot timpul? Depinde de definiția pe care o dai fericirii, spun psihologii. Un lucru este însă clar: ea nu trebuie confundată cu confortul. Dimpotrivă: uneori, fericirea doare. Și doare rău! -

Fericirea a devenit, în ultimii ani, una din no­țiu­nile cele mai uzate. Dar, sincer vorbind, da­că ni s-ar cere să spunem cum trebuie să arate ea, ar ieși imediat la iveală faptul că noi ne-o re­prezentăm într-un mod cel puțin confuz. Clipurile pu­blicitare suplinesc acest neajuns, furnizându-ne ima­gini ideale: oamenii fericiți sunt frumoși, se bucură de conviețuirea cu un partener desăvârșit, iar copiii lor drăgălași plesnesc de sănătate. Iau micul dejun în fa­milie, în grădina casei lor de va­canță, întinzând pe pâine o marcă renumită de margarină (cremă de ciocolată), brânză tartinabilă. Oa­menii fericiți își petrec concediul pe plaje de vis, dau petreceri frec­ventate de o mulțime de frumuseți rasate de ambele sexe, își coman­dă online niște pantofi incredibili și, în general, trăiesc în condiții de prosperitate stabilă, datorită unor joburi fantastice, care le oferă sa­tis­facții materiale, dar și pro­fe­sionale, deși este evident că nu le ocupă foarte mult timp. Firește, oamenii fericiți n-au niciun fel de probleme, că doar de aia sunt fe­riciți!

Fericirea se poate cumpăra

Cât adevăr conțin aceste cli­șee? Filozofii cugetă la fericire de mii de ani. De câteva decenii, au descoperit în ea un fertil obiect de cercetare și psihologii, sociologii și economiștii. Așadar, după pă­re­rea lor, ce anume ne face fericiți? De exemplu, să vedem ce cred ei des­pre bani. Bogații sunt mai fericiți decât săracii?
Din păcate, răspunsul specia­liștilor este unul total lipsit de romantism: ei afirmă că da. Pe de-o parte, fiindcă grija perma­nen­tă a procurării unui minim ne­cesar traiului de fiecare zi, ca și întrebarea dacă vei mai reuși să-ți plătești chiria luna următoare îți pot întuneca în mare măsură cheful de viață. Pe de altă parte, pentru că oamenii au tendința să se compare - și cu cât ești mai sărac în comparație cu alții, cu atât e mai rău pentru tine. De pildă, potrivit ultimului "World Happiness Report", dat publicității de Organizația Națiunilor Unite, Danemarca este cea mai fericită țară din lume, urmată de statele scandinave și de Elveția. Iar una din principalele explicații date de cercetători acestei cote înalte a bucuriei de a trăi nu constă nici în venitul mediu apreciabil pe cap de locuitor, nici în nivelul re­dus al șomajului - ci, în primul rând, în aceea că de­calajul vizibil dintre săraci și bogați este considerabil mai mic decât în alte țări. Căci faptul de a avea cu mult mai puțini bani decât majoritatea concetățenilor tăi îți creează un sentiment negativ, de care nu vei izbuti să scapi, orice ai face.
Însă fericirea nu se poate cumpăra, nu-i așa? Ba toc­mai că se poate - cu condiția să cheltuiești pe ce trebuie. Pantofii de lux, costumele de comandă și ma­șina rapidă sunt plasamente total greșite deoarece, după un scurt moment de bucurie, te obișnuiești repede cu noile achiziții și nu e exclus ca, o săptămână mai târ­ziu, o prietenă să apară cu niște pantofi și mai ele­ganți, pe care i-a cumpărat cu reducere. Tipul corect de investiție este altul: să-ți cheltuiești banii nu pe po­sesiuni, ci pe experiențe interesante de viață. Călătorii în orașe necunoscute, un zbor cu balonul, un curs de canto la Universitatea populară, bilete la un concert, o seară la restaurant cu prietenii - asemenea investiții au, într-adevăr, sens. Fiindcă evenimentele plăcute se transformă în amintiri plăcute. Iar acestea ne însoțesc până la sfârșitul vieții, spre deosebire de pantofi și mașină.
Pentru a-ți cumpăra o astfel de fericire, nu e nevoie să fii putred de bogat. Acum câțiva ani, cercetătorii ame­ricani au încercat să calculeze venitul anual ne­cesar pentru asigurarea unei fericiri maxime. Au existat unele variații, de la un colectiv de cercetare la altul, însă în ansamblu, rezultatele s-au încadrat un­deva între 50.000 și 70.000 dolari, respectiv, circa 36.500 și 55.000 euro. Ceea ce se câștigă peste sumele amin­tite nu aduce prea multă fericire în plus. În schimb, se poate afirma, pe baza statisticilor, că mai mulți bani înseamnă mai multă muncă, deci mai puțin timp pentru a-i cheltui împreună cu cei din preajma ta. Oamenii subapreciază fericirea pe care le-o dăruiesc prietenii apropiați. Și supraapreciază fericirea pe care le-o aduc bunurile materiale.

Tinerii sunt la fel de fericiți ca bătrânii

Tinerii, care au toată viața înaintea lor, sunt mai fe­riciți decât vârstnicii? Nu, după cum au aflat spe­cialiștii, ambele categorii se situează la un nivel similar. Vârsta critică, în cazul când există una, este cea de mijloc, adică 45-50 de ani. Și înainte, și după, suntem mai fericiți. Prin ur­mare, celebra criză a vârstei mijlocii există realmente: omul are senti­men­tul că nu mai izbutește să schimbe și să țină viața sub control, însă nici nu se poate resemna cu noua lui con­diție. Tinerii nu au aceste probleme, iar bătrânii au învățat, în general, să le gestioneze cu calm.
Persoanele căsătorite sunt mai fericite decât cele necăsătorite? Aici, specialiștii n-au ajuns la o concluzie unanimă. Ultimul punct de vedere, desprins dintr-un studiu efectuat simultan în trei țări (Australia, Marea Britanie, Germania) spune că de­pin­de cu cine ești căsătorit. Parte­nerul potrivit ne face mai fericiți pe viață, în timp ce partenerul nepotrivit ne face mai nefericiți. Cel potrivit poate fi, de exemplu, cineva căruia scopu­rile sociale i se par mai importante decât cele materiale - bineînțeles, dacă și noi vedem lucrurile în același fel.
Admitem că aceasta nu sună foarte spectaculos (mai ales că în relații ne putem înșela atât de ușor, deci e greu de spus cine e "potrivit" și cine "nepotrivit"), însă, pentru cer­ce­­tători, este o descoperire relativ nouă. Ani de-a rândul, ei acceptaseră teza conform căreia potențialul nos­tru de fericire va rămâne egal cu sine pe toată durata vieții adulte, fiind determinat de ba­gajul genetic și de amprenta lăsată de prima perioadă a copilăriei. Un eveniment (de regulă) îmbucurător, cum ar fi o căsătorie, ne ridică temporar pe o culme, însă după un an-doi, cel mai târziu, revenim la starea de dinainte: fericiții sunt neîntrerupt fericiți, pe când melancolicii rămân așa cum au fost, melancolici. Sau, cum susținea un tandem de psihologi în anii '90: "Încercarea de a dobândi o fericire eternă e la fel de inutilă ca încercarea de a mai crește cu câțiva cen­timetri".

Prietenii, adevărata cheie a fericirii

Din fericire (chiar așa!), această teorie este con­si­derată în prezent ca fiind depășită. Acum, spe­cia­liștii apreciază că fiecare om este făuritorul propriei sale fericiri. Cel puțin în proporție de 40%, căci aceas­ta este ponderea din potențialul nostru de fe­ri­cire pe care avem puterea s-o influențăm, total in­de­pendent de predispoziția congenitală și de împre­ju­rările existenței noastre, după cum susține Sonja Lyubomirsky, profesoară de psihologie la University of California din Riverside, autoare a unei cărți intitulate "Miturile fericirii". Nu se știe cum a ajuns ea la cifra respectivă, important este însă că afirmația ei sună încurajator. Rămâne doar să ne punem între­barea: "Ce pot face eu, personal, în acest sens?".
Legăturile strânse cu alți oameni reprezintă una din principalele chei ale fericirii, iar în această privință, cercetătorii din lumea întreagă au căzut pe deplin de acord. Și nu e nevoie să fie marea iubire a vieții noastre, ne ajută deja enorm prezența unor prie­teni, într-adevăr apropiați și dragi, cu care ne petrecem timpul din când în când. La fel și apartenența la un grup, o comunitate, o organizație, înlăuntrul căreia ne putem simți protejați. Și, deoarece omul este o ființă socială, capabilă de empatie, îl face fericit și sprijinul pe care izbutește să-l ofere unor semeni ai săi aflați în impas.

Să te dedici unei activități care te pasionează

La propria fericire putem contribui și prin anumite preocupări, care în ochii noștri au rost și ne fac să ne simțim împliniți: o profesie bazată pe vocație, un hobby, o funcție onorifică, un sport, un proiect. Se poa­te numi fericit acela care urmărește cu pasiune au­ten­tică un scop ales de el însuși - indiferent dacă e vorba de o muncă de cercetare în domeniul medical, de pildă în oncologie, sau de repetiții săptămânale cu o for­ma­ție muzicală, într-un garaj. Adică să te dedici unei acti­vități care te pasionează, cu toate eventualele frustrări provocate de faptul că nu-ți iese totul perfect de la prima încercare și îți dai seama, dintr-o dată, că trebuie să depui mai mult efort decât te-ai fi așteptat. Aceasta creează mai multă fericire decât distracțiile garantat agreabile, ca o seară la cinema, concediul la mare sau o după-amiază de relaxare la SPA.

Suferința face parte din fericire

Căci fericirea - aici este paradoxul - nu ne încântă întotdeauna. Fericirea e altceva decât confort. Și a fi fericit nu înseamnă să fii mereu bine dispus, indiferent de ce ți se întâmplă. În aceasta constă marea eroare a adep­ților îndârjiți ai gândirii pozitive. Căci senti­men­tele negative fac parte, și ele, din plenitudinea vieții. Iar această "fericire a plenitudinii" este singura care poate dăinui. La urma urmei, e imposibil să te simți mereu bine, chiar dacă te îndeletnicești numai și numai cu lucruri frumoase: după un pahar de vin roșu te simți minunat, dar nu și după două sticle din același vin. Și așa va fi în toate situațiile.
Cine dorește să cunoască "fericirea plenitudinii" trebuie să-și asume din când în când un gest curajos. Să se adreseze unei persoane greu de abordat. Să spună exact ce gândește. Să se lanseze pe un teren necu­nos­cut. Într-un cuvânt: să dea o șansă fericirii. Doar astfel descoperim noi talente, noi fațete ale personalității noastre și, nu în ultimul rând, oameni noi, care ne pot îmbogăți viața. Dar pentru asta avem nevoie de curajul de a ieși din rutină, de o strădanie de autodepășire, adică de renunțarea la confortul călduț al obișnuinței. Și da: e posibil să dăm și greș. "Fericirea plenitudinii" mai înseamnă să nu te dai bătut în clipa când constați pe pielea ta că viața nu e niciodată scutită de lovituri ale sorții, mici și mari. A accepta polaritatea vieții - aceasta este înalta școală a fericirii. O fericire care include și nefericirea. Vă doriți o asemenea fericire? Atunci, întâlniți-vă cu câțiva prieteni și mergeți să renovați o școală din cartier. Descoperiți-vă o pasiune și cultivați-o. O dată pe lună, experimentați ceva ce n-ați mai făcut niciodată. Nu vă comparați cu alți oameni. Plângeți, eventual, din pricina unor lucruri care merită, dar apoi ridicați fruntea din nou și priviți înainte. Nu vă necăjiți din pricina lucrurilor care nu merită. Iată ce simplu e. Și ce greu!

Dina Bran